2,760 matches
-
căutându-și loc printre oameni. Își curătă chipul de zgura neagră a nopții iar ochii ei plâng lacrimi amare ce curg în ceară de lumânare. Întunecă cu privirea-i colțul de cer se pierde în spații și vremuri uitate revine sporadic cu același amar picurându-și stropii de fiere amestecați cu durere. Tristețea ei se strecoară cu ușurință prin crăpăturile inimii, lasă urme adânci pe apusuri târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
contemporani 73)”, coordonator Valentina Becart, editura Arhip Art Sibiu, Antologia de poezie și proză „Confluențe Lirice”, coordonator Relu Coțofană, editura Pim Iași, revista „Familia și viața”, editura Sapienția Iași, revista Agero-Stuttgart, volumul de versuri „Poe Rugă.Rug”, editura Serafica-Roman. Activitate sporadică pe câteva site-uri literare, între care Confluențe Lirice este unul special. șarpele din porumbel în trenul de noapte cu luna pe tâmplă am unele lucruri să-ți spun ca să poți ocoli false indicatoare de drum privesc această doză de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
citeț, aproape caligrafic, de teamă să nu mi se uite numele. Vroiam să-i dau un tablou și lui Lung - nu eram hotărât. Așa găsesc scris în caietul meu de note de atunci. Era un jurnal pe care-l țineam sporadic. Lung avea atârnate de pereți câteva fotografii de când fusese militar, una făcută după aceea, la nuntă (se admira în ținuta lui țanțoșă de mire cu soția-mireasă alături, înaltă, slabă, cu privirea ușor speriată) și cromolitografii, cu subiecte biblice, una reprezentând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spus să mă caute oricând la tribunal sau acasă pentru orice eventual necaz. Așa se încheie pentru mine după-amiaza aceea unică... ... de neînchipuit. „Cine se gândește la moarte când are numai optsprezece ani?” notasem într-un jurnal ce-l țineam sporadic. Intrasem în casă cu o senzație de gol. Cui să spun? Soții Pavel dormeau, era somnul de după-amiază sau poate nu erau acasă. Luai fotografia lui Keti, pe care o pusesem cu o zi înainte în ultima carte aflată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu-i de găsit, cu toate că n-ar fi trebuit să fie consemnat. Vorbeam, întins, cu mâinile sub cap. Rex latră în curte, cine știe de ce latră, îmi spuneam. Eu îmi răsfoiesc jurnalul, o părere, de jurnal, nu unul propriu-zis, ci sporadic, câte o frântură de zi apoi o părăsire îndelungată, urmând o reluare și iar... E cea mai condamnabilă neglijență; dacă aș fi ținut un jurnal cu adevărat, eram salvat, dar mai ales timpul acela care a căzut definitiv, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
puși în libertate. Acum, după 18 ani de pustiire, această libertate nu mai deranja Puterea, căci țara întreagă devenise între timp un perfect lagăr de concentrare, greu de recunoscut de către un călător străin din lumea liberă, care în legăturile lui sporadice cu cei de aici, nu afla decât un monoton entuziasm, rostit egal, fără a se lăsa observării semnele prefăcătoriei, căci teama zămislise din fiecare un actor aproape perfect. E greu de înțeles - peste ani va fi și mai greu. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
București, pe care îl cunoșteam de acolo și care vorbea foarte bine românește. Cu ceilalți ambasadori mai puțin cel polonez, care, după cum am menționat, a venit mai târziu, dar cu care m-am împrietenit ușor am avut mai degrabă legături sporadice. În orice caz, legăturile din Corpul diplomatic din Capitala Republicii Moldova au completat în mod util și agreabil activitatea mea de ambasador la Chișinău. Misiunea mea ambasadorială la Chișinău a coincis cu prima jumătate a mandatului prezidențial al domnului Emil Constantinescu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
România, a fost convocat Sovietul Suprem raional cerând, inițial, autonomia, iar ulterior, la 2 septembrie 1990, s-a proclamat independența Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Transnistrene (ulterior Republica Moldovenească Transnistreană), având capitala la Tiraspol. Acest act de secesiune a declanșat violențe sporadice în Găgăuzia și Transnistria, care au durat până în anul 1992, când Chișinăul a făcut un efort de a dezarma miliția separatistă și a declara starea de urgență în țară. Încercările Chișinăului de a prelua controlul asupra zonelor secesioniste s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
construirea unei fabrici de prelucrare a lemnului, a alteia de procesare a laptelui și, în al treilea rând, construirea clădirii circului de stat mongol. Confruntat cu numeroase obligații importante la Moscova, ambasadorul Nicolae Guină nu putea să se deplaseze nici măcar sporadic în Mongolia pentru acțiunile menționate. II. În timpul activității la Moscova, am avut și unele însărcinări mai aparte, de scurtă durată. Una dintre ele a constat în însoțirea lui Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica și Gh. Apostol, aflați la odihnă, cu familiile, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
se facă distincție între actul de agresiune propriu-zis, care justifică riposta armată a victimei agresiunii, aflată în legitimă apărare, în conformitate cu articolul 51 din Carta O.N.U., și acele acte de folosiră ilicită a forței, cum ar fi cazurile întâmplătoare, sporadice, de ciocniri la frontieră etc. (incidentele minore), la care se face referire în ultima parte a articolului 2. O astfel de distincție este necesară pentru ca în definiția agresiunii să nu se califice acte de agresiune orice act de recurgere ilicită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
relevante, incluzând ca probă scopurile statelor implicate" (vezi Doc. A/9019). 40 Și care reprezintă, în parte, o propunere prezentată inițial de delegația română. 41 Teoria războiului preventiv revine în forță, susținută de S.U.A. și, între alte state, e drept sporadic, și de România!? Să împărtășească oare M.A.E. al României teza americană că O.N.U. ar fi un vehicul hârbuit azi?! 42 "Nici o considerație de orice natură ar fi, politică, economică sau de altă natură, în legătură cu politica internă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
un băț. În sus și-n jos, înainte și-napoi. Se plimba ca să se liniștească, așa cum te plimbi ținând în brațe un bebeluș care plânge și tot plânge și nu poate să adoarmă. Deasupra nu se zăreau stelele, doar luminile sporadice ale avioanelor în zbor spre cine știe unde. Spre Calcutta? Madras? Madurai? Spre Anglia sau America? Era îngrozitor să fie treaz în timp ce unii oameni zburau, purtând întreaga lume pe deasupra capului său, iar alții dormeau, luându-i-o de sub picioare. Era totuși recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe pereți. Nici un fel de ornament nicăieri. Era ceva atât de departe de reședința somptuasă, să zicem, a Liviei Cramm, pe cât de îndepărtată era China. Și totuși era prietenoasă. Zgomote de afară: ciripitul păsărilor. Un foșnet de arbuști stufoși. Urletele sporadice, îndepărtate, ale vreunui câine sălbatic. Nici o urmă de pași, nici un semn al prezenței umanității. O fereastră cu un petic de sac pe post de geam, fluturând în vânt. O ușă acoperită în același fel. Era locuința unui sălbatic, a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Virgil, se numesc Pișov, Sodov, Pederastrov și Futov. Copilării. Dar Vultur-în-Zbor, deja tulburat de ochii împietriți ai feței de granit, se simțea și mai stingher acum, că știa înțelesul frazei jucăușe. De-acum în oraș. Crâmpeie de agitație în jurul lor - sporadică, pentru că ora era târzie. O ocheadă furișă la altă fereastră: o bătrână privea melancolică într-un album de fotografii, cufundată în trecut. Iată condiția de bază a exilului - să prinzi rădăcini în amintiri. Vultur-în-Zbor știa că va trebui să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mei nu au avut-o niciodată. Un text scriindu-mă în timp ce-l scriu. Gelu, poate, s-ar bucura dacă i-aș povesti despre aceste încercări, i-aș adeveri poate cele spuse de el demult, în studenție și mai apoi în sporadice întâlniri. Numai că la el textul era o construcție amorfă, ideologică, un fel de stăpân nevăzut și nemilos al vieții. Pentru mine, atunci, textul nu exista. Nu-l puteam concepe. Nu mă interesa. Așa cum nu înțelegeam multe alte lucruri. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de mult m-am maturizat Între timp, vă anunț pe această cale că anul acesta nu m-am prezentat la nici un fel de examen de admitere. Mi-am Însușit adică observațiile dumneavoastră mai vechi, cum că am cunoștințe nesistematizate și sporadice și m-am hotărât să continui acumularea de informații. Nu mai vreau, deci, să fiu acuzat că ideile mele o iau Înainte și nu se sprijină pe o disciplină de gândire și pe un corpus de date. Până În anul următor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
până când Își dă seama cât de greu e să-l prinzi În coadă și cum Îți mărește dintr-un foc cu treizeci de minute timpul de pregătire. Am Încercat chiar să folosesc produsele de machiaj, care fuseseră atinse atât de sporadic Încât rimelul era foarte cleios, iar câteva rujuri rămăseseră blocate Înăuntrul tuburilor. Nu contează! m-am gândit, cântând alături de Mike & The Mechanics „The Living Years“ În timp ce-mi aranjam fața... era chiar amuzant, oarecum. A trebuit să recunosc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
De niciunde. Danny deschise dosarul și îl citi, remarcând imediat două pauze: între ’38 și ’40 - timpul petrecut dincolo de gratii pentru deținere de droguri - și între ’44 și ’48 - sejurul la San Quentin, pentru același delict. Din ’48 intrările deveneau sporadice: angajamente ocazionale, cum erau cele de la sălile de jocuri din Gardena, și apoi cel fatal, de la Bido Lito’s. Înainte de prima condamnare la închisoare Goines își găsea rareori de lucru - doar câteva turnee la Hollywood în ’36 și ’37. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Benton. Buzz spuse: — Claire Katherine De Haven. E-un soi de comunistă. Lux deschise un fișet, trecu în revistă dosarele, scoase unul afară și citi prima pagină: — Claire Katherine De Haven, născută pe 5 mai 1910. Alcoolism cronic controlat, dependență sporadică de fenobarbital, folosește sporadic benzedrină, tot sporadic heroină injectabilă. A urmat cura mea specială, cea despre care îți vorbeam, în trei rânduri: în ’39, ’43 și ’47. Asta-i tot. Buzz spuse: — Nee! Vreau mai mult. Ai ceva detalii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Katherine De Haven. E-un soi de comunistă. Lux deschise un fișet, trecu în revistă dosarele, scoase unul afară și citi prima pagină: — Claire Katherine De Haven, născută pe 5 mai 1910. Alcoolism cronic controlat, dependență sporadică de fenobarbital, folosește sporadic benzedrină, tot sporadic heroină injectabilă. A urmat cura mea specială, cea despre care îți vorbeam, în trei rânduri: în ’39, ’43 și ’47. Asta-i tot. Buzz spuse: — Nee! Vreau mai mult. Ai ceva detalii în dosarul ăla? Ceva mizerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
E-un soi de comunistă. Lux deschise un fișet, trecu în revistă dosarele, scoase unul afară și citi prima pagină: — Claire Katherine De Haven, născută pe 5 mai 1910. Alcoolism cronic controlat, dependență sporadică de fenobarbital, folosește sporadic benzedrină, tot sporadic heroină injectabilă. A urmat cura mea specială, cea despre care îți vorbeam, în trei rânduri: în ’39, ’43 și ’47. Asta-i tot. Buzz spuse: — Nee! Vreau mai mult. Ai ceva detalii în dosarul ăla? Ceva mizerii de calitate? Lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
militară, așezat în veranda bungaloului guvernamental, se gândea că tocmai în astfel de ținuturi aride, nefiind copaci, munca i-ar fi mai ușoară. Dar odată ajuns aici, nu-i mai place. Ținutul i se pare dezolant. Până și vânătoarea e sporadică. În afară de câteva culturi răzlețe ale localnicilor, cu greu irigate de o rețea de canale și diguri, singurele forme de vegetație care rezistă pe meleagurile acestea sterpe sunt iarba îngălbenită și tufele ofilite de mărăcini. Într-o asemenea atmosferă de uscăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru ea! MARIAN BURTOI Născut în 4 decembrie 1962 Studii: Institutul Politehnic București Locuiește în Brăila Face publice poeziile pe “Esențe, pentru cei sensibili la frumos” începând cu data de 10.03.2011. în cursul anului 2011 a mai publicat sporadic pe “Confluențe lirice” și “Rețeaua literară”. Marian Burtoi versuri "Doar o amintire", carte virtuală publicată pe Calameo în 16.09.2011 Căutări prin vara arsă de cuvinte 67 Doar o amintire Ca ieri mergeam cu tatăl meu de mână; Căldura
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lancea celui din fața lui, urmat de pușcași, care se țineau de paturile și de țevile armelor. Călăreții din jurul lui Mitsuhide urcară, în galop, malul opus, lăsând în urmă o dâră de spumă și clăbuci. De undeva din fața lor se auzeau, sporadic, împușcături înfundate, câtă vreme în depărtare se repezeau spre cer scântei, probabil de la fermele incendiate. Imediat ce detunăturile încetară, însă, focurile dispărură și ele, peste toate lăsându-se, din nou, întunericul. Curând, sosi un curier cu un raport: — Oamenii noștri au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sakaguchi, așa că fiți pregătiți oricând, chiar și când dormiți. Prin tabără, însă, se așterneau cețuri albe, inspirând o seară atât de liniștită, încât n-ai fi crezut că lumea se afla în război. Dintr-o dată, în depărtare se auziră focuri sporadice de armă - toate, din tabăra lui Hideyoshi. În tot timpul nopții, nu se răspunse cu nici un glonț. Oare inamicul dormea? În zori, trăgătorii, care fuseseră trimiși să încerce linia întâi a inamicului, se retraseră. Hideyoshi le ordonă comandanților corpului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]