3,995 matches
-
apoi, o uriașă sferă de foc, jerbe îngemănate de fulgere brăzdând cerul și umplând aerul pentru o clipă și destrămându-se în neasemuite geometrii de artificii multicolore. Ca la marile aniversări și momente festive, pârjolind totul... M-am trezit brusc, speriat și plin de broboanele unei sudori reci, deloc părelnice. O luminiță - cea de la capătul tunelului? telepatică mă aflase transpus la poalele unor ruine ale „Babilonului” supraetajat, dar fără măreția din tabloul unuia din Breugelii fără vârstă și atinși de aripa
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
drumul ce apucă spre Stoenești, se aude de-odată huruit mare, venea de undeva de sus, din cer, noi eram la loc deschis până aic și ne pomenim cu niște avioane nemțești care lansau bombe. Exploziile se țineau lanț, fugeam speriați care încotro ca să scăpăm de fum asurzitor, era ca un blestem de care nici măcar nu auzisem că se poate întâmpla pe timo de război, mi-l închipuiam altfel dar ce vedeam era blestemul și iadul pe pământ. Nemții vroiau să
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
bombă prin preajmă, găsindu-te tot acolo, plângând fără să pot să-și domolesc prea curând lacrimile. Plânsesei cam de multișor, iar cei care mai trecuseră pe lângă boțul de carne înfășutat în cârpe, îmi spuneau dup-aia că se uitau speriați, în zăpăceala aia și tare îngroziți de bombardamente nici nu știau că trec pe lângă o vietate de om, darămite să mai să se și mai oprească să te ia. Doar câteva femei, spuneau mai târziu, au gândit că poate fi
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > ÎNGERUL PĂZITOR Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 210 din 29 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Îngerul păzitor Sunt vulturul rotitor deasupra munților iar teama fuge-n trecut, de înălțimi speriată! Alături, zâmbești enigmatic ascunzând scara sub aripă. Rămâi, cu mine, pasăre rară și nu voi mai privi niciodată în abis ci numai cerul, casa mea și a ta! Onestitate Întocmai cum râdeam odată am râs și azi privindu-te, oglinda
ÎNGERUL PĂZITOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367377_a_368706]
-
totul era mov: copacii, casele, animalele, insectele. Mov, fiind culoarea preferată a prințesei, s-a gândit să exploreze ținutul. Plimbându-se printre copacii mov, ajunge la un castel mov. Apoi văzu o pasăre mare venind spre ea. Fata se trezise speriată. A speriat-o nu doar faptul că a avut un coșmar, ci pentru că visase că era pe o pasăre mare și vedea totul ca în vis. Pasărea o duse pe prințesă la castelul din vis, iar din el ieși o
8 MARTIE ÎN OCHII COPIILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367435_a_368764]
-
carapace, e produsul unei mizantropii vizionare, al impulsului frenetic de a sălta ființa în metafizic:”Lâmgă noi, oceanul galactic este plin de trunchiuri din arbori-gingobiloba și delfinii ce se sinucid înghițind pahare după pahare pline cu aer “.( Prin ochii mei speriați). E aici un filon-rămășiță a titanismului romantic, melancolic, neliniștit, dar și trufaș, deși experiența pare mai degrabă rimbaldiană. Autoarea uzând de dezechilibru sistematic al simțurilor, exacerbate până la inflamarea lor, forțează limitele realului, pulverizându-le, depășindu-le progresiv. Experiența este o
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
e, fă, cu voi acasă, năroadelor?! -Păi, nu ai spus matale că atunci când vedem nori să venim acasă? A luat o bâtă ce o ținea lângă scara ce ducea în prispa casei și a început să alerge după noi. Găinile speriate ne-au sărit în cap. Am fugit, de ne scăpărau călcâiele până la Dadeș, unde Torica mi-a zis: -Ți-am spus eu că vine furtuna numai atunci când se acoperă cerul de nori, dar tu nu mă asculți! Mai târziu, când veneam
FURTUNA DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366912_a_368241]
-
de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând, ca atunci când voi fi mare și voi câștiga proprii
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
din cunoștințele sale geografice. - Dumnezeii mă-tii de neisprăvit, ăia m-au bătut pe mine! și bâldâbâc cu mine în apă, așa cum eram îmbrăcat, în singurul meu costum pe care îl aveam, direct în canal, la peste doi metri adâncime. Speriat, țipam și dădeam din mâini să ies la mal, căci nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
de care reușise să se detașeze în ultimii ani, de când copii se făcuseră mari. Era parcă Viorel cel de acum peste douăzeci și cinci ani deghizat în femeie. Semăna desigur și cu Ramona destul de izbitor. - Ce s-a întâmplat mami, întrebă Deea speriată, văzând schimbarea la față a mamei sale și se repezi să o sprijine să nu cadă. Se aplecă să ridice bucata de lemn căzută pe jos. Mă sperii. Te simți bine? Parcă l-ai văzut pe Contele Dracula, nu două
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
sosi și radie de fericire și împlinire. Se lăsă cuprinsă de extaz, rupându-se parcă de existența pământeană. Două făpturi îmbrățișate se depărtară agale de pe pod și se pierdură în noapte pe străzile Parisului. În dimineața următoare femeia se trezi speriată și răvășită de grețuri. - Ce ai pățit, iubito? - Probabil înălțimea turnului sau zborul din noaptea trecută...- răspunse ea. Grețurile, amețelile și lipsa poftei de mâncare se amplificară și în zilele următoare consultară un medic. După câteva minute, acesta le zâmbi
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1349 din 10 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului O fiică și un tată, atâta tăcere înfrigurata. Se înțeleg, doar din priviri, ea, să roage, el, să tacă, el, resemnat, cu sufletu-mpăcat, ea, tulburata, speriată, el, doar un râu ce pleacă, ea, o piatră. Acoperind, cu mâna tremurânda, o lumânare pâlpâie a despărțire. Mâinile tatălui, împreunate-n sfântă-nchinăciune, privirea-i se închide pe candelă-n iubire. Din cuib de ochi, eternă despărțire, două lacrimi pleacă
UNE HISTOIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367650_a_368979]
-
desena cu jordeaua pe un petec de pământ gol, înconjurat de iarbă deasă, portetul dragei sale depărtate. Se trezea devreme supunându-se obișnuințelor matinale, apoi se apuca voinicește să reîmprospăteze prin încrustare chipul căutat de sufletul și mintea lui. Și speriată, și bucuroasă, mama constată că imaginația celui mic lucrase progresiv! Anticipând posibila dispariție a conturului din cauza ploii ori a plecării sale de-acasă, copilul trecu la fortificarea desenului marcându-l cu pietricele înfipte bine în lineatura lui. * Era într-o
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
dat blestem fermecat La păgâni ocară veșnică le-a dat Și-a ales pe David robul minunat PSALMUL 78 În moștenirea Ta neamuri intrate De au pângărit Lăcașul Tău Cel Sfânt Din Ierusalim ruină și mormânt Prăpăd au făcut inimi speriate Ajută-ne că am sărăcit foarte Izbăvește și curățește pe noi Scoate-ne din acest blestemat război Să nu ne ducă păgânii în moarte Răzbunarea sângelui vărsat de neam În fața Ta cei ferecați suspină Pe fiii celor morți ruga-i
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
nu a leșinat și nici nu a strigat să-l audă tot cartierul, înseamnă că dumnealui este o fire deosebită. Pentru că lui reb Fisel îi lipsea barba! Se înțelege că a alergat imediat la oglindă. Ce a văzut? O figură speriată, cu ochii lărgiți de mirare, un nas normal dezvoltat și doi obraji palizi, absolut complet bărbieriți... Figura semăna vag cu o fotografie a lui din adolescență, făcută probabil pentru buletinul de identitate. Pentru mai multă certitudine, reb Fisel făcu câteva
SCHIŢE UMORISTICE (91) – EXTRAORDINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366980_a_368309]
-
adolescență, făcută probabil pentru buletinul de identitate. Pentru mai multă certitudine, reb Fisel făcu câteva grimase: era neîndoielnic, cel din oglindă reproducea concomitent strâmbăturile, deci el era... Era el! Și barba?! Unde și în ce fel dispăruse barbă? Se gândi speriat ce să-i spună nevestei sale la micul dejun. Numai că nici cuvioasa Sara Lea, nici cei șase copii nu exprimară nici o mirare. E drept că nici nu-l priviseră cu atenție ci doar în treacăt și foarte grăbiți, fiecare
SCHIŢE UMORISTICE (91) – EXTRAORDINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366980_a_368309]
-
în Domnul iarăși să i se odihnească oasele. Iulie 12 zile leat 7228. Lumea puțină ce se afla pe drum se dădea speriată la o parte, făcând loc trăsurilor. Toți se uitau mirați. Bătrânii își făceau cruci iar negustorii clipeau speriați că schimbarea domnilor ducea, de fiecare dată, la mărirea impozitelor ori la pierderea dreptului de a pleca peste graniță după produsele cerute pe piață. După un timp, vizitiul opri trăsura în fața isprăvniciei, cu un „ho!” atât de puternic încât Ana
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
trupul acoperit cu o cuvertură din mătase albă și, înfometat ca un uliu, se repezi asupra pradei, trecându-și buzele umede de la piept spre pântece. Mâinile lui păroase luau forma pieptului tare, pietros și rumen ca două mere pârguite. Copila speriată nu știa în ce parte s-o ia pentru a scăpa de sub greutatea hoitului păgân. Își trase cu iuțeală cămașa ce o avea pe el rămânând gol. Simțindu-l, fata roși, închizând ochii. Zvâcni puternic, strângându-i în acea clipă
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
o sufocase atunci când, plecați în pădure, după o ploaie, să culeagă ciuperci i se lăsase pradă gurii sale. I s-a lăsat ușor în brațe, iar el, culcând-o pe iarba încă umedă, o sărutase cu atâta foc, încât ea, speriată, se smuci, luând-o la fugă. Abia acum înțelese copila ce semnificație avea sărutarea, când bătrânul ce se afla lângă ea, sforăind, se zbătuse deasupra ei. Îi era rușine de vârsta pașei și de suferința în care se afla. Dacă
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
de 24 august 1616. Simți o teamă în suflet. Aceiași neliniște care-l cuprinsese atunci când mama lui, Voica, revenise după doi ani, scoțându-l din mănăstirea călugărilor de la Athos. - Unde ai să mă mai duci, mamă? întrebase cu o voce speriată adolescentul. - Vom pleca în Italia, la bunica Ecaterina Salvarezi. De acum încolo, va trebui să te formezi ca om și ca principe pentru tronul valah. Vei învăța latinește, italienește, grecește. Vei trăi la Veneția, alături cu verii tăi și în
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
pe mâini și, cu prosoapele curate luate din dulap, era gata să-și îndeplinească serviciul de mamoș, chiar dacă era prima dată când asista la o naștere. Femeia se văita de parcă se rupeau baierele cerului ce cădea parcă peste ea. Era speriată și neliniștită, iar durerile îi amplificau panica, în ciuda faptului că urma să fi asistată din fericire către un medic. - Au-u, mor, au, domn' doctor, fă ceva că nu mai rezist... ajută-mă, Doamne, să scap de chin... au-u. - Nu te
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
-l pun. - Te aștept azi, să vii să-l iei. - Bine. - Ajungi? - Nu. - Eu vorbesc seri... - Altceva mai vrei? - Adică? - Adică răspunde la întrebare, e simplu. Daria se lipise de telefon. Îmi făcea semne cu mâna să nu merg. Părea speriată. Încercam să închid și nu reușeam. - Ce întrebare? - La revedere. Am închis. Mi-am dat seama că tremuram. Îmi era frică. Toată noaptea i-am auzit vocea. Îl auzeam pe holul căminului cum tușește. Îmi părea că ușa se deschide
27 IUNIE 2010 de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367094_a_368423]
-
în așa fel că să nu sufere rădăcinile florilor. Trebuia să le schimb locul, dar nu mă puteam deplasa... O durere cumplită mă chinuia... Dintr-o dată, am zărit o pasare mică și albă care cădea de undeva din norii cerului. Speriată, am vrut sa strig, dar pasărea s-a așezat pe umărul meu stâng. Atunci am simțit căldură penajului catifelat pe gâtul meu, apoi sub bărbie, nelăsându-mă să mai respir... În căderea să din cer rămăsese o dara de lumină
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
Ce mi-ai făcut? Dumnezeule! În timp ce încerca să se ridice tot mai alarmată, a avut iarăși un spasm dureros dar strângând din dinți se ridică șezută în acea barcă și la lumina slabă a lanternei privea în jur cu ochii speriați și confuză. Abia atunci, aluneându-i prosopul care o acoperea, realiză că nu avea nimic altceva pe ea și vede semnele întunecate ale vânătăilor pe corp și pe mâini.Trage instinctiv colțul prosopului acoperindu-și nuditatea și spune privind dușmănoasă către
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
-Bine, te ascult! Sunt nerăbdătoare să aflu de ce sunt vânătă peste tot și mă simt de parcă am fost călcată de un tractor. Mă doare peste tot, mă ard rănile, și am greață. Ce am pățit Dumnezeule? Scâncește ea tot mai speriată părând că o scânteie de luciditate din adâncul ei caută să-și facă loc în mintea-i încă rătăcitoare în ceața incertitudinilor. Anca începe cu o ezitare în voce și cu milă, la gândul de ai destăinui lucrurile acelea oribile
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]