1,026 matches
-
cum face ea rahatul praf În fiecare noapte, pândește acolo, În spate, cu ochii pe toată lumea. Mâine o să pună totul pe tapet În jurnalul ăla al ei, făcând să pară că a petrecut cu ei și nu că ar fi spionat toată noaptea. A, și uite! Chiar În spatele ei, un asistent de la Rush & Molloy. Îi rotează constant, ca nimeni să nu știe cine sunt, dar avem acolo o sursă care ne trimite prin fax pozele și CV-urile celor noi imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Totul începe piano, piano, ca o glumă, ca o galanterie mascată. Însă Marie nu întârzie să grăbească ritmul. Când descoperă că Alexandre de Larderel ocupă în hotel camera învecinată cu a sa, tânăra își pierde pur și simplu capul. Îl spionează prin gaura cheii, asta atunci când nu se preface a fi confundat ușa pentru a-l surprinde în cameră. Inversând rolurile feminin masculin, îi trimite flori și nu se jenează să-l urmărească, allegro furioso, în tren. În mod inevitabil, această
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Căci el ricoșează, se răsfrânge, reverberează și în privirea unui al treilea. Posedând o artă desăvârșită a ostentației și a discreției, frumoasa mondenă și cavalerul său se etalează atunci când par a se ascunde. Pretind că se prefac pentru a fi spionați și mai atent. Se așează ceva mai departe, rămânând totuși acolo unde pot fi zăriți. Stabilesc între ei și ceilalți invitați de la serată o distanță calculată cu dibăcie, care să-i permită oricărui observator atent să perceapă și să descifreze
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
va comporta, în anumite împrejurări, în maniera celui de-al doilea, imitîndu-l și primindu-l cumva în sine"400. În același timp, asimilarea ne lărgește paleta senzorială de la zonele tactile, la zonele vizuale. Imitatorul își privește modelul cu atenție, îl spionează, îl analizează. Merge pe urmele lui ca și cum ar încerca să se impregneze cu personalitatea aceluia. Și, așa cum actorul se privește în oglindă, imitatorul se apleacă asupră-și ca și cum ar voi să afle dacă a integrat bine toată trăsăturile observate, dacă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
jelanie de glasuri nedeslușite și răgușite. Puterile îl părăsiră. Aleargă, aleargă și strigă, strigă...și se trezi asudat, cu capul plesnindu-i de durere și senzația că i s-au umflat mâinile. Starețul se purta cu el cu precauție, îl spiona; dacă îl vedea cu o carte în mână, se apropia, se interesa despre ce e vorba. Poate că e numai o impresie a băiatului, poate că Starețul voia doar să verifice în ce constă înzestrarea extraordinară a acelui mic călugăr
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
din Cosenza. De ce vor ei să ma tundă ca pe o oaie și să mă facă să pasc în tot locul? În mânăstire iau naștere două facțiuni opuse: una e fascinată de tânărul dominican din Stilo, cealaltă îl urăște, îl spionează, îl dușmănește, încearcă să-l elimine. El își vede de treabă, ca de obicei, studiind cu multă tragere de inimă, și făcând lungi plimbări, în timpul cărora își notează tot felul de senzații și constatări. La Nicastro am văzut minunându-mă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-mi dă pace, așa că mă leg mereu de câte cineva și-i încredințez gândurile și faptele mele, vorbesc la nesfârșit și obosesc lumea care în cele din urmă mă ocolește. Am ajuns la situația când până și pietrele par să spioneze și să acuze de ticăloșii poate nicicând săvârșite. Ei, dragă fra' Tommaso, fii atent: în ochii multora, eu trec drept un ticălos, sunt, cum să zic?, un infect, ce trebuie evitat. Tommaso asculta în liniște, dar nu își dădea seama
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fost dus la mânăstirea din Altomonte. Patru inși îl însoțeau cu ordinul expres de a-l snopi în bătaie dacă ar încerca să fugă sau să comunice cu cineva pe drum. Nu-și întoarse privirile înapoi, dar Starețul su siguranță spiona plecarea lui, drept care Tommaso strigă: Oaia molipsită pleacă, n-o să mai aveți pe cine mulge. VIII La Altomonte a dat de o vrăjmășie pregătită și pusă la punct de mesagerii ce sosiseră înaintea lui. Era tratat ca un paria, certat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Dumnezeu știa, sau poate că ei voiau să se substituie judecății lui Dumnezeu? După două zile a fost aruncat într-o celulă, unde temnicerii îl lăsară pe o saltea de paie aproape neagră de ploșnițe, dar nu conteniră să-l spioneze și în timpul nopții. Vedea lumini apărând pe neașteptate, oameni cercetându-i chipul ca să afle dacă mai era viu sau murise; asculta șoapte și își dădea seama că ceva parcă se petrecuse în sufletul acelor jivine ce-i analizau sănătatea minții
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în versurile mele se pierd energiile vitale și astfel acestea se resorb într-o simbologie amintind mai curând de teologie decât de viață. Dar nu se știe niciodată, o să tot încerc și poate că..." Continua, atunci când credea că nu este spionat, studiile de magie și practicile respective și își dădea seama că învățase multe din cărți, dar mult mai mult din cele auzite de la maică-sa și femeile din Stilo. Într-o seară după apusul soarelui a fost surprins în timp ce vorbea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
analiza primelor decese, Baskerville ajunge la concluzia greșită că asasinul urma cu fidelitate profețiile Apocalipsei și că natura crimelor era conformă cu textul despre cele șapte trâmbițe. Calea către adevăr se vădește ulterior cu atât mai complicată cu cât Jorge, spionându-l pe Baskerville și văzându-l cum Își construiește acest delir interpretativ În jurul Apocalipsei, decide să-l inducă În eroare, furnizându-i false indicii pentru a-i permite să-și confirme teza. Și, culmea paradoxului, asasinul, tot Înșelându-l pe
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
copiii găsesc salvarea nesperată Într-un joc foarte serios de-a războiul mondial: Aliații contra Germanilor de Est. Naratoarea Își amintește anatole-francian de quand j’avais sept ans și de vitalitatea de care dădea dovadă copil fiind, luptând, torturând și spionând cot la cot cu băieți mai vârstnici, “generali ai armatei” (trebuie spus că În ghettoul babelian se aflau și români, despre care reiese din carte că erau considerați de diplomații occidentali colegi, spre deosebire de membrii delegațiilor celorlalte țări estice, cu statut
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca și cum, în cazul lor, am asista la o întețire a „vegherii”. „Veghetorul” e atent la teatru, la trecutul lui care vibrează încă, la memoria lui care reînvie uneori și la jocurile ce se desfășoară; „supraveghetorul”, și el cufundat în întuneric, spionează ființele, le cântărește, le judecă, dar mai ales dublează, cu propria-i privire, privirea supravegherii ce are loc pe scenă. El e solicitat să „dubleze” vegherea, care reprezintă statutul său firesc, pentru a trece de partea „supravegherii”, observând capcanele și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Perdeaua subțire care despărțea personajele nu era, în mod deliberat, etanșă și, lipsit de orice densitate, voalul nu marca decât fractura platoului de joc: într-o parte se ascundea Nero, iar în cealaltă se aflau nefericiții îndrăgostiți. Tânărul tiran îi spiona, adoptând poziția spectatorului care eram, în timp ce eu, la rându-mi, îmi intercalam privirea în diagonala privirii lui și, astfel, „supravegheam” situația în ansamblul ei. Vedeam altfel, vedeam altceva, pentru că supravegheam însăși supravegherea. Am simțit atunci cum se schimbase propriul meu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de noapte”, practică a comunității sau plăcere proprie celor ce nu agreează lumina zilei, se convertește, când vorbim de „supraveghere nocturnă”, într-o activitate de spionaj. Aici nimic nu mai este gratuit sau ludic, partenerii au identități precise (spion și spionat), iar misiunea, explicită, vizează doar eficacitatea. Supravegherea merge mână în mână cu neîncrederea. La baza ei stă prealabilul, imaginar sau nu, al existenței unui adversar pe care nu trebuie să-l scapi din ochi și pe urmele căruia trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
îi cunoaște figurile centrale și mecanismele de funcționare. Când, în 1971, Aureliu Manea a pus în scenă Gaițele la Teatrul din Turda, el a renunțat la codurile naturaliste și a acoperit pereții salonului cu oglinzi imense, grație cărora personajele puteau spiona în voie secretele orașului. Prin acest dispozitiv de supraveghere explicit, salonul burghez devenea un veritabil Panopticon, în genul celui imaginat de Bentham, cu singura deosebire că gaițele-supraveghetoare nu dispuneau de niciun mijloc de sancțiune imediată. Bârfitoare suprainformate, bătrânele doamne pritocesc
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
decât disimularea celui ce rămâne în umbră. În Da, piesa lui Gabriel Arout, doi prizonieri, un fost nazist și un luptător în Rezistență, se află amândoi - și o știu - sub supravegherea unui gardian instalat deasupra celulei lor comune. Acesta îi spionează, observă relația care se înfiripă între foștii adversari și le înregistrează orice mișcare. Pentru cei doi, în situația dată, esențială este elaborarea unei strategii care să integreze supravegherea ostentativă a gardianului: lupta împotriva ei presupune un efort de analiză capabil
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ipostază a supravegherii. Spectatorul asistă, mai întâi, la luarea deciziei: pentru a putea ajunge în anturajul unui personaj inaccesibil, aflat în ținuturi îndepărtate, străine, trebuie trimis acolo un emisar. Îndeplinirea sarcinii pretinde - mijloc prin excelență teatral - o deghizare. Ca să poți spiona, trebuie să devii un altul... iar publicul, martor - ca întotdeauna - al subterfugiului, nu se va simți păcălit, ci va urmări cu simpatie manevrele iscoadei delegate de stăpân să culeagă informații. Supraveghere la distanță... scop pentru realizarea căruia se apelează la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
amploare la Brecht, de pildă în Omul cel bun din Sâciuan, unde travestirea se afirmă în toată teatralitatea ei exacerbată. Da, travestirea este brechtiană. Și face posibilă supravegherea. Travestirea ține, cel mai adesea, de strategie. Dacă vrei să supraveghezi, să spionezi, să cercetezi în voie, trebuie să-ți schimbi înfățișarea, uneori și sexul, să accepți roluri subalterne - proceduri necesare, frecvente în asemenea cazuri. Travestirea implică, așadar, o metamorfoză observată de către spectatori, metamorfoză ale cărei forme de manifestare, mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dinainte, „reîntoarcerea refulării”. Refularea spectatorului supraveghetor al scenei, voyeur ilicit și conștient de asta, ființă singuratică uitată de toți ceilalți și lăsată să contemple în tăcere acest univers straniu care o absoarbe cu desăvârșire. El e cel care pândește, care spionează scena. Iar scena - scena occidentală, căci despre destinul ei este vorba - nu are decât de câștigat de pe urma acestei supravegheri. Supravegherea spectatorului. Veghetor de noapte, supraveghetor de proximitate. Adevărul se află în privirea lui. Regizorul și supravegherea de parcurstc "Regizorul și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
opera lui veșnic vie nu e pândită de nici o deviere. Mai puțin explicită, desigur, dar exercitată tot de către regizor este supravegherea discretă din afara scenei. Din sală sau de pe culoarele dintre rânduri, dinapoia unui ecran sau din spatele lojilor, regizorul vede, aude, spionează spectacolul, dar și reacțiile pe care le suscită. Peter Brook spunea chiar că se simte dotat cu un al șaselea simț, „simțul publicului”, și că nu-i scapă nici o clipă de neatenție a acestuia, căci el ascultă tăcerea și captează
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se întâmplă în bucătăriile caselor vecine. O rupsesem definitiv cu gospodăria (credeam eu) și nu doream să se repete episodul din timpul extraterestrului numărul unu, cel cu bucătăria din blocul vecin. De altfel, nici n-aș fi avut ce să spionez prin alte bucătării; pe acolo nu prea se gătea, era un cartier locuit în special de extratereștri. Din păcate, necazurile n-au întârziat să apară; și au venit de unde nici nu mă așteptam: în zonă se construia cu furie, totul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
asta vă recomand să aveți pregătite de acasă câteva replici neutre, care să nu vă angajeze, eventual rețineți și repetați ultimele cuvinte rostite de gospodinele respective. Exemple: aprobați sau dezaprobați din cap, în funcție de mesajul nonverbal al gospodinelor pe care le spionați; vă puteți însoți gesturile de replici convingătoare precum: „Desigur, e grozav“ sau „N-am pomenit așa ceva“. Vă mai sfătuiesc să urmăriți prin piață grupurile de gospodine care transmit nonverbal mesaje aprobatoare; este un approach eficient pentru că acolo se face schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
una de rasă din piață; o alesesem pe cea mai grasă după ce mă asigurase țăranul că tocmai făcuse pui... Lucrurile n-au mers exact așa cum îmi doream eu, dar până la urmă a fost foarte bine. Nu știu cum a procedat, degeaba am spionat pe gaura cheii și am tras cu urechea: a zis că-i desert surpriză și s-a închis cu găina în bucătărie; după două ore îmi servea pe tavă minunăția: găluște albe și pufoase, care se topeau în gură, cufundate
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
strecurăm în intimitatea familiei prin mărturisirile muribunzilor, pe tron, prin conștiința neliniștită a unui rege prea credul...". Spiritul polițienesc și delator", acesta este însă, potrivit lui Michelet, principiul în baza căruia acționează redutabila putere a Companiei: "Trădarea din familie, soția își spionează soțul, copilul își spionează mama... E tăcere, se aude doar un murmur trist, doar șoaptele prin care sînt mărturisite păcatele celorlalți, aceștia înfricoșîndu-se și sfiindu-se unii de alții... Poliție și contrapoliție. Însuși cel care ascultă spovedania este spionat de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]