218,930 matches
-
tradițional se trage la umbră. Un ochi de apă, un bot de pădure sau chiar o colină mai răcoroasă se substituie claustrului citadin și, măcar pentru o vreme, descarcă și absorb energiile reprimate peste an în geometria severă a atelierului. Spațiul se dilată, orizontul se lărgește și el ca în filmele rusești, ochiul adulmecă o altă scară a lucrurilor și obiectele înseși aspiră la o nouă formă de eternitate. Sala de expoziții și muzeul rămîn, undeva, în urmă, iar locul lor
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
înseși aspiră la o nouă formă de eternitate. Sala de expoziții și muzeul rămîn, undeva, în urmă, iar locul lor îl ia lumea elementară; pămîntul, vegetația, vibrațiile atmosferei și capriciile meteorologice. Această navetă stereotipă și, în felul ei, confortabilă, între spațiul intim al artistului și natura frustă părea, pînă nu demult, un bun cîștigat definitiv și inalterabil în dinamica lui interioară. Numai că artistul contemplativ, evazionist și măcinat de candori fetișiste, dă acum să se coacă. Fixat bine pe grătarele istoriei
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
comunicării și cu cât strădania este mai evidentă, cu atât este mai dificil de stabilit contactul. Mi-am zis, în aceste condiții, că aș vrea să-i văd și altădată, în altceva, pe Iulian Postelnicu și pe Rodica Ionescu. În spațiul “neconvențional” al cafenelei, când personajul transpiră la câțiva centimetri de paharul tău cu lichid răcoritor, necesitatea de a trăi o experiență comună este mai acută, decât în relația stabilită într-o sală cu scenă și fotolii. Dar când aventura cunoașterii
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
dificil de explicat, de evocat, decât farmecul spectacolelor din urmă cu două-trei decenii. Memoria se revoltă când e confruntată cu sărăcia imaginilor, cu absența celei de a treia dimensiuni și, paradoxal, condiția incompletă a înregistrărilor radiofonice e mai generoasă prin spațiul, liber de constrângeri, acordat imaginației. Auzeam vocea lui Clody Bertola în Cum vă place (1961) în regia lui Liviu Ciulei, îmi aminteam spectacolul și aprigele discuții generate de viziunea novatoare a punerii în scenă. Spectacolul a fost atacat, printre altele
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
și complementară în ceea ce Baudelaire a numit „regina însușirilor”. Decan al Facultății de Filosofie, profesorul cu o privire albastră și scormonitoare, cu un zîmbet reținut dar luminos, ne-a primit cordial în biroul lui de la Universitatea Lyon 3. În acest spațiu favorabil unei reflecții care încearcă să îmbine raționalitatea și imaginarul, autorul volumelor Utopia sau criza imaginarului (tradus și la noi), Rațiunea contradictorie, Imaginația, Sacrul (tradus în rom.), Imaginaruri ale politicului (tradus în rom.), Omul în epoca televiziunii, a avut amabilitatea
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
rețeaua internet, ceea ce ne conduce la o constatare evidentă, și anume că niciodată omul nu a cunoscut un asemenea consum de imagini ca în epoca noastră. Ne scăldăm efectiv într-un flux vizual perpetuu și care se găsește totodată în spațiu intim, privat, domestic dar și în spațiu public, chiar în spațiul de lucru. Dar cred că acest fenomen de proliferare a imaginii riscă să ajungă, ca în alte cazuri asemănătoare de dezvoltare anarhică și tehnică, la un fel de poluare
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
constatare evidentă, și anume că niciodată omul nu a cunoscut un asemenea consum de imagini ca în epoca noastră. Ne scăldăm efectiv într-un flux vizual perpetuu și care se găsește totodată în spațiu intim, privat, domestic dar și în spațiu public, chiar în spațiul de lucru. Dar cred că acest fenomen de proliferare a imaginii riscă să ajungă, ca în alte cazuri asemănătoare de dezvoltare anarhică și tehnică, la un fel de poluare, de saturare. Vom avea nevoie de o
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
că niciodată omul nu a cunoscut un asemenea consum de imagini ca în epoca noastră. Ne scăldăm efectiv într-un flux vizual perpetuu și care se găsește totodată în spațiu intim, privat, domestic dar și în spațiu public, chiar în spațiul de lucru. Dar cred că acest fenomen de proliferare a imaginii riscă să ajungă, ca în alte cazuri asemănătoare de dezvoltare anarhică și tehnică, la un fel de poluare, de saturare. Vom avea nevoie de o dietă, de o igienă
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
Romanciera franceză constată că micul ei roman epistolar nu numai că nu și-a schimbat „acustica”, dar aceasta se dovedește a fi la fel ca altădată, după cum, într-o sală de concert, executându-se aceleași fantezii beethoveniene, ele răsună în spațiul fizic al sălii precum odinioară. Bagajul meu critic se îmbogăți, astfel, cu o expresie nouă în limba curentă. Pentru că una e să zici rezonanța unei idei, și alta acustica aceleiași idei. Ceea ce se aplică în definitiv și unor articole, chiar
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
exaltare, de solemnitate. Ele perpetuează o stare a sufletului, nu întotdeauna cu aceeași orchestrare de sonuri. Se întâmplă ca ele să se sprijine pe verosimile localizări. Atunci când le-am descoperit, am reținut în lectură diferența dintre spovedania largului viu al spațiilor din poezia Tinerețe (volumul În robia lor, 1926): „Să iau într-un apus de soare trenul de Constanța,/ Să te-oțelesc în băi de soare la Sorrento,/ Să-ți dau femei frumoase la Paris,/ Să-ți deschid o locuință între
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
și la Padova,/ la Roma și la Varșovia/ și aici, la Madrid,/ și pe care îl voi vedea, poate, într-o bună zi în țara mea descătușată.” Fascinat de traiectoria propriei vieți, vibrarea lui Aron Cotruș pe cunoscutele deja, noi spații, determinate geografic, congestionează febre în înțelesul numelor orașelor peste care a trecut îndărătnicia neliniștilor și demersurilor temerare ale poetului. Rezervor de informație, documentele apar așa cum sunt chemate la masa de date în ediția realizată de Alexandru Ruja, ca ansamblu de
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
unor înfierbântate polemici, ca Emil Cioran (Schimbarea la față a României), interviuri, sinteze critice asupra întâlnirilor scriitoricești de la Neptun din anii din urmă, analize politice, scrisori, una trimisă de autor lui Dumitru Țepeneag și una primită de la Ov.S. Crohmălniceanu. În spațiul însemnărilor de față mă voi limita la prezentarea a doar trei dintre studiile, de altfel care mi se par și cele mai pline de interes și anume: O ușă se închide, alta se deschide („Condiția umană” și posteritatea lui Malraux
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
în spiritul dogmatic al epocii, dar manifestând și acte de curaj, ca în cazul articolului Pentru calitate în nuvelistica noastră. Deși sancționat, și nu va fi singura dată, Croh. (îi vom spune așa, cum îl numeau prietenii, spre a economisi spațiul) a făcut mai tot timpul parte din Biroul de conducere al Uniunii Scriitorilor, a fost redactor-șef al revistei „Viața Românească”, director al Editurii didactice și pedagogice (post care însemna o „retrogradare”), profesor universitar, o voce cu autoritate și multă
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
Comunități deschise. Redescoperirea diversității, se ocupă de scriitorii sîrbi din Banatul universurilor complementare. „E greu să înțelegi cultura Banatului fără să urmărești cele patru culturi care se afirmă aici (...) Literați germani, români, sîrbi, maghiari au dat o definiție importantă acestui spațiu” - scrie Cornel Ungureanu. Dar, dacă zona de contact etnic a dat scriitori importanți, majoritatea și-au uitat spațiul de origine. „Singurii care n-au uitat niciodată de unde se trag, singurii care au încercat să evoce un Banat al paradisului pierdut
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
Banatului fără să urmărești cele patru culturi care se afirmă aici (...) Literați germani, români, sîrbi, maghiari au dat o definiție importantă acestui spațiu” - scrie Cornel Ungureanu. Dar, dacă zona de contact etnic a dat scriitori importanți, majoritatea și-au uitat spațiul de origine. „Singurii care n-au uitat niciodată de unde se trag, singurii care au încercat să evoce un Banat al paradisului pierdut au fost scriitorii sîrbi”. Și s-au născut sau au trecut prin Banat spirite exponențiale ale culturii sîrbe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
despre care aflăm că e în curs de apariție la Polirom: „Realizat de o echipă ce reunește tineri cercetători, dar și personalități ale lumii academice din țară și străinătate, Dicționarul însumează 200 de romane scrise de 165 de autori din spațiul Europei Centrale, un indice de materii de 300 de intrări, un indice de nume și 165 de fișe bio-bibliografice. Instrument de lucru indispensabil studiului literaturilor central-europene, el se susține printr-un demers comparatist de anvergură, dublat de o dimensiune descriptiv-analitică
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
întîi, din perspectiva lucrării finalizate, a consistenței și a valorii ei artistice și, în al doilea rînd, din aceea a capacității de a comunica liber, fără inhibiții și fără crispări, cu datele mai mult sau mai puțin vizibile pe care spațiul ți le pune la îndemînă. Iar spațiul Deltei nu este unul obișnuit și el seamănă suspect de puțin și cu atelierele din Budișteanu, și cu perimetrul cuprins între Piața Amzei și Sf. Iosif. Aici, ca într-o demonstrație aproape didactică
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
și a valorii ei artistice și, în al doilea rînd, din aceea a capacității de a comunica liber, fără inhibiții și fără crispări, cu datele mai mult sau mai puțin vizibile pe care spațiul ți le pune la îndemînă. Iar spațiul Deltei nu este unul obișnuit și el seamănă suspect de puțin și cu atelierele din Budișteanu, și cu perimetrul cuprins între Piața Amzei și Sf. Iosif. Aici, ca într-o demonstrație aproape didactică a structurării lumii, se găsesc, într-o
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
perimetrul cuprins între Piața Amzei și Sf. Iosif. Aici, ca într-o demonstrație aproape didactică a structurării lumii, se găsesc, într-o perfectă coeziune, dar și disociate, toate reperele elementare pe care se sprijină orizontul existenței noastre imediate și absolute. Spațiu imprevizibil și fabulos, amestec bizar de realitate brută și de reverie fără limite, Delta nu are cum să nu seducă un ochi viu și să nu frămînte o sensibilitate activă. A nu vedea spectacolul din jur și a nu te
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
sensibilitate activă. A nu vedea spectacolul din jur și a nu te lăsa impregnat de substanța vie a unui asemenea loc, așază receptarea undeva pe traseul care leagă superficialitatea juvenilă de o prematură oboseală interioară. Prin reacția vizibilă în fața provocării spațiului s-a răspuns, implicit, unei întrebări prezente mereu în preajma simpozioanelor, chiar dacă neformulată decis: cum reacționează artistul care iese din atelier și, în ultimă instanță, din spațiul său securizat? Dacă în simpozioanele obișnuite răspunsul este mai greu de formulat din pricina participării
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
care leagă superficialitatea juvenilă de o prematură oboseală interioară. Prin reacția vizibilă în fața provocării spațiului s-a răspuns, implicit, unei întrebări prezente mereu în preajma simpozioanelor, chiar dacă neformulată decis: cum reacționează artistul care iese din atelier și, în ultimă instanță, din spațiul său securizat? Dacă în simpozioanele obișnuite răspunsul este mai greu de formulat din pricina participării restrînse și a criteriilor de selecție de multe ori rigide, în cazul simpozionului de la Sf. Gheorghe, el s-a impus oarecum de la sine. Pentru că numărul relativ
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
prelungesc coordonatele fără nici un fel de concesie. Peisajul nu-i stimulează, nu-i inhibă și nici nu funcționează ca un real partener într-un eventual dialog creator. Din factor activ, cu sugestiile și cu presiunile sale specifice, el devine un spațiu pasiv, o simplă anvelopă pentru un demers artistic dinainte verificat și pentru un program deja stabilit. Cea de-a doua categorie de artiști acoperă perfect imaginea cameleonului, a realității care se adaptează și comunică formal fără a-și schimba, însă
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
prematură instalare a suficienței și a comodității de a vedea și de a simți. Dintre cei trei premiați, pentru că cele două mențiuni au avut mai mult un rol protocolar, doar doi au îmbinat convingător propriul proiect cu datele profunde ale spațiului: sculptorul Costi Ioniță, cîștigătorul premiului I, și pictorița Daniela Chirion, cîștigătoarea premiului III. Alex Niculescu, posesorul premiului II, a intrat mai degrabă în rolul cameleonului, iar ceilalți nouă și-au adus în arșița verii și în împărăția apelor, acolo unde
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
erau primite la Curentul literar din Capitală și la Viața Basarabiei din Chișinău, ultimul periodic fiind patronat de Pan Halippa. Anul 1940 a fost unul cu osebire dureros pentru Alexandru Lungu, deoarece, prin sfîrtecarea teritorială a țării, pierdea cele două spații în care se simțea „mai acasă”, Basarabia și Ardealul. Izgonit din Năsăud, în urma Dictatului de la Viena, poetul poposește iarăși la Buzău, unde împreună cu „răsucitul și răsucitorul” său coleg de liceu, Ion Caraion, redactează și tipărește caietul de poezie Zarathustra (4
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
posedă nici un exemplar! În plin război, se mută la București, unde studiază medicina și se apropie de lumea literară „centrală”. Se apropie, dar nu i se integrează: „N-am frecventat decît ocazional și sporadic cafeneaua artistică și redacțiile, cele două spații care acționau asemenea unor fermenți ai creației literare. În schimb, vizitam cu regularitate asiduă anticarii de la Vama Poștei, un microcosmos pe malul Dâmboviței de altădată, mai modest, dar asemănător ca farmec cu acela al buchiniștilor de pe Sena”. Acea lume literară
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]