5,679 matches
-
vizita. În încăperi, femeile discută apropo De Michelangelo. Ceața galbenă ce-și freacă spinarea de ferestre, Fumul galben ce-și freacă botul de ferestre, Își strecură limba în colțurile serii, Zăbovi asupra șanțurilor cu băltoace, Lăsă să-i cadă pe spinare funingine din hornuri, Se strecură apoi pe prispă, făcu un salt pripit, Și-apoi văzînd o noapte-atît de blîndă de octombrie, Se-ncolăci în jurul casei și adormi tihnit. Și va veni desigur vremea Fumului galben ce-alunecă de-a lungul
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
bucuria de a se ști primul. În filozofie însă, lipsa înaintașilor e fantasmagorică, servitutea față de trecut fiind condiția educației. Crești numai în măsura în care te sprijini pe alții și de aceea chestiunea paternității, judecată sub unghi speculativ, e absurdă. Mereu calci pe spinări arhaice și mereu îți vei descoperi motive de umilință în privința neputinței de a fi original. Căci, riguros vorbind, în filozofie nu e nuanță pe care, formulînd-o cu trufia pionierului, să n-ai neplăcerea de a o găsi spusă de altul
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
de primăvară cu fâlfâit provincial de turturici cade pe bitumul neted turnat în cartierul lui Panait Istrati... Ceva mai târziu luăm cina la Lotca, rezemați de pereții de stuf ai localului ce scot un sunet de baltă când apeși cu spinarea pe ei... Un crap enorm împăiat plutește deasupra noastră într-o vârșă. Un profesor timid, dar foarte perspicace, ne pune în vedere, nouă, bucureștenilor: „Domnii mei, să știți, Brăila este un oraș nervos.” În sensul temperamentului, firește, și al neastâmpărului
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
fel ca în copilărie, când îi pândeam pe ai mei ca să văd dacă mai erau supărați pe mine pentru ceea ce făcusem cu o zi în urmă, am început să-l observ de la spate. Nervozitatea îi izbucnea prin toți porii, dar spinarea părea că duce tot greul. Adevărul e că așa, din spate, îl văzusem pentru prima oară. Ba chiar aș putea să mai spun că nici ochii, nici vocea și nici mersul nu mă impresionaseră la el mai mult ca spinarea
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
spinarea părea că duce tot greul. Adevărul e că așa, din spate, îl văzusem pentru prima oară. Ba chiar aș putea să mai spun că nici ochii, nici vocea și nici mersul nu mă impresionaseră la el mai mult ca spinarea. Cine m-ar auzi ar crede că sunt nebună sau, în orice caz, ciudată, una dintre acele femei care se dau originale cu orice preț. Adevărul e că nu sunt așa. Îl vezi pe ăla care se duce spre poartă
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
e ca înainte, care și la restaurant mi s-au părut de o tristețe sfâșietoare, acum, transmise de spatele lui, erau cu mult mai dezolante. Rovena se mișcă imperceptibil în pat. Dar nici din poziția aceea nu vedea mai bine. Spinarea lui era la fel, cea cunoscută, doar ceva mai întunecată din pricina luminii de afară. Puteai crede că povestea lor se întorsese în locul de unde plecase. Așa cum făcea de fiecare dată în momentele de tristețe, Rovena ar fi vrut să-și amintească
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
lepezi masca. Și tot atunci se întreba cum va fi ziua aceea, și masca aceea, și dacă dorea într-adevăr ca lucrul acela să se întâmple. El stătea în continuare nemișcat în cadrul ferestrei. Mai exact, nu i se vedea decât spinarea. Rovena încercă din nou să mai doarmă, câteva minute măcar, sperând că așa va reuși să înceapă altfel ziua aceea. Ca de obicei în zilele de criză, era întoarsă pe dos. Nu era ușor s-o iei cu binișorul, să
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
a existat în realitate conferă o veridicitate în plus rolului său de Sancho Panza - și abundentelor sale cugetări, mai ales asupra politicii („De fapt voi, nobilii, cădeți de acord cu liberalii, dar ce zic cu liberalii! Cu masonii chiar, pe spinarea noastră...”). De o noutate absolută sunt lucidele considerații auctoriale asupra personajelor și acțiunii („Cred că i-am făcut mai inteligenți decât erau cu adevărat”; „cred că totul e impregnat de o proprie poezie melancolică”). Gioacchino Lanza Tomasi reproduce și unele
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
de culoarea untului. Minaretele verde-petrol. Dimineața avea să mă trezească vreme de cinci zile glasul muezinului, seara, tot glasul lui avea să mă îmbie să ies pe terasele violete. Aroma unei cafele proaspăt prăjite străbate orașul ca o șiră a spinării. Deasupra acestei arome s-au suprapus damfurile kebabului și mirodeniile aferente, salatele picante și dulcegăriile încărcate. Vizităm izvorul Mariei și biserica Buneivestiri. Apoi asistăm, în centru, la o predică musulmană extrem sonorizată. Seara ne întâlnim gazdele: Naim Araidi și Moaen
Poezie în Țara Sfântă by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5610_a_6935]
-
Coaliția nu mai există, a declarat, vineri, Emil Boc. Față de această declarație, Neculai Onțanu, primarul Sectorului 2,îl atacă dur pe președintele PDL, Emil Boc, pentru hotărârile "uneori nesăbuite" prin care a încercat să iasă din criză "pe spinarea unor categorii defavorizate". Onțanu afirmă că, în calitatea lui de administrator al unuia dintre cele mai importante sectoare din Capitală, a văzut "suferința abătută asupra pensionarilor și a profesorilor, asupra artiștilor și a medicilor" generată de hotărârile Guvernului Boc. "Trebuie
Onțanu: Domnul Boc nu ar trebui să vorbească de trădare () [Corola-journal/Journalistic/45197_a_46522]
-
londonez are drept contrast senzuala curgere a Orientului. Iată, de pildă, trezirea la viață a unei unei dimineți în Constantinopole: „În scurt timp, întregul oraș se trezea la viață cu pocnete de bici, bătăi de gong, chemări la rugăciune, șfichiuirea spinărilor de măgari, zornăit de roți încercuite în metal, în timp ce mirosurile de pâine dospită, de tămâie și de mirodenii se răspândeau până la înălțimile Pera, de parcă ar fi fost însăși răsuflarea mulțimii strident colorate și barbare”. Sau iată, în descrierea farmecului Sașei
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
de moravuri. Plutesc, gata conturate, în aerul unui timp în schimbare. Mirel Alcaz, sub numele cu adieri orientale, de mister căutat, este un exemplar caragialian pur-sânge, flecar în cafenele, familiar cu cine vrei și cu cine nu vrei, însă cu spinarea îndoită în fața patronului de presă. La fel, Bică Tomescu, viitoare stea a teatrului, deocamdată trăind din împrumuturi, cu un soi de eleganță șmecherească. Pe două nivele nu de evoluție, ci de căpătuire, povestea e aceeași. Una e lumea în care
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
o personalitate, cu Camil Petrescu sau Perpessicius? Nici un politician n-a oferit lui Camil Petrescu, bunăoară, un departament pe care să-l conducă. Au fost promovați în primele rânduri nulitățile, toți semidocții și șnapanii vieții publice, toate cunoștințele ieftine, toate spinările flexibile, toți slugoii din Levant..."14 Soluția rezolvării situației existente - pledoaria pentru dictatură - e evident falsă. Nu putem fi în nici un caz de acord cu ea - chiar dacă autorul aduce drept argumente necesitatea întronării disciplinei, prin stârpirea abuzurilor și oportunismului. Câțiva
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
alegeri... O să fie tot timpul alegeri, s-au terminat într-o țară, încep în alta. Lucrurile trebuie spuse foarte clar, vă rog să spuneți la toate întâlnirile: au probleme în politica lor internă, să și le rezolve, dar nu pe spinarea noastră. Strategia de integrare a romilor o facem, pedepsirea celor care ne fac de râs și îi fac de râs pe toți românii care lucrează corect și cinstit în străinătate o să o facem”, a adăugat șeful Executivului de la București.
Ponta: Raportul MCV nu va veni în decembrie pentru că este bun by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35024_a_36349]
-
stau în fața scărilor, locul cel mai bun pentru cerșit, se repezi la Zinaida, îi suci palma, și monedele primite se împrăștiară pe pământ: - Să nu te văd, boală, pe aici, că-ți rup picioarele! și începu s-o lovească în spinare cu plasa noduroasă. Un bătrân șchiop, cum stătea direct pe pământ, se sculă și se apropie de Zinaida din partea cealaltă și, drăcuind- o, ridică mâna s-o lovească: - Hai, șterge-o de aici! Zinaida își strânse pleoapele și se opri
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
de tingiri ruginite. Ce-o fi trebuind să cărăm toate ciobiturile astea? - Dar pe tine de ce trebuie să te cărăm după noi, măzăriche? întrebă Pârnaie, stând, mai departe, cu palma pavăză peste sprâncene și minunându-se. - Păi, ca să duc în spinare sacu’ ăsta cu rugineli. - Ce mai întrebi atuncea? se întoarse Pârnaie, trăgându-i una după ceafă. - Iadeș! spuse acela, mai repede chiar decât plesnitura de pe țeastă. - Nu te-a întrebat cum te cheamă, prostovane! sări Chisăliță, cam de la înălțimea buricului
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
gâde duhovnicesc era întregită de o smuceală din umăr și cap deodată, care ducea, cam o dată pe minut, tâmpla spre claviculă. Fiecare smuceală era însoțită de un icnet pe care, auzindu-l și simțind fiori pe grumaz, cheliosul, lipit de spinarea lui Pârnaie, se abținea cu greu să nu strige de fiecare dată „Iadeș!”, ca sub amenințarea unei iminente descăpâțănări. Altminteri, despre Isaia, călugărul fără schit, cu crucea pe piept, se putea spune că e un om bun, chiar dacă el ascundea
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
poartă titlul de Bucovina, văzută în memoria ei afectivă aproape eminescian: „Verde mamă/Bucovină/ cu fluturi în plete” sau ca pe un „Ținut ce m-a/ întruchipat/ cu brațe de ape/ plete de păduri/ culmi cu afine/ de miere neagră”. Spinarea părintească a Carpaților sau munții blânzi ai Bucovinei sunt asociați imaginilor din peregrinările ei. Un portret al orașului Cernăuți mai păstrează tușele idilice din perioada cosmopolitismului austriac: „Oraș al păcii pe coline/străjuit de păduri de fag// Sălcii de-a
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
totuși să rămâie sub ocupație; mersul pe jos în convoaie, deavalma, săptămâni în șir și instinctiv al tinerilor patrioți, care nu erau în vârsta luptătoare, dar nici în acea idilică; mersul pe jos al populației românești, cu tunul dușman în spinare bombănind și vrând să o ajungă. Știu foamea, știu setea, știu spaima, știu boala, știu truda unor bravi ofițeri, întorși fără câte o mână sau fără câte un ochi de pe front, truda lor de a mă educa într-ale războiului
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
în suferință, mult încercata țărancă închipuită de Marin Bucur sfârșește prin a exprima în monologul ei interior o filozofie a dăinuirii în fața oricăror vicisitudini ale destinului, sintetizând reacția spirituală a unui întreg popor: „Noi n-avem case de dus în spinare. Trebuie să rămânem lângă ele. Să le păzim să nu se prevale. Ne clătinăm unii lângă ceilalți, dar nu ne prăbușim. Ținem la soare, la ploaie și la crivăț. Pe dinăuntru și pe dinafară e întuneric. Ușile și ferestrele au
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
să se bucure că-i scurt. Ceva acid, un subiect de actualitate, tratat cu ironie, uneori cu sarcasm. Asta mă caracterizează”. Intenționalitățile din 2004 au captat, din fericire, și alte aluviuni. Până acum, Mihuleac trata oarecum egal efectul, căutând, pe spinarea umorului și ironiei, satira socială. Volumele lui de proză erau fidele sistemului amintit. De la Garsonieră memorială confort trei (1996), Dispariția orșului Iași (1998), Titlu neprecizat (1999), Bar de stepă (2001), Noapte bună, tâmpitule! (2003), Ratarea unui setter (2004), la Zece
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
principiul. Uite cine a ajuns să mă critice pe mine! Sunt absolvent în filosofie, doctor în istorie. Cine ridică râtul porcin la un om ca Vadim Tudor!? Uite cine! O lepădătură, o repetentă. Ea a crezut că face carieră pe spinarea mea".
Vadim: "Uite cine a ajuns să mă critice pe mine!" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36440_a_37765]
-
lui Diaconu cu ANI. Antonescu spune că premierul Victor Ponta s-a opus unei candidaturi din partea USL a lui Diaconu la alegerile parlamentare din 2012, invocând aceeași decizie a Curții Supreme. Aici se face o confuzie și se face pe spinarea lui Mircea Diaconu. S-a deschis încă un culoar de campanie împotriva PNL. În care nu se spune că nu este vorba de decizia ANI, ci de o sentință, o decizie cu forță de sentință a ICCJ, definitivă și irevocabilă
Antonescu: Se uită de ce Diaconu nu a candidat pe listele USL by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31486_a_32811]
-
Gheorghe Grigurcu Se poate constata din capul locului tema predilectă, mai mult: obsedantă a poeziei lui Lucian Scurtu care e provincia. Autorul se arată incapabil a suporta condiția de provincial, ca și cum ar gîfîi purtînd în spinare o povară grea. Nu e dispus la nicio îngăduință față de ambianța ce i se înfățișează reductibilă la neant: „Dacă ar avea mai multe sălcii crișul ar fi neva mea,/ dacă ar curge mai mult prin pustă ar fi eufratul meu
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
ce o precede. Depinde cît de departe poate merge această indispensabilă „trădare”. Antiestetismul lui Nicolae Coande (căci aceasta pare a fi direcția disociativă urmărită) țintește cu temeritate renegarea sonoră, blasfemică: „Toată iarna am purtat după mine poemul cum porți/ în spinare cadavrul unui prieten/ toată iarna m-am încălzit la o lumînare aprinsă/ în căușul palmelor - îi auziți/ pe lătrăi pe șacalii care au găsit masa pusă? - / ceara mi se prelinge acum în primăvară prin găurile/ lăsate de cuie” (O meserie
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]