19,854 matches
-
și teamă. Zoița nu pleca până nu era servită cu delicatesa casei, o bucățică de mămăliguță galbenă, ori fără să execute În zbor, două volte deasupra ogrăzii, În semn de salut și prețuire a aperitivului. Ajunsă „la birou”, Își anunța sosirea prin două țipete scurte, Victor apărea În fața ferestrei, mândru nevoie-mare, Zoița executa alte două volte În cerc, salutându-și profesorul, apoi se așeza pe pervazul ferestrei, mereu proaspăt vopsit, sărea de pe un picior pe celălalt, anunțând și sonor, printr-un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Și eu rămân în memoria lor / (de mă vor) / un pe-jumătate-nțeles. / Un eres.“ La un moment dat el se visează nici mai mult, nici mai puțin decât faraon: „Închis în piramidă, bine îmbălsămat, / aș putea și eu aștepta câteva secole / sosirea hoților de morminte.“ Iar altă dată se reprezintă pe sine ca pe un... câmp (în sensul pe care îl are acest cuvânt în fizică): „Dilatata clipă a vieții / nu mă încape. // Sunt ceva mai mult / decât un fragment / de tactil
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
hurdubaie de pe o rază de zece kilometri. Separeul în care se bea vîrtos era la o bodegă și juca rolul de sală de așteptare la W.C. Totuși proprietarul o folosea pentru clienți mai simandicoși. Comisia de constatare și-a anunțat sosirea la fața locului și șeful balastierei, care scormonea la baza pilonilor podului, a convocat toată elita personalului său. Eu cu ăștia de la PDLSDR nu discut, dom'le! Nu discutăm! Nici morți nu discutăm! Să cadă podul, eu unul nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
uită atent la lighioană și mașina se izbește de un parapet, intră într-o mișcare necontrolată, se răsucește, se răstoarnă și, în final, se izbește de un copac. Crudu își revine la spital și observă că ora este foarte aproape de sosirea camionului. Vreau să dau un telefon, scîncește rugător. I se dă telefonul său și omul își sună șeful. Șefu', sînt în spital. Am avut un accident groaznic. Bine că ai scăpat. Dar am o problemă, șefu'! O rezolvăm noi. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
său și omul își sună șeful. Șefu', sînt în spital. Am avut un accident groaznic. Bine că ai scăpat. Dar am o problemă, șefu'! O rezolvăm noi. La ce oră să te vizităm la spital? Șeful dorea să afle ora sosirii camionului, dar nătărăul de Crudu n-a înțeles. Nu-i nevoie să veniți, șefu'. Mai bine sunați la soția mea pe la 14 și 45 minute. Bine, fă-te sănătos. Ne descurcăm noi. S-au dus toți banii, oftează Crudu ciudos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
animalică din mine. Și partea spirituală? Este dominată și redusă la rolul corului din tragediile lui Sofocle. Discuțiile acestea aveau sarea și piperul lor și erau căutate mai ales de cei care s-ar fi simțit minunat lîngă Roxana. Deși sosirea poetei la manifestările culturale provoca un val de șușoteli, nu întotdeauna admirative, lipsa ei era regretată de aproape toată lumea. La una din reuniuni, Roxana sosește foarte zîmbitoare, chiar exagerat de binedispusă. Ochiul stîng era înconjurat de o elipsă albastru-negrui. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sunt majoritare în populația imigrată (50,3%). În plus, mai ales imigrantele intrate în Franța în jur de 25 sau 30 de ani au o fertilitate net superioară celei a altor femei, având loc un fel de recuperare căci, la sosirea lor în Franța, ele au, în medie, mai puțini copii decât franțuzoaicele de aceeași vârstă. Aceste femei au așteptat poate să ajungă în Franța, pentru a forma un cuplu și a avea copii. Mai mult, exigențele migrării operează fără îndoială
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
după-amiază, În curtea școlii pentru orbi din Cluj, cînd m-am luat la Întrecere la fugă cu alți băieți, cu toții simțind că păstrăm urme de lumină Între gene. Alergam În direcția clădirii școlii. Ceilalți s-au oprit la linia de sosire, În schimb, eu am scăpat mai departe, in trînd cu tot avîntul În zid. CÎștigasem, dar ce folos!... Cabi netul medical, după ce m-a pansat, m-a dat În grija unui băiat mai mare, care să mă ducă la spital
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care citea nenea Weisz, iar felcerul, ajuns și el ca prin vrajă acolo, urma să se uite la el. Am văzut din nou mult sînge și am plecat. Eram atît de amețit și de uimit, nu de alta, ci de sosirea acasă a lui Zoli accidentat Înaintea mea care alergasem cu sufletul la gură, că mama a trebuit să-mi explice de mai multe ori că bunicul lui oprise o mașină care-l adusese iute pe băiat acasă. Alergasem fără oprire
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pragul casei lui În 1947. Era Într-adevăr semn că Dumnezeu există: o Îmbrățișa pe fiica sa Clara. O crezuse dispărută pentru totdeauna. Zvonuri cum că ar fi fost zărită ba la Bratislava, ba la Budapesta precedaseră, ce-i drept, sosirea ei. Nu le putea da crezare cîtă vreme aceleași vorbe se auziseră și-n legătură cu cei trei băieți ai lui, dar nici unul nu apăruse. I s-a redeșteptat și această speranță, se gîndea că poate măcar băiatul cel ager
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Înțeles ușor ce mi lip sea, drept care venea și el cînd nu era plecat din oraș, citin du-mi după program, cu zile prestabilite, ore și durată, dar dispărînd după aceea cu treburi la care eu nu aveam acces. Vestea sosirii lui Zoli m-a Înviorat brusc, arc m-am făcut sărind În picioare ca să ies În Întîmpinarea lui! De cum i-am strîns mîna, am sesizat la el o ezitare. A trecut repede peste și s-a revărsat În cuvinte. Într-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nunta la ei, iar a lor cum s-a petrecut... Au fost informați În schimb insistent că eu studențesc la București. Edna a Îndrăznit, În context, să se intereseze de hoteluri rezonabile În capitală, fiindcă cel la care trăseseră la sosire nu le plăcuse. Am luat aerul potrivit pentru a-i lămuri că, totuși, competențele mele sînt altele (aici cred că s-a rîs aprobator), bibliotecile, de pildă. Dar, dacă ei vor veni vreodată pe la București pe parcursul anului universitar, firește că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Încăpere la Îndemînă, tindă Îi spu neam noi, lip sită de ferestre. M-am apărat trăgînd zăvorul. Noroc că nu m-a surprins nimeni, dar lacrimile erau acolo, multe și curgă toare, după verdele verii. Ai mei nu avuseseră la sosirea În comună o casă a lor, iar statul le dăduse o locuință de serviciu tocmai În acea clă dire fiindcă tata ajunsese secretar, apoi președinte de Sfat popular, altfel spus, primarul comunei. Mama, secretara școlii, rămînea adesea la serviciu peste
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
poată da Înainte pe la soră-sa, Eva. Spera să ajungă În Germania Înainte de unificare ca să nu fie repar tizată În Est. Nu-i păsa pînă la urmă nici de acest inconvenient, vedea În repatriere, la două secole și jumătate de la sosirea strămoșilor ei În comitatul Sătmarului, mîntuirea de toate hărțuielile existenței: de la banii insuficienți, la bîrfele colegelor. Vedea și Împlinirea tuturor dorințelor sale, de la cauterizarea cu simț estetic a unei alunițe incomode de pe gît, la zborul cu zeppelinul. Se Îmbibase de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pecete roșie și chenar negru de la Împărăție. Poate-i prins, poate-i fugit În Regatul României asemenea altor bărbați tineri. Se teme să scrie de acolo ca să nu le facă lor vreun rău. La mai bine de doi ani de la sosirea ei la Chicago, Floare a primit de acasă o scrisoare unde se spunea că venise veste de la omul ei, căzut prins la ruși și dus tare departe, În țara Sibir. Trăiește, lucră și-i sănătos. Întreabă de ea. I-au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și făcându-și prozeliți prin oracole mincinoase și prin false minuni. După cum se poate constata, atunci când este utilizat în scopuri apologetice, mitul căderii îngerilor furnizează o explicație în același timp simplă și coerentă asupra originii și păstrării credințelor păgâne până la sosirea creștinismului. Condiția principală pentru ca această explicație să stea în picioare este ca exegetul să nu pună la îndoială autenticitatea mitului, altfel spus, valoarea sa epistemologică. Apologeții se află așadar în descendența tradiției mitologizante (reprezentată de 1Enoh, de Jubilee și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aducem aici chiar acum pe acest medic. Doamna Măriuța, te rog să suni la secția de Reanimare și să-l inviți pe doctorul Pas să ne facă o vizită. ― Am Înțeles, domnule director. După câteva minute, bătaia În ușă anunța sosirea doctorului... ― Să trăiți. M-ați chemat, domnule director... ― Împreună cu domnul profesor Hliboceanu, te-am invitat să aflăm cum merg treburile privind revenirea securistului și să Încercăm a hotărî conduita viitoare... După ce au stabilit ce este de făcut În viitor, directorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În mulțimea străzii... S-a oprit În piața gării, să găsească un birjar. Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci un puhoi de călători sosiți cu un alt tren să ia toate birjele... Alarmat, Gruia s-a uitat la ceas. Până la sosirea trenului mai erau vreo douăzeci de minute. Timp destul pentru a se Întoarce vreun birjar. A rămas În așteptare. Norocul nu l-a ocolit. O birjă tocmai se Întorcea În trapul Întins al calului. Gruia a urmărit pasul Ducipalului... I-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sosește Îndată, cu tot ce trebuie unei asemenea Întâlniri. Al doilea absent - tot motivat - este tatăl meu. La vârsta lui, nu este apt oricând pentru vizite. Așa că Îl vom aștepta cu dragă inimă mâine seară - a răspuns profesorul Hliboceanu. ― Până la sosirea chelarului, hai să ne așezăm care și cum Îi place. Hanul nostru Îi Încăpător. În capul mesei, se cade să stea domnul profesor, fiindcă o dată Îi este musafir unei foste subalterne - a intervenit soția lui Petrică. ― Uite cum se lățește
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
stat: un ins frezat și spilcuit, despre care Ticu îi șopti că era ginerele unui șef mare din comerțul socialist. După cât se părea, responsabilul venea de pe la vreo ședință unde se discutase despre buna servire în localurile de stat. Panicat de sosirea șefului, ospătarul cu figură plictisită, care freca mangalul prin dosul tejghelei, se grăbi să prezinte lui Ticu nota de plată pentru consumație. Ticu luă nota de plată și se uită lung la ea. Unde-s scobitorile, șervețelele și japonezele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai vrei să pleci?... Iorgu, care tocmai trăsese zăvorul la ușă, se întoarse spre frații săi și oftă. De-abia atunci observă Stelian că fratele lor vitreg nu arăta deloc în apele lui, în ciuda zâmbetului cu care îi întâmpinase la sosire. Se-nțelege că nu m-am răzgândit, răspunse Iorgu, dând cu bastonul mai la o parte o pereche de pantofi uitați în drum. Nu de asta-i vorba... Eu nu am obiceiul să mă răzgândesc... Altu-i necazul... L-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chiar cel despre care vorbeau. Fostul colonel de securitate purta niște haine modeste, în care statura lui masivă parcă se micșorase, și avea pe chip o expresie de umilință. În locul temutului ofițer din poliția politică a regimului rămăsese doar omul. Sosirea lui neanunțată provocă stupoare, iar în salon se așternu liniștea. Fostul colonel închise ușa și se opri în mijlocul încăperii. Da, aveți dreptate să mă judecați cu asprime, vorbi el cu un glas de om chinuit. Am greșit... Vă cer iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Împreună o porniră pe coridorul larg și bine luminat, urcară cu liftul, mai străbătură încă un coridor, parcă și mai bine luminat decât primul, și se opriră în fața unei uși impozante. Prevenitor, secretarul bătu în ușă, o întredeschise și anunță sosirea oaspetelui, apoi se retrase. Omnipotentul șef al partidului și conducătorul de facto al statului român nu îi păru lui Nando Rossi altfel decât îl știa din pozele oficiale. Era însă prima dată când îl vedea în carne și oase. Fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trebuie să plec, îi dădu de veste, privindu-și ceasul de mână. Cât te mai țin aici?... Fata rămase mai departe așezată pe marginea patului, privindu-l într-un anumit fel. Nu mai era privirea cu care îl întâmpinase la sosire, privire cuvenită unei cunoștințe oarecare, și nici privirea ironic-îngăduitoare, cu care-l sfidase adesea. În ochi i se aprinseseră parcă două luminițe, iar obrajii îi erau ușor îmbujorați. A, în două-trei zile cred că or să-mi dea drumul, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și-l purtă pe o alee de cărămizi, străjuită de-o parte și de alta de tufe de liliac alb de curând înflorit. În fața ușii de la intrare stătea ghemuit un cățeluș pekinez, care se porni să latre ascuțit, vestindu-le sosirea. Felicia îi porunci să tacă, dar nu mai apucă să apese pe clanța ușii. Le deschise domnul Măgureanu în persoană, care parcă stătuse în antreu și pândise momentul venirii lor. El îi întinse afabil și zâmbitor mâna musafirului, cercetându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]