1,605 matches
-
date cu lac. Dregându-și enervat vocea, privi la cele trei sonerii din bronz și la cartonașele albe de deasupra fiecăreia: Billy Truehard Raoul Frayle — 3A Frida Club Betty Bumper Liz Steele — 2A Dorian Greene —1A Își propti degetul în soneria de jos și așteptă. Frenezia de dincolo de obloane se potoli, dar foarte puțin. O ușă se deschise dincolo de alee și Dorian Greene veni spre poartă. — O, Doamne! exclamă el când văzu cine era afară pe trotuar. Unde naiba ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
păreau să aibă vreo influență asupra băiatului. Ce perspective ar fi putut avea, în ziua de azi, un om care n-a absolvit nici măcar liceul? Cu ce s-ar fi putut ocupa? Opri aspiratorul și se duse să răspundă la sonerie. George studia fotografiile și se întreba ce căutase vânzătorul ambulant la Bucuria Nopții. Nu-i venea să creadă că era și el vreun fel de agent de poliție. În orice caz, George nu-i spusese de unde avea fotografiile. Toată afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Sandy. — Sandy nu poate face asta. El nu cunoaște rutina ... — Josh, spuse Tom. Trebuie să plec. Traficul era aglomerat, pe 405. Avu nevoie de aproape o oră, înainte să ajungă în fața unui bloc ponosit, în South Acre, în Torrance. Apăsă soneria pentru apartamentul 38. Clădirea era aproape de autostradă, iar zgomotul traficului era constant. Știa că Lisa lucra noaptea, dar acum era zece dimineața. În mod sigur, era trează. Soneria sună, iar el deschise ușa. Holul mirosea puternic a urină de pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să ajungă în fața unui bloc ponosit, în South Acre, în Torrance. Apăsă soneria pentru apartamentul 38. Clădirea era aproape de autostradă, iar zgomotul traficului era constant. Știa că Lisa lucra noaptea, dar acum era zece dimineața. În mod sigur, era trează. Soneria sună, iar el deschise ușa. Holul mirosea puternic a urină de pisică. Liftul nu mergea, așa că urcă pe scări până la etajul trei, ocolind sacii de plastic cu gunoi. Un câine rupsese un sac, iar conținutul era împrăștiat pe câteva trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a urină de pisică. Liftul nu mergea, așa că urcă pe scări până la etajul trei, ocolind sacii de plastic cu gunoi. Un câine rupsese un sac, iar conținutul era împrăștiat pe câteva trepte. Se opri în fața apartamentului 38 și apăsă pe sonerie. — Imediat, la dracu’, strigă sora lui. Tom așteptă. Într-un târziu, ea deschise ușa. Purta un halat de baie. Părul ei scurt și negru era strâns la spate. Părea supărată. — A sunat nenorocita, zise ea. — Mama? — M-a trezit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ciudată. Vor vedea. Vor vedea și vor ști, și vor spune: „Ei, ea n-ar face rău nici măcar unei muște“. — Gerard. Te rog să fii atent. Cât rămâne dacă din douăzeci și nouă scădem opt? Gerard deschise ciocul. Se auzi soneria de la ușă. Gail era suficient de aproape de pasăre ca să-și dea seama că Gerard scosese chiar el sunetul acela. Putea imita perfect tot felul de sunete: sonerii de ușă, sonerii de telefon, trasul apei la toaletă. — Gerard, te rog ... Sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rămâne dacă din douăzeci și nouă scădem opt? Gerard deschise ciocul. Se auzi soneria de la ușă. Gail era suficient de aproape de pasăre ca să-și dea seama că Gerard scosese chiar el sunetul acela. Putea imita perfect tot felul de sunete: sonerii de ușă, sonerii de telefon, trasul apei la toaletă. — Gerard, te rog ... Sunet de pași. Un clinchet și un scârțâit, ca și cum s-ar fi deschis ușa din față. — Arăți bine, scumpo, mi-a fost dor de tine, spuse Gerard, imitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
douăzeci și nouă scădem opt? Gerard deschise ciocul. Se auzi soneria de la ușă. Gail era suficient de aproape de pasăre ca să-și dea seama că Gerard scosese chiar el sunetul acela. Putea imita perfect tot felul de sunete: sonerii de ușă, sonerii de telefon, trasul apei la toaletă. — Gerard, te rog ... Sunet de pași. Un clinchet și un scârțâit, ca și cum s-ar fi deschis ușa din față. — Arăți bine, scumpo, mi-a fost dor de tine, spuse Gerard, imitând vocea soțului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Încercați Într-o zi, e foarte bun. — Și el e armean? a Întrebat În șoaptă doamna Grinnell când Mustafa a ieșit din Încăpere. — Sigur că nu, a zis Rose cu o voce pierită. Doar că au unele lucruri În comun. Soneria a sunat ascuțit, smulgând-o pe Armanoush din transa ei și făcându-i pe toți ceilalți să tresară cuprinși de panică. Nu era nici măcar șapte. Punctualitatea, după cât se părea, nu era una din calitățile lui Matt Hassinger. Ca și când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
doctori că tatăl său murise de o boală a inimii, Îi văzuse notîndu-și cu pioșenie informația, chipul lor devenind brusc mai grav, de parcă moartea tatălui lui Îl transforma pe el În supraviețuitor. Se mișcă În pat căutînd deșteptătorul a cărui sonerie tocmai se declanșase. Uitase să-l pună la locul lui obișnuit, sub perna „ortocervicală“. Odată cu perna, fusese cît pe ce să cumpere așternuturi din aramă, care l-ar fi protejat de lenta electrocutare a celulelor prin poluarea electrică a lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-l pună la locul lui obișnuit, sub perna „ortocervicală“. Odată cu perna, fusese cît pe ce să cumpere așternuturi din aramă, care l-ar fi protejat de lenta electrocutare a celulelor prin poluarea electrică a lumii moderne. Pentru a opri soneria aia care-l Împiedica să adoarmă la loc, făcu niște gesturi pe care le-ar fi comparat, Într-un roman, cu salturile repetitive și comportamentul sacadat ale unui animal În cușcă. Mai bine ar fi lăsat deșteptătorul ăla În Canada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de care se lăsa mai Întîi ispitit, de călătoria pe care o făcuse. În Mexic, Își amintise că nu mai avea prea multe lingurițe acasă, astfel că Își cumpărase trei duzini. La aeroport, lingurițele rînduite În bagajul de mînă declanșaseră soneria detectorului electronic de arme de foc, devenit cu prilejul ăsta detector de lingurițe de cafea. Datorită poliției mexicane, François Învățase să pronunțe corect cucharilla de café. Ah! Dacă ar putea să se scoale cîntînd o mică bamba din Vera Cruz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
abține - să Întîlnească trei femei care Îi spuneau fiecare pe rînd că va avea timp să-și scrie cartea cînd va fi În Franța. Avea de gînd să se Întoarcă la Paris Împreună cu Delphine. Ghidat de cele două note ale soneriei - kâtsu, tôtsu - François dibui În cele din urmă În fundul patului micul obiect negru cu cadran rotund ca un ochi de rechin. N-ar mai fi putut suporta mult timp soneria aia care Îi tot repeta „ce ți se Întîmplă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la Paris Împreună cu Delphine. Ghidat de cele două note ale soneriei - kâtsu, tôtsu - François dibui În cele din urmă În fundul patului micul obiect negru cu cadran rotund ca un ochi de rechin. N-ar mai fi putut suporta mult timp soneria aia care Îi tot repeta „ce ți se Întîmplă e cumplit“, „ce ți se Întîmplă e cumplit“, o frumoasă mostră de halucinație auditivă. De ce oare se spunea „Încăpățînat ca un catîr“ În loc să se spună „Încăpățînat ca un ceas deșteptător“? Acționă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să fie locul? Îi auzi pe ofițerii de cavalerie continuându-și drumul și simți cum certitudinea îl părăsește. O ușă cu grilaj îi apăru înainte pe măsură ce ochii lui se obișnuiau cu întunericul scărilor. Se uită în jur și găsi mânerul soneriei. Nu veni niciun sunet de răspuns. Umplu tăcerea cu îndoieli. Avea acum întrebări pentru sine. Cum de s-a lăsat condus de ofițerii de cavalerie? Observă că nu a fost pic de logică sau consistență în comportamentul său. Faptul deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o văzu pasager îi apăru surprinzător de impresionantă. Scutură chibritul, stingându-l, înainte ca acesta să îi ardă degetele, iar ușa dispăru. Porfiri clipi abundent, testând întunericul cu genele sale și tuși scurt așteptând un răspuns la sunetul surd al soneriei. Tusea îl puse pe gânduri și voia, dacă totuși tușise, ca aceasta să fie de origine psihologică, decât strict fiziologică. Adevărul era că, în întunericul impenetrabil al nopții, se simțea spionat, iar în asemenea situații totul i se părea fals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îi dea foc. Înăuntru era întuneric și pustiu. Zona pentru recepție era minimală, cu un rând e chei atârnate în spatele unui birou înalt, așezat la începutul unei coridor îngust și jos. Tapetul galben și murdar absorbea lumina chioară. Porfiri apăsă soneria de pe birou, iar aceasta scoase un țiuit spart. După ceva vreme un portar bărbos își făcu apariția de sub o arcadă. Purta o uniformă soioasă deschisă la brăcinar peste o vestă decolorată. Portarul îi întâmpină pe cei doi cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de bun pentru tine. Parcă ai fi un copil. Dacă nu primești ciocolată, Începi să țipi. Nu pot fi dădaca ta! Îmi pare rău, dar trebuie să termin de Împachetat. La revedere! Puse receptorul jos. Un minut mai târziu auzi soneria. Se uită pe vizor și rămase perplexă: era Sam, cu un buchet mare de floarea-soarelui În mână și o sticlă de vin, care ieșea dintr-o pungă maro de hârtie. — Kitty, sunt eu, Sam. Își ținu respirația și se Îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
plictisit deja de mine? Atât de repede? o Întrebă el ironic. — Nu m-am plictisit, iubitul meu. Sunt nebună după tine. — Atunci? Dintr-odată, zâmbetul lui larg o enerva. Avea nevoie de timp să se gândească. Din fericire, se auzi soneria și veni Tom, antrenorul personal. Matthew și Kitty merseră la sala de gimnastică și Începură să lucreze Împreună. Era luni dimineață și, curând după Tom, plecă și Matthew. — Trebuie să merg la birou, după care am un prânz de afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tine! zise el. — Nu-i adevărat! Nu ești fotogenic. Farmecul tău stă În energia pe care o degaji, iar fotografiile nu pot surprinde energia asta. Se uită la grămada de poze, gândindu-se cât de nedrept era. Apoi se auzi soneria și Kitty merse să deschidă ușa din față. Era Todd, prietenul lui Matthew, un bărbat Înalt, masiv, de aproape patruzeci de ani, nu atât de sofisticat ca Matthew, dar la fel de drăguț. Îl conduse În camera cu barul. Matthew Îi servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
inima bătând cu putere se duse să vadă cine o suna. Era colega ei de apartament, Flan. — Draga mea, vezi că sunt doi bărbați cam suspecți jos, ai grijă! zise ea, apoi Închise. Imediat ce puse receptorul În furcă, se auzi soneria. Moartă de frică, Desert Rose nu se mișca. Soneria se auzi Încă o dată, mai agresiv, acompaniată de bătăi În ușă. Puse mâna pe telefon, ca să sune la poliție. — Poliția, deschideți. Aproape că-și dori să fi fost hoții. Imediat! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o suna. Era colega ei de apartament, Flan. — Draga mea, vezi că sunt doi bărbați cam suspecți jos, ai grijă! zise ea, apoi Închise. Imediat ce puse receptorul În furcă, se auzi soneria. Moartă de frică, Desert Rose nu se mișca. Soneria se auzi Încă o dată, mai agresiv, acompaniată de bătăi În ușă. Puse mâna pe telefon, ca să sune la poliție. — Poliția, deschideți. Aproape că-și dori să fi fost hoții. Imediat! strigă, lăsând telefonul pe pat. Se ridică și Își trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de categorică este hotărârea lui. Cipriano Algor e deja la ușa Isaurei Madruga, întinde mâna să bată, ezită, o întinde din nou, în această clipă ușa se deschide ca și cum l-ar fi așteptat, dar nu era adevărat, Isaura Madruga auzise soneria și venise să vadă cine e. Bună ziua, doamnă Isaura, spuse olarul, Bună ziua, domnule Algor, Iartă-mă că te deranjez, dar am o problemă pe care doresc s-o discut cu dumneata, o mare favoare să-ți cer, Intră, Am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fie amabil, iar tăcerea se prelungea, stânjenitoare, în avantajul lui. M-am așezat pe scaun fără să mai aștept să fiu invitat. Din pricina asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea îi deveni sticloasă și întinse degetul spre o sonerie, care nu existase altădată pe masă, un deget îngălbenit de tutun, cu o unghie roasă, urâtă. Dar când să atingă soneria se răzgândi. „Mai bine...” mormăi el. Și ieși. Avea și un alt fel de mers acum, plin de importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
invitat. Din pricina asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea îi deveni sticloasă și întinse degetul spre o sonerie, care nu existase altădată pe masă, un deget îngălbenit de tutun, cu o unghie roasă, urâtă. Dar când să atingă soneria se răzgândi. „Mai bine...” mormăi el. Și ieși. Avea și un alt fel de mers acum, plin de importanță. Rămas singur, am aruncat o privire în jur. Erau aceleași etajere burdușite de hârțoage de sus până jos, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]