1,466 matches
-
și plăcerile spiritului, și binefacerile civilizației: Admir totul ce are o valoare în sine sau numai dată de timp, dar fac o largă parte și simțului de modernitate. De aceea simt o mare plăcere când văd o gară largă și spațioasă, o stradă curată și plină de aer sau un otel cu tot confortul de care ai nevoie"36. Relatarea voiajului în Italia conține într-o măsură mult mai mare observații luate "pe viu", și abia din aceste notații se conturează
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și Stanca. Veniți după mine. Dinu le făcu semn lui Matei și lui Iordache. Mihai observă că se luase după ei și Constantin Brâncoveanu. Intrară în urma lui vodă în ceea ce spunea el că este odaia lui de reculegere. O cameră spațioasă, întunecoasă din cauza lambriurilor de lemn de nuc, cu covor de Ispahan pe dușumele, jilțuri, firide cu cărți, una spre răsărit cu un triptic sculptat în fildeș, un pupitru, o laviță mare din lemn bine lustruit cu multe perne pe ea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Sfântul Gheorghe! Să trăiești, măria ta, ani mulți îndelungați! Ăsta e semn bun trimis de Dumnezeu! Omul țipa, bătea mătănii în podea și se ridica din nou în genunchi cu brațele în sus și cu privirile în tavan. Dormitorul spațios se umpluse de oameni. Intrase doctorul, marele stolnic, beizadea Constantin, căpitanul și toți dorobanții din gardă. Se uitau la vodă și nu le venea să creadă că este adevărat ce văd. Selin salută protocolar. Pylarino se furișă pe lângă el, se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
urmă și de dormitor și de odaie de lucru. Intra în această încăpere prima oară în acești trei ani de când Antim Ivireanu era mitropolit și Mihai Cantacuzino nu putu să-și ascundă mirarea. Examina rapid tot ce vedea în odaia spațioasă și nu înțelegea, era chilia unui cărturar sau un atelier de pictură și sculptură? În orice caz ceea ce surprindea era albul crud al pereților luminați de ferestrele largi orientate spre sud, firidele adânci odihnind volume cu legături scumpe, bancul de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
schimbară între ei priviri nedumerite și când Constantin vru să dea un răspuns, observă că băiatul dispăruse ca o nălucă. — Auzirăți? Porunca e poruncă! Și Ștefan îi părăsi pe ceilalți doi, îndreptându-se în direcția iatacului doamnei. Intrând în sala spațioasă cu ferestre largi, rămase puțin surprins de atmosfera care-l întâmpină. La masa joasă din mijlocul încăperii, fiecare pe o latură, stăteau patru surori ale lui: Ilinca, Safta, Ancuța și Smaranda. Erau îmbrăcate în haine cernite, purtau pe cap marame
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o consfătuire secretă. De fapt după ultima chemare a muezinului, când postul de peste zi înceta și credincioșii lui Allah puteau să mănânce, în special să bea băuturi dulci, viața orașului se anima, oamenii se adunau în localuri, în casele mai spațioase sau în grădini, așa că adunarea de la muftiu nu era în situația de a fi remarcată ca ceva deosebit. Primii au sosit cei doi ulema: „șeicul Islamului și muftiu al oamenilor, savant printre ulemalele învățate, eminent printre cei eminenți și pioși
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într-un context cu totul diferit, "Credința e o invenție minunată / Când domnii pot să vadă / Dar în cazuri urgente / Microscoapele sunt prudente /"132. La scurt timp de la atacurile de la 11 septembrie, am fost invitată să țin un discurs în spațioasa Biserică Presbiteriană a Casei Speranței din Saint Paul, Minnesota. Stranele erau pline, iar emoțiile, mari. În timp ce urcam scările care duceau la amvon, am văzut că batistele și șervețelele erau deja pregătite. Din câte îmi aduc aminte, singurul moment de unitate
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Teatrul e principala clădire din București. Început în 1847, întrerupt din lipsă de fonduri, reluat la suirea pe tron a domnitorului Știrbei, a fost terminat în 1854. Construit de un arhitect german după modelul micșorat al Scalei, e totuși destul de spațios și suficient pentru nevoile populației. Se povestește, cu privire la construcția acestui teatru, că, sub pretextul de a face rost de grinzi și bârne, au fost tăiate șaptezeci și cinci de mii de picioare de lemn din pădurile mănăstirești! Această cantitate uriașă de cherestea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
știi unde stă, să-ți dau adresa... Vino așa, pe la cinci. I-am găsit într-adevăr a doua zi adunați pe toți la Tib. Numai Untaru lipsea. Tatăl lui Tib era ofițer superior și fiul, Tib adică, avea camera lui spațioasă, mobilată bine și o masă rotundă în mijloc, la care probabil scria, căci era și el scriitor, publicase un volum de vioaie schițe bucureștene. Și împreună cu ei, cine? Miron Paraschivescu, pe care nu-l văzusem până atunci cu noi și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
CONVORBIRE LA TELEFON, ȘI MARIN BĂNUI CĂ ERA A LUI SCUDDER. MÂINILE ÎI SCOTOCEAU ACUM BUZUNARELE. SIMȚI CUM ÎI ERAU LUATE NEUTRALIZATOARELE, APOI MÂINILE ÎI DĂDURĂ DRUMUL. În ciuda luminii orbitoare, Marin reuși să distingă decorul. Se afla într-o cameră spațioasă alături de vreo șase Prippi voinici. Așezat în spatele unui birou mare \ singurul din încăpere \ stătea Scudder, un Pripp mic de statură, cu o figură răutăcioasă, semănând cu un șobolan. Acum sunteți dezarmat, spuse Scudder. Adică putem sta de vorbă fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
-o Sf. Dimitrie Basarabov, patronul Capitalei, cu acest prilej. "Pe la finele lunii septembrie - povestește autorul - ordonă generalul Kiseleff a se face sfeștania mare în cîmpu Filaretului, aducîndu-se Sfântul din Mitropolie. În acea zi, pe acea câmpie se întinse cu cort spațios, care fu înconjurat de toată armata rusească. Aduse mitropolitu pre Sfânt și-l așeză pe scaune, în mijlocul cortului. Kisselef, cu toată generălimea întregii oștiri, cu toți soldații, clerul, boierii și poporul, când au început sfintele rugăciuni pentru încetarea epidemiei s-
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
bolnavi, "cinuri de jos și 10 ofițeri". În Capitală funcționau spitalele Colțea, Pantelimon și Filantropia, totalizând 370 de paturi, la care s-au mai adăugat cele 40 ale Spitalului ostășesc; pe lângă acestea s-a resimțit nevoia rechiziționării unor clădiri mai spațioase din București, cum au fost, de pildă, casa bancherului Manoah Hilel, hanul negustorului C. Ciocan de pe Podul Târgului de Afară și casa Angelescu, care au alcătuit spitalul vremelnic ostășesc rus nr. 1, sau casele vistierului Nicolae Ioan și a Dorobanțului
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
apreciatul său colaborator Constantin Popescu-Azuga, măsuri pentru stăvilirea molimei și ameliorarea traiului țăranilor străini internați în lagăr: "Cazarma Regimentului 3 de Artilerie călare a fost destinată pentru izolarea acestor ostatici - consemna el la 26 septembrie. Au fost plasați în grajdurile spațioase al cazărmii, toți au părăsit pontoanele. Iată-i instalați la cald, pe paie proaspete, cu un cubaj de aer mai mult decât suficient. Tuturor li s-a făcut prima serie de vaccin antiholeric (2 cmc)... Astăzi, pentru prima dată, acești
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
un camion încărcat cu echipamente, gata de plecare pe front. Se urcă. Voia să ajungă cât mai repede la baterie. Era grăbit. 10 Pe înserate sosi la divizion, să raporteze că s-a întors. Găsi pe Klapka singur în adăpostul spațios, scriind acasă. Căpitanul îl privi lung, apoi îi strânse mâinile și zise cu căldură: ― Acuma pot să te felicit și eu, dragă prietene... Din toată inima! ― Adevărat, numai d-ta nu m-ai felicitat încă... adevărat, răspunse Bologa, zâmbind amar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
putea înțelege mai nimic. Un artilerist îl călăuzi la postul de comandă al lui Klap-ka, numai la câțiva metri de drumul pe care apucase Bologa. Căpitanul tocmai se așezase la masă, singur, în căsuța de bârne, destul de bună și de spațioasă pentru împrejurări. Când apăru Apostol în ușă, salutând cu un zâmbet puțin confuz, Klapka scăpă cuțitul din mână și bolborosi niște cuvinte cehe sperioase. Își veni în fire îndată, se repezi la el și-l îmbrățișă, și-l sărută, plângând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ideile este între cei noi foarte dezvoltată. Dacă nu-i intuitivă, nu este nimică. Orce filozofie nu trebuie să se oprească la secundarul, ci la izvorul fantasiei. Afectele sunt izvorul. În muzică este o scară mai primitivă, adică un intuitiv, spațios - este ceva eminent subiectiv. Sunt numai acord ce af[ect]ează* simțirea. Lumea muzicei atinge mai mult rădăcina ființei noastre, însă formările estetice ale simțirei trebuie să le căutăm într-un element în care simțirea nu s-a formulat încă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
familie de gânditori, prieteni ai prietenului meu. Era, cred, în Lower East Side. Clădirea avea liftier, un tip sinistru, care te privea cu ochi de asasin în serie. Dar nu din cauza lui nu mi-a priit șederea acolo. Apartamentul era spațios, bine mobilat, dar mai ales șocant mai presus de imaginație. Te puteai crede la Muzeul Omului. Proprietarii locuiseră nouă ani în Australia și-și ticsiseră, la întoarcere, casa cu arcuri, scuturi, vânturătoare magice, plase de prins visele, lănci ceremoniale ale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
colegi sau prieteni ai fiicei ei, Ramona, ba chiar speriindu-se, crezând că-i va aduce o veste proastă în legătură cu fiica ei, care era operată la Târgu Mureș și încă se afla în spital. Doamna Neli îi poftiră în bucătăria spațioasă, unde ardea un foc bun de lemne și totul strălucea de curățenie, apoi întrebă: -Știți ceva despre Ramona? -Nu... Noi nu o cunoaștem, spuse Oana timidă, văzând îngrijorarea din privirea doamnei Neli. -Atunci cu ce treburi pe la noi? Eugen, care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și jumătate, apoi hotărâră ca după nuntă să locuiască în casa Ramonei fără ca Radu să renunțe la apartamentul său. în acea seară, când ceasul arăta puțin peste ora nouă Radu ajunse cu Ramona acasă la ea, ei intrară în bucătăria spațioasă. Bătrâna doamnă aruncă o privire fulgerătoare spre Ramona, întrebând-o furioasă: -De ce n-ai venit la miezul nopții? -Mi s-a stricat mașina mamă, m-a adus Radu cu bicicleta. -Iar mașina, iar Radu..., șoptește doamna Neli, pentru sine
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ne-a crescut pe rând și a avut grijă de noi în anii copilăriei. Acum toți lucram în orașul Bârlad, iar sora era căsătorită în satul Obârșeni, comuna Vinderei. Tineri, voioși, cu flori și cadouri am intrat în restaurantul destul de spațios, curat și bine ornat. Mese și scaune frumos așezate te atrăgeau spre liniște și desfătare. La bar o blondă tânără, cu ochi rotunzi și cu sprâncene negre făcea atmosfera și mai frumoasă. Am comandat fripturi, bere și mici, am umplut
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Așa că e excepțional că avem parte de ea și aici. Nieve se strâmbă la el, iar el îi zâmbi. Apoi o sărută tandru pe frunte. Haideți, îi chemă Gail. Voi o să stați în dormitorul cu lucarnă. Casa era foarte arătoasă. Spațioasă și elegant decorată, era cu mult deasupra celei de lângă familia McGonigle. Nieve se bucura pentru succesul tatălui ei. Dacă merita cineva să aibă noroc, acela era Stephen. Nu avea să-i ierte niciodată pe cei de la fabrică pentru că-l concediaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
unui castel. Arăta ca o armură de demult. Mă conduse spre ușa mare din mahon; deschizându-se, aceasta dădu la iveală un valet cu fața pământie care se dădu la o parte În timp ce pășirăm peste prag și intrarăm În holul spațios de la intrare. Era un hol din acela care te făcea să te simți norocos și numai pentru faptul că ai fost lăsat să intri. Două scări identice, cu balustrade de un alb strălucitor, duceau către etajele superioare, iar de tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Nu se auzea decât zgomotul pașilor noștri, ai mei puternici și apăsați, de mers care are o țintă precisă, ai ei nervoși și pe jumătate În vârful picioarelor. La capătul coridorului m-am oprit și am privit Într-o bucătărie spațioasă și care mirosea groaznic. Grămezi de vase murdare zăceau În neorânduială. Pe masă, brânza și carnea se umpluseră de ouă și larve de muște. O insectă umflată Îmi zumzăi pe lângă ureche. Când am făcut un pas Înăuntru, duhoarea fu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu lambriuri din stejar și portrete Întunecate reprezentându-i pe Führer, Himmler, Canaris, Hindenburg și Bismarck, avea aerul unui club exclusivist pentru gentlemeni. Am trecut prin niște uși batante din lemn, de Înălțimea unui tramvai, și apoi Într-un birou spațios și luminos unde lucrau mai mulți stenografi, care nu acordară persoanei mele mizere nici o atenție. Din spatele unui fel de birou ornat veni un tânăr Hauptsturmführer SS ca să se uite la mine fără interes: — Cine e ăsta? Lovind din călcâie, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca să fie și mai brutali. Nu erau minciuni. Am fost ajutați să coborâm din vagoane cu obișnuiții bocanci și paturi de pușcă și am mărșăluit spre est până la intrarea În lagăr. Aceasta era Închisă deasupra de o gheretă de pază spațioasă, sub care se afla o poartă cu sloganul „Munca te va elibera“, pus În mijlocul grilajului din fier forjat. Această sintagmă era subiectul unei veselii disprețuitoare În rândul celorlalți prizonieri, dar nimeni nu Îndrăznea să spună nimic de teamă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]