KorAP: Find »[drukola/base=spion & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...104 >

2,592 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

printre batavi? Acum, că a ajuns împărat și poate porunci cum vrea, Vitellius o să umple satele lui Julius de spioni. Nu are încredere în el, pentru că întotdeauna Julius a încercat să scape de romani... întotdeauna a visat libertatea poporului său. Spioni, înțelegi? Vitellius se teme ca nu cumva Julius să se alieze cu Galba și vrea să-i știe mișcările. Spionii lui l-ar recunoaște imediat pe Titus. Nu uita că a fost un secutor faimos. — Și atunci, ce facem? - Valerius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Nu are încredere în el, pentru că întotdeauna Julius a încercat să scape de romani... întotdeauna a visat libertatea poporului său. Spioni, înțelegi? Vitellius se teme ca nu cumva Julius să se alieze cu Galba și vrea să-i știe mișcările. Spionii lui l-ar recunoaște imediat pe Titus. Nu uita că a fost un secutor faimos. — Și atunci, ce facem? - Valerius își trecu mâinile prin părul care-i cădea peste ochi. Nu, nu, eu mă duc la Julius... Disperat, se gândi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Julius Civilis întinse mâna spre medic. Coboară de acolo. Vei veni cu noi. Vitellius te lasă în mâinile noastre. 18 Pe trădători îi spânzurau de copaci. Îi spânzurau și pe cei care fuseseră lași în luptă. La fel și pe spioni, al căror număr creștea de când Vitellius fusese ales imperator. Cel care își pierdea scutul în luptă se spânzura, pedepsindu-se singur pentru rușinea îndurată. Cei vinovați de fapte nedemne - de minciună, în primul rând, și de furt - erau aruncați în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
dăm soldați. Unii fac parte din trupele auxiliare, alții ajung chiar să lupte în legiuni. Acum, mulți batavi de-ai mei sunt în trupele lui Flavius Valens, iar alții sunt alături de Caecina Alienus. Din păcate, printre oamenii mei sunt și spioni. Pe mulți i-am spânzurat, dar apar alții, dintre războinicii mei cei viteji, fiindcă romanii ne-au adus și nouă banii, care îi corup pe cei lipsiți de mândrie. Își acoperi ochiul stâng. — Vitellius a ucis-o pe sora mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
sub care fură rugați să-și lase caii. În coliba lui Julius Civilis, înconjurați de preoți și de războinici, ambasadorii se plânseră că fuseseră nevoiți să treacă pe sub picioarele spânzuratului care se legăna în bătaia vântului. — Voi îi pedepsiți pe spionii voștri, replică Julius Civilis. Și noi îi pedepsim pe ai noștri. Hector era un spion. — Cum poți fi sigur de vinovăția lui? întrebă cel mai tânăr dintre ambasadori. Julius Civilis zâmbi și se adresă celui mai în vârstă: — Credeam că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
preoți și de războinici, ambasadorii se plânseră că fuseseră nevoiți să treacă pe sub picioarele spânzuratului care se legăna în bătaia vântului. — Voi îi pedepsiți pe spionii voștri, replică Julius Civilis. Și noi îi pedepsim pe ai noștri. Hector era un spion. — Cum poți fi sigur de vinovăția lui? întrebă cel mai tânăr dintre ambasadori. Julius Civilis zâmbi și se adresă celui mai în vârstă: — Credeam că ambasadorii voștri sunt aleși dintre cei mai isteți, nu dintre cei mai naivi. Ambasadorii se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
într-un izvor sacru - ambasadorul cel bătrân nu-și mai putu înfrâna mânia. Sunt prevestiri faste. Ai fost rău informat. — În orice caz, adăugă cel despre care Julius Civilis spusese că e naiv, dacă tu te pricepi să-ți descoperi spionii, și noi știm să-i descoperim pe ai noștri. Ceilalți trei îl obligară să tacă. — Nu am pus niciodată la îndoială abilitatea romanilor - Julius Civilis își aranjă banda neagră de pe ochiul stâng. Eu însumi am căzut prizonier în mâinile lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
construit drumurile care vin aici din toată Gallia, și din ținutul aeduilor, și din Germania. Julius Caesar nu cheltuia banii pe banchete. — Cât a cheltuit Vitellius pentru cină? întrebă un bărbat cu glas scăzut, uitându-se în jur, de teama spionilor care împânzeau orașul de când împăratul Vitellius se oprise la Augusta, în drumul său spre Italia. Cât a cheltuit? — Un milion de sesterți! Vă spun eu, pentru cină împăratul a cheltuit un milion de sesterți! strigă vânzătorul de melci, care aproviziona

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
a întors dinspre apus spre răsărit... — Prezicătorii spun că statuia lui Caesar a privit spre răsărit ca să-l îndemne pe Otho să lupte împotriva ta cu legiunile din Judaea. Lucru cu care Vespasianus este de acord, după cum te-au informat spionii tăi. — Dar despre revărsarea Tibrului, care aproape că a ras Roma de pe fața pământului, ce mai ai de spus? replică Vitellius, roșu la față de mânie. Oare apele care au distrus podul Sublicius tocmai când Otho se pregătea să pornească împreună cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
gladiatorii și pentru mulți dintre soldații mei. Dar nu trebuia să te tratez ca pe un răufăcător? Ai încercat să-l ucizi pe împărat... Vitellius ar fi aflat imediat dacă nu te-aș fi închis. Crezi că aici nu sunt spioni care să-l informeze pe împărat despre toate câte se întâmplă? Crezi că vreau să pierd bunăvoința lui, tratându-te ca pe un oaspete de seamă? întrebă, privind îngrijorat spre draperia de la intrare. În definitiv, ești doar un bărbat care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
dacă nici măcar nu știu să țin scutul? — Unde vrei să ajungi, Valerius? Manteus scruta neîncrezător și curios chipul plin de vânătăi al lui Valerius. — Ce vrei să spui? Valerius se aplecă spre lanist și vorbi cu glas scăzut: — Spune-i spionului din spatele draperiei să plece și-ți voi vorbi deschis. După câteva minute, Manteus și Valerius coborau în grădina lanistului, plină de copaci în floare. — Spune, zise Manteus, așezându-se pe o bancă de piatră. Aici nu ne aude nimeni. — Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
fusese ales împărat de armatele sale, dar care era drept, credincios și respecta tradițiile, acei oameni aveau să înceapă insurecția. Deodată, calul lui Errius Sartorius se ridică pe picioarele dianpoi. Centurionul reuși cu greu să-l liniștească. — Sunt îngrijorat din cauza spionilor. — Vorbește deschis, zise Antonius, privind la cei din jurul lor: Titus și câțiva centurioni aflați de mai mulți ani în Legiunea Galbiana. Nici unul dintre cei de aici nu e trădător. Errius încercă din nou să-și țină calul în frâu. — Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
nu-i cunoști, dar eu sunt convins că știu să-și supravegheze soldații. În plus, amândoi sunt adepții cultului lui Mithra, ca tine și ca mine. Oare asta nu-i de-ajuns? încheie Antonius iritat. Nu, nu-i de-ajuns. Spionii lui Vitellius sunt... Nu apucă să-și termine fraza. Calul se smuci atât de tare, încât Errius aproape căzu din șa. Deodată, vreo doisprezece oameni ieșiră din pădure și îi înconjurară pe Antonius și ai săi. Erau înarmați cu pumnale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
centurionilor morți. Nu aruncară nici o privire spre atacatorii uciși. Titus aduse caii. Pe unul dintre ei, Errius îl puse de-a curmezișul pe prizonier, legându-l bine. Se întoarse apoi spre Antonius. — Ți-am spus că mi-e teamă de spioni... Cine putea ști că vom veni pe drumul ăsta? Cine i-a informat pe ucigașii ăștia, care sunt convins că au fost trimiși de Vitellius în persoană? Titus îi duse un cal lui Antonius și vru să-l ajute să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
nimeni... — Antonius! îl întrerupse Cornelius sec. Nu toți sunt adepți ai lui Mithra, ca tine și ca mine. Nu toți au jurat să-și dedice viața dreptății. Vitellius are mulți susținători, fie și numai pentru că știe să corupă oamenii. Are spioni peste tot; pe mulți dintre ei reușim să-i prindem la graniță, înainte să apuce să răspândească printre oamenii de rând și printre soldați mesajele lui Vitellius. Mulți spioni de-ai noștri cad în mâinile vitellienilor când străbat Italia de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mulți susținători, fie și numai pentru că știe să corupă oamenii. Are spioni peste tot; pe mulți dintre ei reușim să-i prindem la graniță, înainte să apuce să răspândească printre oamenii de rând și printre soldați mesajele lui Vitellius. Mulți spioni de-ai noștri cad în mâinile vitellienilor când străbat Italia de miazănoapte în căutarea unor noi aliați sau când vin din Orient, aducând poruncile lui Vespasianus. Medicul luă de pe foc un instrument. Cornelius se ridică. — Crezi că vei putea lua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
otrăvii, Vitellius a spus că moartea lui Blesus îl făcea să se simtă sătul. Paharnicul era gata să izbucnească în plâns. — Pe mâinile cui am încăput? — De ce spuneți toate astea? Nu vă e teamă că s-ar putea să fie spioni pe-aici? întrebă Listarius în șoaptă. — Vitellius nu găsește bucătari mai buni ca noi în tot Imperiul, răspunse bucătarul-șef. E dispus să facă orice, dar nu să renunțe la mâncărurile rafinate pe care doar noi știm să le gătim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
vorbit doar cu mine. — Ucide-l! Vitellius îl privi pe pretorian drept în ochi. Făcu un semn spre cupă, și Listarius îi turnă vin. — Ai înțeles? Ucide-l imediat. — Să-l ucid pe mesager? — Imediat. Și pe el, și pe spionii care vin din miazănoapte. Îi vei aduce la mine și îi voi asculta; apoi vreau să fie uciși cu toții. Nu vreau ca Roma să afle de înfrângerea noastră. Nimeni nu trebuie să spună că Antonius Primus e învingător, nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Hai să plecăm de-aici. Antonius se așeză. — Pământul e îmbibat cu sânge. E infect... Ploaia asta nu va fi de-ajuns ca să-l curețe. Hai să ne adunăm oamenii și să plecăm repede. Valens... — Nu, așteaptă! îl întrerupse Arrius. Spionii mei s-au întors ieri-noapte și mi-au spus că, imediat ce a aflat de victoria noastră, Valens și-a trimis trupele la Ariminium, dar el s-a grăbit să ajungă în Etruria și s-a îmbarcat cu câțiva oameni credincioși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
un aer hotărât. — Flavius Sabinus, prefectul Romei și fratele mai mare al lui Vespasianus, nu va îngădui una ca asta. Iar la Roma se află și Domitianus, fiul lui Vespasianus... Interveni și Allius Cerpicus, pe un ton neutru: — Știm că spionii voștri au ajuns la ei și i-au sfătuit să plece din oraș. Sabinus a spus că e prea bătrân ca să fugă și a rămas. Domitianus se teme de o capcană și a rămas la rându-i la Roma. Antonius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
teme de o capcană și a rămas la rându-i la Roma. Antonius schimbă o scurtă privire cu Arrius. Se ridică. Îi domina pe cei trei bărbați așezați, mai ales pe cei doi ambasadori, care se uitau la el neliniștiți. Spionii noștri rămân în viață după ce ne aduc vești - Antonius își sprijini mâinile pe masă. Vitellius, în schimb, îi ucide pe ai săi, pentru ca poporul să nu afle despre înfrângerile suferite de armata lui. Știm că se păstrează tăcere în legătură cu operațiunile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
privirile atente ale lui Varus. Credeți oare că zeii vă sunt favorabili? Știm ce s-a întâmplat când Vitellius s-a dus la Mevania, la cererea soldaților... A ajuns acolo înconjurat de senatori, înspăimântat și nesigur. Printre soldați erau și spioni de-ai noștri. Știm că, pe când lansa îndemnuri firave pentru trupe, pe deasupra capului său au trecut în zbor o mulțime de păsări negre, care au întunecat cerul. Ăsta e un semn bun? Nu înseamnă oare că zeii i-au întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-și învinge impulsivitatea obișnuită, adoptă un ton sarcastic: — Cui ar trebui să se predea Vitellius, dacă nu nouă, care am ajuns învingători la porțile Romei? Lui Mucianus poate, care, din câte știu, stă pe loc în Illiria? Dar poate că spionii tăi sunt mai bine informați decât mine, încheie batjocoritor. Arrius Varus interveni pe un ton sec: — Dintotdeauna, curajul celor puțini a trezit invidia celor mulți. Dar tu, Allius Cerpicus, și tu, Vinicius Crulpus, știți că noi nu depindem de nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

copacului lui Sampath, pentru a le depozita la loc în cărucior ca să poată fi vândute încă o dată în ziua următoare. Sampath privea în jos, la vizitatorii săi fermecători. — De ce sunt așa de multă păreri cu privire la natura lui Dumnezeu? întrebă un spion deghizat trimis de Societatea Ateistă (SAĂ și membru al Sucursalei pentru Demascarea Falșilor Sfinți (SDFSĂ. Unii zic că are formă. Alții zic că e lipsit de formă. De unde controversa asta? — Inspectorul de la oraș face o vizită să vadă un râu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
urmă de fruct când cumperi răsadul. Un pepene nu există înainte de anotimpul pepenilor. Înainte să-l tai, trebuie să-ți lipești întotdeauna urechea de coajă și să-l ciocănești într-o parte. Așa îți dai seama că e bine copt. Spionul își luă notițe pe un caiet de școală și se scărpină încurcat în cap. Era prima sa misiune importantă de când se alăturase Societății, care se mândrea cu oameni distinși precum cel care dezvăluise mecanismele prin care se ridica guru-ul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]