11,560 matches
-
ale vremii, reduc în mod neașteptat consumul de bere chair și pe timpul verii. Exact în această idee, Edwin Botterman, președinte și CEO al Brau Union, spunea că „o vară ploioasă și inundațiile îl sperie mai tare decât l-ar putea speria competitorii” (în revista Capital din HYPERLINK "http://www.capital.ro/index.php?arhiva=1&a=23746&pid=34982&ss=all%7Call%7C01-01-2005%7C15-07-2006%7C0%7C1%7Ctuborg" 09.05.2006). Un alt factor de incertitudine pentru industria berii este, potrivit lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
ro/index.php?arhiva=1&a=23746&pid=34982&ss=all%7Call%7C01-01-2005%7C15-07-2006%7C0%7C1%7Ctuborg" 09.05.2006). Un alt factor de incertitudine pentru industria berii este, potrivit lui Mihai Ghyka, director general Interbrew Romania, fluctuația legislației. „Dacă mă sperie ceva, atunci este lipsa de previzibilitate a cadrului legislativ. Se pot întâmpla multe lucruri care să schimbe fața afacerii. Am învățat să prevedem ploile și cum să ne comportam într-un climat mai bicisnic, iar competiția face parte din joc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
aduc naturii (lumii pe care o creează sau la a cărei creație participă) la cei pentru care singura formă de confirmare a existenței proprii o reprezintă tulburarea pe care reușesc să o producă celor dintâi (dacă reușesc să-i și sperie atunci sunt convinși că au o existență împlinită). Un cuvânt care-și pierde orice semnificație când se aplică la oameni: normalitatea (poate expresia actuală a moralității). Și când te gândești că în numele lui s-au exercitat atâtea opresiuni! Ca să ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
post.Acesta Îl ascultă pe copil cu mare atenție, apoi călare și cu dulăul după el, porni În direcția unde dispăruse hoțul. Hoțul nu ajunse prea departe și când auzi vocea groasă a șefului de post și lătratul dulăului, se sperie.O luă la fugă pe câmp, căci nu vroia să ajungă la spânzurătoare pentru o pâine de secară.Își aminti Însă că șeful de post vine călare și imediat Îl poate ajunge din urmă, așa că speriat la culme, făcu repede
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și lătratul dulăului, se sperie.O luă la fugă pe câmp, căci nu vroia să ajungă la spânzurătoare pentru o pâine de secară.Își aminti Însă că șeful de post vine călare și imediat Îl poate ajunge din urmă, așa că speriat la culme, făcu repede o groapă cum putu și Îngropă pâinea furată.Acoperi locul cu iarbă și frunze uscate, ca să Îl ascundă, când tocmai ajunse și șeful de post lângă el.Acesta Îl privi sever pe sub sprânceană și Îl Întrebă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
-o pe cealaltă naivă. -Cum să Învie! Ce e mort e mort și gata .O să invie El când s-or Înroși ouăle tale din coș. Și mare minune! Ouăle din coș s-au Înroșit pe loc.Fata de păgân se sperie atât de tare că leșină.Tocmai se apropiaseră niște băieți care sărira În ajutor fetei, stropind-o cu apă.Se minunau și ei de ouăle cele roșii.Iar fata de păgân, revenindu-și, o luă pe fata de creștin de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
tot timpul acesta. Era fiul cel mic al Zmeului și vroia să-i fure iarba despre care auzise și el, căci dorea să fie cel mai puternic dintre zmei. Se năpusti pe nepregătite asupra lui Moș Arici, Încât acesta se sperie grozav. Și văzând că Zmeul cel mic Îl tot ghiontește, Îl tot Îmbrâncește și-l tot lovește, scoase iarba fiarelor din traistă și o mâncă pe toată. Zmeul râse de Moș Arici, cât de mic era și facea pe grozavul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Îl Înghite pe loc, dar vreascurile, nuielele pe care le cărase până atunci Moș Arici În spate se transformaseră În niște țepi ascuțiți care-l Înțepară atât de tare pe Zmeu, că i-a pierit cheful pentru totdeauna să mai sperie drumeții de treabă. ALUNUL Cu nuielele de alun se căutau În trecut atât comorile curate , cât și comorile necurate, adică cele furate ori blestemate. Magicienii, vrăjitorii rosteau formule magice lovind obiectele s-au ființele ce trebuiau să fie fermecate sau
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
am primit un telefon de la Clody: Sunt la Cireșica, mănânc o înghețată, vii și tu? Am zburat până acolo. Mă aștepta ca și cealaltă dată. Am intrat apoi în parc și am vrut s-o iau de mână. S-a speriat și s-a retras. Mereu se speria. De ce mă cauți, de ce mă chemi? am întrebat-o. Nu știu, așa îmi vine. Și așa i-a venit o vreme îndelungată. Mă duceam de fiecare dată, zburând către ea. Într-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la Cireșica, mănânc o înghețată, vii și tu? Am zburat până acolo. Mă aștepta ca și cealaltă dată. Am intrat apoi în parc și am vrut s-o iau de mână. S-a speriat și s-a retras. Mereu se speria. De ce mă cauți, de ce mă chemi? am întrebat-o. Nu știu, așa îmi vine. Și așa i-a venit o vreme îndelungată. Mă duceam de fiecare dată, zburând către ea. Într-o seară am luat-o de după umeri. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe care am simțit-o încă de la intrare. Totul era atât de simplu, de elegant și misterios. Se apropie de silueta de femeie din firidă. Când se întoarse, dădu cu ochii de o oglindă mare. Își văzu fața și se sperie de felul cum arăta. Răvășit total! Aproape nu se recunoscu. De câte ori s-o fi privit ea în această oglindă! Mângâie oglinda și deodată sări ca ars atinsese ceva, nu-și dădea seama ce. Oglinda culisă și în spatele ei apăru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o atare experiență, care m-a amețit, mi-a tăiat respirația și m-a transpus într-o stare de beție divină din care nu mi-am revenit nici acum, după atâția ani. Eram o adolescentă ce pășea temătoare, timidă și speriată în viață, de aceea stângăciile mele la întâlnirile noastre. Nu era nimic fals, premeditat în atitudinile mele, așa eram eu, ca un fluture speriat și atunci când m-ai botezat "Frăgezel", am simțit, de emoție, că mă topesc cu adevărat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sunetul telefonului. Auzi în receptor: Sunt la Cireșica, mănânc o înghețată. Simți cum îi fuge pământul de sub picioare și scăpă telefonul din mână. Auzi o voce, ca un clinchet de clopoței: Tată, sunt Ana. Ce-ai pățit? Nimic. M-am speriat când te-am auzit. Uite așa face omul infarct. Te rog să nu mai mănânci înghețată la Cireșica, știi că ai probleme cu gâtul și pe la Cireșica mai trec și o groază de tramvaie. Ce-ți veni cu gâtul? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
poate tragem și noi o fugă la Mamaia, că n-am mai văzut marea de când eram student și mergeam în tabără, la Costinești. Bine, tată! Terminată convorbirea, Petre gândi: "Ana mai are un an la Liceul Lazăr, o să mă mai sperie de două-trei ori cu Cireșica, ba cu amandine, ba cu înghețată și din vara cealaltă se mută cu facultatea și cofetăria în altă parte!" Se apucă de pregătit bucate pentru Ana. Nu era mofturoasă, de mică mânca orice. Dar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
etaj, iar eu și mama în camera ei, pe așternuturi împrumutate din vecini. — Mă duc la Izu pentru că ești tu cu mine, pentru că te am pe tine, mi-a zis mama cu o voce îmbătrânită și slabă, care m-a speriat. M-a surprins teribil remarca ei neașteptată. — Și dacă nu mă aveai pe mine? am întrebat fără să vreau. Mama a izbucnit în plâns. — Ar fi mai bine să mor. Aș vrea să-mi găsesc sfârșitul în casa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
locuia vizavi, strigând: — Cineva n-a fost atent la cazan. Văd că e curățat. Primarul satului - domnul Fujita, polițistul Ninomiya și pompierul Ōuchi și-au făcut și ei apariția. Domnul Fujita, amabil, veșnic cu zâmbetul pe buze, zise: — Te-ai speriat îngrozitor, nu? Cum s-a întâmplat? — Numai din vina mea. Am crezut că lemnele s-au stins de tot... Au fost singurele cuvinte pe care le-am mai putut articula. Lacrimile mi-au inundat ochii și am rămas nemișcată, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
aceea, m-am tot dus la Tachigawa, din două-n două zile, să-mi fac datoria. Mama era foarte îngrijorată din pricina sănătății mele. Munca m-a făcut însă mai rezistentă ca oricând. Sunt și acum o femeie care nu se sperie de nici un fel de efort, iar munca la câmp chiar nu mi se pare grea. Am spus că nu pot suferi să discut sau să aud despre război, dar m-am trezit spunându-vă totul despre „prețioasa mea experiență“. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
înghiți decât terci subțire de orez. I-am spus că vreau să chem doctorul, însă mama a dat din cap, zâmbind forțat. — O să râdă de mine. I-am pus lugol pe limbă, dar fără nici un efect. Boala mamei m-a speriat. Naoji și-a făcut apariția într-un asemenea moment critic. A stat câteva clipe lângă perna mamei și a înclinat capul în chip de salut. Asta a fost tot. A sărit imediat în picioare și a pornit să inspecteze casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pregăteam de vizitele protocolare de Anul Nou, când l-am zărit pe unul dintre prietenii șoferului nostru. Avea o față oribil de roșie și buhăită. Arăta ca un diavol. Dormea în mașină și sforăia zgomotos. Atât de tare m-am speriat, încât am țipat. Șoferul mi-a spus că omul era un alcoolic înrăit. L-a tras afară din mașină și l-a luat pe umeri. Trupul i se bălăngănea de parcă ar fi avut numai oase îmbrăcate în piele și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un asemenea caz, era mai bine să arunci totul și să o iei de la capăt, cu alt material. Într-o noapte, soțul meu m-a întrebat dacă fătul pe care-l purtam în pântece era al lui Hosoda. M-am speriat atât de tare, încât am început să tremur toată. Acum îmi dau seama că eram amândoi foarte tineri și nu prea știam ce-i dragostea. Nu înțelegeam nici măcar ce înseamnă afecțiunea. Eram atât de înnebunită după tablourile domnului Hosoda, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cărora le place băutura, însă nu spune nici un cuvânt despre cei care beau. Asta dovedește că și Hristos era băutor. Pun pariu că era-n stare să bea vreo doi litri dintr-un foc. — Gata! Ajunge! Voi, cei care vă speriați de virtute, îl folosiți pe Isus ca scuză. Hai să bem! Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac! Uehara a ciocnit puternic paharul cu al celei mai tinere și mai drăguțe dintre fete și a luat o înghițitură zdravănă. Și-a șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
prieteni. Deși ar fi trebuit să aibă parte de zile de vis, prezentatoarea tv a avut un final de vacanță de coșmar. Într-o seară am fost la parcul de cămile, iar cămila pe care mă urcasem eu s-a speriat din cauza unui zgomot puternic. Am încercat să mă țin, dar nu am reușit, și am căzut. Nu puteam să respir, am ajuns la Urgență unde am rămas internată. Am făcut multe analize, radiografii, pentru că mi-am rupt mâna și mi-
Nicoleta Luciu a suferit un accident grav - FOTO by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72079_a_73404]
-
E o solidaritate a țesuturilor vii împotriva părților inerte, care au fost odată ale lor, dar nu mai sînt. Pură biologie, impusă cu cinism în fața sentimentelor sociale. Teama lui Montaigne, de neputința de a controla animalul care moare, și se sperie, cu rațiunea ta de om încă vie, e întreagă în această dramă a deraierii privite lucid. Iată episodul dorinței distrugătoare de a bea, nevoia avidă de apă a unui bolnav care trebuie să-și înfrîneze un gest la îndemîna oricui
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
le-a folosit ar sugera unele explicații. în 1967, chiar titlul volumului (Exerciții de stil) va fi slujit ca o pavăză contra ingerințelor cenzurii, și așijderea subtitlurile prozelor, alcătuind împreună un discurs liniștitor, care ar suna aproximativ astfel: "Nu vă speriați prea tare, fraților! Sînt niște jocuri inocente, nedemne să vă suscite vreo suspiciune sau să vă ascută vigilența..." Cu doar patru ani mai tîrziu, după tezele lansate de Ceaușescu în iulie 1971, o seamă de texte ar fi devenit, în
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
vorba de artă niciodată nu se știe de unde se poate să apară un talent real. E adevărat. Există însă un dar în ceea ce mă privește. Căci nu experimentele, oricât de îndrăznețe ar fi ele, de năzdrăvane, sunt de natură să sperie, ci falsele experimente cu pretenții novatoare, de modernitate, dar care nu trec de limitele unui amatorism agresiv. Într-un spectacol ca "No One" de Carmen Vioreanu, de pildă, nu "discotecismul", vizual și auditiv abundent, compromite, împinge în derizoriu, ci faptul
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]