4,031 matches
-
deschisă, întâmpină o brunetă cu ochii negri ca tăciunele, subțire și grațioasă ca o trestie tânără aflată în îmbrățișarea caldă a adierii molcome a vântului din diminețile de vară, cu umerii firavi, înaltă, trecută de un metru șaptezeci. Fata avea sprâncenele și genele negre ca și părul, nasul mic și un pic cârn, o gură senzuală cu două buze desenate cu un ruj sidefat, de un roșu aprins, conturate perfect de o mâna pricepută în arta desenului. La mâna dreaptă purta
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
apropiere de Întorsura Buzăului, la Sărmaș, în județul Covasna, Ioana Dîrstar e o cântăreață de muzică populară care a polarizat căutarea succesului pe trei ținte inseparabile: talent, muncă, știință. Roadele talentului au fost văzute în anotimpul mugurului, când, mică până la sprânceana scenei, Ioana o urca, o înflorea cu ochii ei de cicoare și o înviora cu trilul ei de puișor de cicârlie, la serbările școlare ale Sărmașului. Apoi mugurul a înflorit, intrând, la cinsprezece ani în ambianța fremătândă a competițiilor artistice
IOANA DÎRSTAR. FRUMUSEŢEA CHIPULUI ŞI A SPIRITULUI, ÎMPREUNĂ ŞI AŞIJDEREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349367_a_350696]
-
la mine, aia cu desertele e pentru muieri! Mie, după o masă ca lumea, îmi place să trag o țâgare d-aia dă foi, cubaneză! Da’, n-aveți voi așa ceva, că dacă știam îmi aduceam tot io dă la biro’! Sprânceana șefului se ridică un milimetru și unul din chelneri se evaporă. Peste un minut deschidea sub nasul ministrului o cutie din lemn de santal în care dormeau dulce, ca niște rachete în siloz, havanele cu banderolă roșu-aurie. Ministrul își alese
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
Ochii deschizând,ridică a sa fața... Frumoși sunt ochii ei,și chipul , o dulceață! Naivă,un copil, dar ah! așa măreață! Prin voaluri de raze părul Îi tresaltă De soare și lună,stele la-olaltă. Ochii mari,albaștrii,sacru strălucesc, Mândrele sprâncene viu se arcuiesc Pe sub fruntea mică-a geniului acest' Ce-n toată splendoarea se cere modest. Pe umarul drept,într-un giulgi stă prinsă Rochia de apă ce se lasă-nvinsă De pieptul ei mândru,fraged conturat Ce-i de-mbrătișare încă
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
Stihuri > Tonalitati > LUNA, DOICA POEȚILOR! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului LUNA, DOICA POEȚILOR! Luna împărțită-n sferturi, Ca o pâine ardeleană, Îi duc pe poeți la certuri, Definind-o ca sprânceană! Îi zic seceră sau scoică, Trezind în ei numai furtuni, Ea fiind totuși o doică, Alăptând frumoși nebuni. Pentru mine, tu ești Luna, Luminând nopțile calde, Tu ai fost dintotdeauna, Cea care creezi smaralde. Referință Bibliografică: Luna, doica poeților! / Mihai
LUNA, DOICA POEŢILOR! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348053_a_349382]
-
la care nu știai ce să admiri mai mult, părul blond, care cădea în onduleuri până la mijloc, fața senină și proporționată, plină de lumini, aducând cu femeile lui Veroneze, ochii mari, albaștri, reflectând culoarea apelor adânci cu gene mari și sprâncene arcuite simetric, cu obraji rumeniți de o roșeață discretă, cu zâmbetul dulce care-i desfăcea dinții sidefii, puși în relief de buzele cărnoase; pe piept strălucea un șir de topaze, făcut cadou de ziua ei de Micle ce arunca reflexe
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Cum lucrurile păreau că se încing de la sine, în cameră apăru și un balaoacheș cu o vioară și o poftă nebună de cântat de petrecere, de inimă albastră și de haiducie, dar când trecu la repertoriul deocheat, de nuntă, o sprânceană ridicată discret de Vergi îl făcu să dispară ca prin fum. Peste scurt timp se mai ridică o sprânceană, musafirii își aduseră aminte că mai au și alte treburi și își luară rămas bun, pupându-l din plin pe Istrate
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
poftă nebună de cântat de petrecere, de inimă albastră și de haiducie, dar când trecu la repertoriul deocheat, de nuntă, o sprânceană ridicată discret de Vergi îl făcu să dispară ca prin fum. Peste scurt timp se mai ridică o sprânceană, musafirii își aduseră aminte că mai au și alte treburi și își luară rămas bun, pupându-l din plin pe Istrate și bătându-l bărbătește pe spate. Ca într-un basm, în peisaj nu a apărut mutra nici unui copil din
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DOAR TU Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1153 din 26 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Doar tu Doar tu îmi trebuiești Dimineața cu somnul pe gene, Întinzând mâna să mă cauți, Lumini pe sub sprâncene. Doar tu îmi trebuiești În miez de zi cu soare, Când macii ard trudiți, Tânjind după răcoare. Doar tu îmi trebuiești Să ne plimbăm pe-alei, De mână-ncet Doar pașii mei, doar pașii tăi... Doar tu îmi trebuiești, Să
DOAR TU de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347623_a_348952]
-
se apropie de ea și intenționa să o prindă, îi apăru în față un alt bărbat, înalt, suplu, într-o cămașă albă cu mâneci scurte, pantalon alb ca și pantofii la fel de albi ca întreaga-i ținută. Avea ochii strălucitori, negri, sprâncene stufoase, un nas puternic și cu pomeții feței care exprimau forța acestui bărbat misterios, cu părul negru și cârlionțat ca la un arap. Ajuns în dreptul său, o privi cu ochii săi pătrunzători, o fascină și îi subjugă voința. În acel
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
s-ar certa, La un șpriț... ce-am discuta?! După șpriț noi ne trezim..., așa este măi băieți? dar ai noștri guvernanți... totdeauna sunt cam beți, a mai zis moșu ILIE, și-a luat draga pălărie, și punând-o pe sprânceană, cu ochii la damigeană, a urat cu veselie: „vă salută STRĂGĂLIE!” Băieți, mâine la apel, prezenți!!! La noi nu sunt repetenți... ALIANȚA ne unește, și țuica ne-ntinerește!... Referință Bibliografică: SCRISOARE DESCHISĂ / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SCRISOARE DESCHISĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347641_a_348970]
-
rostite la gura sobei, puse piciorul pe pavajul din parcarea barului. Asistența masculină începu să șuiere admirativ, văzând o asemenea frumusețe de fată. Deea era subțirică, înaltă și grațioasă, cu ochii de un albastru ca seninul cerului de primăvară, cu sprâncenele frumos desenate și genele negre, lungi, arcuite și în continuă mișcare. Era seducător de frumoasă Deea cu părul său de culoarea spicului de grâu copt, ușor ondulat și lăsat pe spate, ce-i atârna în unduirea mersului său grațios de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
deschisă, întâmpină o brunetă cu ochii negri ca tăciunele, subțire și grațioasă ca o trestie tânără aflată în îmbrățișarea caldă a adierii molcome a vântului din diminețile de vară, cu umerii firavi, înaltă, trecută de un metru șaptezeci. Fata avea sprâncenele și genele negre ca și părul, nasul mic și un pic cârn, o gură senzuală cu două buze desenate cu un ruj sidefat, de un roșu aprins, conturate perfect de o mâna pricepută în arta desenului. La mâna dreaptă purta
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
steaua răsăritului crește umbra tăcerii uite pielea ta își deschide porii lumina încape în fiecare vers al rugăciunii pe care o rostești apăsat tălpile tale sărută iarba câmpului de dincolo de tunel Doamne prietene cât de frumos ești cu răsăritul în sprâncene apusul pe tâmple îl apeși cu gândul înserării îi dărui aura ta înțelesul vieții Doamne se pierde flacăra se stinge în cutia aceea de lemn stejarul cântă cântă cântă începe frica să-și arate colții prietene lasă răsăritul în sprâncene
DRUM BUN PRIETENE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347698_a_349027]
-
sprâncene apusul pe tâmple îl apeși cu gândul înserării îi dărui aura ta înțelesul vieții Doamne se pierde flacăra se stinge în cutia aceea de lemn stejarul cântă cântă cântă începe frica să-și arate colții prietene lasă răsăritul în sprâncene felinar pentru inima răsucită între primul tău cuvânt și cel din urmă rostit pe banca așteptărilor îndelungă așteptare a punctului când zborul a uitat să-și întregească aripa stângă cea dreaptă aleargă încă prin logica unui bulgăre de pământ strâns
DRUM BUN PRIETENE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347698_a_349027]
-
era foame și peștele ne-a potolit foamea? A fost o înșelătorie numai pentru noi sau pentru toți cei cinci mii de bărbați cu femeile și copiii lor cu tot? Iar înșelătoriile nu potolesc foamea! Arhiereul Caiafa îl privise pe sub sprâncene cu buzele strânse într-un rictus. -Hm! Vom mai vedea! Poate îl vom chema la templu pe acest Iisus ca să ne arate taina lucrării sale, dar veți vedea că se va eschiva și nu va veni. Este deci împotriva noastră
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]
-
doctor în psihiatrie, cu drept de liberă practică, masteratul și înscrierea ca doctorand la un vestit profesor, conducător de doctorate de peste cincizeci de ani (adică succes garantat!). Eiii și uite așa, prin toamnă, Eracle, pus la halat alb, cu o sprânceană puțin ridicată și cu ochelari auriți, bătea cu pixul în coperțile de piele maron ale unui carnet, uitându-se lung pe pereții acoperiți cu afișe din filme. De apelat la serviciile sale de psihiatru, nici muște, dară-mi-te oameni
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
i se lipiseră de bluza umedă și ochii băiatului au țintuit mameloanele micuțe, atât de închise la culoare încât păreau două dude negre, micuțe și coapte, gata să cadă de pe crenguțele lor. Îl privea tăcută, cu ochii larg deschiși sub sprâncenele-i stufoase, neștiind ce să facă. Nu-i trecuse sperietura. Buzele-i tremurau ușor. Mișu a rămas blocat. Era fascinat de tabloul ce-l avea în față. A simțit cum gura i se umple de apă. O poftă nebună-l
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
supăr pe tine! Ce, nu mă cunoști? Doar suntem vecini de când erai mică, ce dracului! i-a vorbit el, cu un glas mieros. Ea s-a rușinat din nou, după ce abia își mai revenise. S-a uitat la el pe sub sprâncene, fără să ridice capul și, după ce a țintit iar farfuria, i-a răspuns cât se poate de simplu: - Păi, dumneavoastră ... sunteți domnu', nu sunt eu ... Și sunteți mare ... Eu sunt, eu sunt... - Și tu ești o domnișoară, a întrerupt-o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
Articolele Autorului Trei poeme Am să scriu despre mersul Soarelui trei poeme Cu trei semne heraldice pe steme: De înflorire, de amiază, de înserare - Trei buchete cu trei fire de mărgăritare. Un poem pentru ora cafelei matinale, Când Soarele înalță sprâncenele astrale, Iar ierburile își sună clopoțeii de rouă Și ziua se înalță ca o cantată nouă. Amiaza se târăște încet, caniculară - Atât de dilatate sunt zilele de vară! S-a încins diabolic, înfiorător „Cuptorul”! Mă amăgesc: cu precauție trag storul
TREI POEME de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361939_a_363268]
-
Acasă > Versuri > Iubire > RUGĂMINTE Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Contur că o sprânceană-a lumii, Un râu de gânduri peste frunți, Ar face să-nflorească prunii. Coboară-ți vocea în viori, În inimile dezlipite; Obraz lovit de-atâtea flori Și sufletele ghemuite. Pe pasul tău să calc speranța În mii de cioburi neletale
RUGĂMINTE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361957_a_363286]
-
ceasul nopții reci, Și muta acul drept în față. Putem să alergăm pe veci Sau să ne-oprim aici o viață. 25 octombrie 2015, Constantă Sursa foto: A #poezie #literatura #poezii #ArsMuriendi Surâs de luna între munți,Contur că o sprânceană-a lumii,Un râu de gânduri peste frunți,Ar face să-nflorească prunii.Coboară-ți vocea în viori,În inimile dezlipite;Obraz lovit de-atâtea floriși sufletele ghemuite.Pe pasul tău să calc speranțaîn mii de cioburi neletale,S-o
RUGĂMINTE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361957_a_363286]
-
Ediția nr. 985 din 11 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Icoană vie (Cristinei, de ziua ei) Pe chipul tău, icoană vie, Ochii sunt blânzi- Oglinzi pe ape line. Șuvițele de păr se unduiesc în vânt Ca aripioare fine de cicadă, Sprâncenele în arcul lor Sunt delicate curcubee. Senzuale și fragede buze- Cireșe coapte în livadă. Și-n gură, șiraguri de mărgăritare Sunt zâmbet către lume. Frumoasă ești! Și cei pe lângă care treci Întorc privirea după tine, Vor s-admire o minune
ICOANĂ VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365998_a_367327]
-
voia să-i spună lui Adrian acest lucru, să-i împărtășească o parte din bucuria sufletului ei. Dar el nu se uita la ea. Avea o privire pierdută, de tânăr inocent care nu înțelegea ce se petrece și, încruntându-și sprâncenele negre și stufoase, se uita acum în gol, într-un punct fix, undeva în spatele ei. - Ce am făcut în viața asta oare, de Dumnezeu mi-a dat fericirea supremă?, îl întrebă ea. Adrian, părinții noștri nu cunosc beatitudinea, în plenitudinea
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
din corpul de gardă, ce-l supune la suplicii, îl lovește cu sete : - De ce i-ai dat drumul ?! - Mi-a scăpat. Sunt obosit ... Înțelege, din privirea sergentului Trandafir, că acestea sunt ordinele primite, să fie supus caznelor. Sergentul ridică din sprâncene către alt soldat din corpul de gardă. Are grijă să nu fie văzut de ceilalți după care a are grijă să nu mai vadă și să nu mai audă nimic. Soldatul a înțeles. Îi repede un pumn primului reproșându-i
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]