1,248 matches
-
Ce vrăji a mai făcut 137 nevastă-mea. Cel mai mare succes îl avea un tip - mai târziu am auzit că fusese Bazil - care-și trăsese peste cap o mască de cauciuc, o bestială mutră de gorilă. Mai erau câteva stafii banale, cu cearșafurile pe cap și lanterne dedesubt, plus arabi, variațiuni pe baza acelorași cearșafuri. Nu lipsea negrul dat cu cremă de ghete .Țopăiau drăcește cu toții pe o muzică dezlănțuită, cu oarece arome indiene. Eram atât de amețit, încît încercam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mintea mea nu era decât un burete îm-bîcsit de versuri, curgeau din mine inepuizabil, golite de sens și de participare, cuvinte, cuvinte și cuvinte. Dezorientat, clipeam din ochi la toate mutrele alea de gorilă, de miss Piggy, de arabi, de stafii, de capitaliști în putrefacție, de pușcăriași, de mumii, de elefanți și de inorogi, clipeam din ochi, înghesuit de peste tot, și 138 continuam să le strig în față versuri absurde: "Să ne coborâm în rîpa/Care-i Dumnezeu când cască/ Să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Acel demon care-l sabotase ani în șir, contribuind la dispariția puterii lui de a scrie un roman. Feifel se privi în oglinda din fața patului, ca să vadă dacă demonul îi stătea călare pe umeri. Se văzu galben, uscat ca o stafie. Era un om singur care-și ținea tovărășie. O companie degradantă pentru un evreu care își iubea semenii (sau numai își închipuia asta) mai mult decât pe sine însuși. - ÎNTR-ADEVĂR? Întrebarea fusese urmată de un hohot de râs plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu avea să ajungă matematician, ne plictisea cu afirmația absurdă că găsise el o carte de "artimetică" unde în loc de cifre se făceau adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri cu litere, după ce și eu, în sfârșit, mă juram că am văzut o stafie, treceam la lucruri serioase. Să fie adevărat că acel cuvânt foarte scurt pe care îl găseam scris pe gardul de beton sau zgâriat pe smoala vreunei țevi de canalizare înseamnă că toți oamenii mari... Și atunci toate cântecele pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plin de zmee, pe la casele lor, am privit înspre câmpul care începea să se înroșească de amurg și i-am văzut venind. Erau două siluete incredibil de lungi și de subțiri. Păreau, de departe, niște oameni pe catalige sau niște stafii fragile și lugubre. Parcă se născuseră din ceața de pe câmp, care se îndesea necontenit în contururile lor, dîndu-le, când s-au mai apropiat, o brumă de realitate. Ajunși în capătul străzii, i-am văzut bine: era o femeie destul de în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Simpson. Mikael Hafström se împiedică în scenariu Ce ar fi fost, la fel, Camera 1408 fără Internet? Probabil că ar fi avut o poveste mai bună. Eroul interpretat de John Cusack e un scriitor care nu crede în poveștile cu stafii. El insistă să se cazeze în camera 1408 a hotelului Dolphin din New York, celebră pentru numărul mare de oameni care au murit în ea și considerată malefică. Firește, va avea loc o luptă pe viață și pe moarte până la ziuă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
și că fuga de moarte este inutilă, neexistând excepții de la această regulă. În mitologia popoarelor, din timpuri străvechi și până azi, există nenumărate interpretări ale vieții de după moarte. Din moartea unora, se îmbogățesc alții. Aceștia nu se gândesc la fantome, stafii sau strigoi, deoarece nimeni nu a dovedit științific existența lor. Ei sunt convinși că niciodată mortul nu va veni să le verifice cheltuielile, sau să-i tragă la răspundere pentru anumite fapte. Ingeniozitatea umană a pătruns și în această zonă
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
s-o spun cu voce tare. Pur și simplu nu pot. Dar nici nu trebuie să fac asta. Connor deja face fețe-fețe, schimbînd toate culorile curcubeului. Nu, spune, Înghițind În sec și uitîndu-se la mine de parcă ar fi văzut o stafie. Și nu orice stafie. O stafie absolut uriașă, cu lanțuri mari la picioare, care face „Huuuu!“ spre el. — Nu, zice din nou. Nu. Nu pot să cred una ca asta. — Connor, spune cineva, punîndu-i o mînă pe umăr, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
voce tare. Pur și simplu nu pot. Dar nici nu trebuie să fac asta. Connor deja face fețe-fețe, schimbînd toate culorile curcubeului. Nu, spune, Înghițind În sec și uitîndu-se la mine de parcă ar fi văzut o stafie. Și nu orice stafie. O stafie absolut uriașă, cu lanțuri mari la picioare, care face „Huuuu!“ spre el. — Nu, zice din nou. Nu. Nu pot să cred una ca asta. — Connor, spune cineva, punîndu-i o mînă pe umăr, dar el se scutură. — Connor, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Pur și simplu nu pot. Dar nici nu trebuie să fac asta. Connor deja face fețe-fețe, schimbînd toate culorile curcubeului. Nu, spune, Înghițind În sec și uitîndu-se la mine de parcă ar fi văzut o stafie. Și nu orice stafie. O stafie absolut uriașă, cu lanțuri mari la picioare, care face „Huuuu!“ spre el. — Nu, zice din nou. Nu. Nu pot să cred una ca asta. — Connor, spune cineva, punîndu-i o mînă pe umăr, dar el se scutură. — Connor, Îmi pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e proprie termometrul după care măsurăm puterea înviată a geloziei. Mai întîi ni trădează graba (Hast) nerăbdătoare a sufletului, de a ști secretul ascuns cu viclenie a cugetărei lui Iago, secret care influințează asupra lui Othello asemenea unui chip de stafie și-l aduce până la o încordare febrilă. Acesteia îi urmează încrederea triumfătoare pe un moment, care însă face loc unui prepus care pătrunde până-n măduva vieții, prepus care, când îl lovește întîi pe Othello, îl face să piardă toată prezența
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
zi... se va destrăma iubirea noastră - V, p. 670) și rememorează chinurile îndurate de precursoarea ei (a sta printre noi era ca o condamnare la moarte în fiecare ceas, mereu, fără sfârșit - V, p. 671). Îmbrăcată în rochie lungă, neagră, stafia iese în calea Romaniței ca s-o ia până la cimitir, iar fata caută zadarnic să se trezească din acest vis îngrozitor (V, p. 672). Întoarsă pe pământ ca strigoi, Marghioala vrea să înțeleagă motivațiile fiicei care a plănuit să-și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
omului care e mai degrabă obișnuit cu articolele și emisiunile născute să trăiască o zi, decât cu perspectiva dăinuirii lor într-o carte. E măgulitor, pe de o parte, dar e complicat și sever sub câteva aspecte. Mă bântuie, încă, stafia gândului că am purces la un demers încărcat de orgoliu. Știu și am învățat, în cei cincisprezece ani de jurnalistică adunați până astăzi, că într-o astfel de profesie nu există, decât în condiții ideale, pauze de respirație. Alergarea și
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
ecran îl face să se ridice brusc, de parcă ar fi primit vreun pumn, dar se așază la loc pe unul din scaunele prințului, cu spătarul înalt. Uită unde se află. Uită că este în pericol. Oamenii de pe ecran par niște stafii, niște amintiri incolore. Nu poate să nu se întrebe cum au fost convinși să dezvăluie asemenea detalii intime ale vieții lor. Sylvia, eroina eponimă, este o tânără imigrantă, care sosește în Statele Unite. Imediat ce ajunge, este culeasă din mulțime de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
expiră. Face un singur pas, în spate, ca prin vis. Nici o reacție. Nimeni nu va observa. Se întoarce, mai face un pas, încă unul. Încet, iese din pădure. Aude un zgomot în spate. Se întoarce instantaneu. Este maiorul, ca o stafie, fantomatic în lumina fosforescentă. Rana de la cap îi sângerează și strânge pușca în mâini, cu degetele încleștate pe trăgaci. — Băiatul meu, zice cu o voce slabă și încordată. Nu sunt băiatul tău, îi răspunde Pran. Maiorul deschide ochii mari, uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fior rece și întoarse repede capul. Atunci însă văzu crucile albe, în linii drepte, din cimitirul militar și, buimăcit, făcu stânga împrejur, dând iarăși cu ochii de morminte în cimitirul satului... Fu cuprins de o frică sugrumătoare, ca în fața unor stafii. Se stăpâni totuși în curând și, scuipând cu scârbă, murmură: ― Ce viață mai e și asta... Încotro te uiți, numai moarte și morminte și morți... Un vânt tomnatic, umed și trist, începu să bată dinspre satul amețit de ceață, aducând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
totuși... omul! murmură Klapka întunecat. ― Omul... omul... omul, făcu Bologa, cutremurîndu-se, împrejur întunericul se înăsprise, încît înțepa ochii. Bologa întoarse capul. Pe câmp, cât pătrundea privirea, siluete negre se mișcau de ici-colo, parcă toți oamenii s-ar fi prefăcut în stafii fără odihnă. Numai spânzurătoarea albea nepăsătoare, împrejmuită de crucile albe din cimitirul militar. Bologa se cutremură iar. Un frig dureros îi cutremură inima. Șopti cu teamă: ― Ce întuneric, Doamne, ce întuneric s-a lăsat pe pământ... Glasul lui șerpui ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și ochii mari, roșii, cu cearcăne negre, cu sclipiri potolite. Văzu o broboană de sudori pe tâmplele lui Boteanu care se așeză pe scăunel lângă masă. Pierduse nădejdea în minunea de adineaori și, de frică să nu se ivească iarăși stafiile cu care s-a luptat atâtea ceasuri, se tîrî în genunchi la picioarele preotului. ― Am venit într-un suflet, vorbi Boteanu cu voce stinsă, ștergîndu-și fruntea cu o batistă mare, că în Lunca nu se știa ce s-a întîmplat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
buclele ei blonde sunt răsfirate pe pernă, acoperind fața aceea dragă, dormi, iubita mea, murmur eu, dormi și trezește-te sănătoasă, dar dintr-odată se ridică în fund, arată spre ușă cu un deget tremurând, ca și când ar fi văzut o stafie, cine este, strigă ea și izbucnește într-un hohot de râs distorsionat, cine a venit, eu o îmbrățișez, nu este nimeni aici, Noghi, ce anume vezi, ea își afundă iar capul în pernă, rupând cuvintele în silabe, redevenind copil, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
capabilă, stai cu mine o lună și nu te vei mai recunoaște, eu rămân pierdută în fața patului elegant, pe el se așternuse un strat fin de praf asemenea unei cuverturi de muselină, dând camerei aerul că ar fi bântuită de stafii, chiar și părul lui se acoperă de firișoare luminoase, adăugând ani vârstei sale. Mikha, spun eu încetișor, scuturând praful din părul lui, astăzi ți s-a născut un fiu, ești conștient de lucrul acesta? El zâmbește, am de ales? Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
au închis, zidurile s-au înălțat în jurul meu, nu ca în trecut, când orice motiv de tristețe își făcea cuib înăuntrul sufletului meu. Acum sunt aproape insensibilă, numai în fața unui bebeluș în cărucior mă sperii ca și când aș fi văzut o stafie, îl privesc ținându-mi răsuflarea, acesta ar putea fi Mikha cel micuț, cel adoptat, văluri de tristețe mă înfășoară și mă ascund în spatele unei cărți sau al unui ziar, ce o fi făcând ea acum, cum se acomodează cu pierderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
soțul dumitale, să-i fi prins vreo slăbiciune... vreo iubită mai veche, vreun copil pe care să-l fi avut de la o astfel de ființă (se mai Întîmplă), vreo greșeală din tinerețe care să fi ieșit la iveală ca o stafie neașteptată... Și-apoi era În august, luna În care, se spune, sufletele morților se Întorc pe pămînt, moment propice fantomelor. Și nu numai femeile se reîntorc sub formă de năluci... Vreun complice la vreo delapidare, care a risipit apoi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Bibliotecii Naționale, scrie în cartea amintită, se păstrează o fotografie în care V. Voiculescu și G. Tutoveanu apar alături, pe spatele căreia medicul-poet a așterut versurile, datându-le, 1938 București : Prinde vremea să ne caine... Negre haine peste taine, Ce stafii prinse-n hârtie Îndrăznesc să întârzie, Vorovind de poezie? Menționând-o și Marius Pop, acesta spune că în prim-planul fotografiei se află G. Tutoveanu și că la sfârșitul dedicației acesta făcea următoarea mențiune: «Încredințez fotografia aceasta prietenului meu I
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
a privit fix o vreme. — Hei, ce-ai pățit? m-a întrebat ea. Parcă nu-ți sunt boii acasă. N-am nimic. Am fost și eu într-o mică excursie și sunt cam obosit. — Arăți de parcă ai fi văzut o stafie, spuse Midori. — Zău? — Ai ore în după-amiaza asta? — Germană și religie. — Poți să chiulești? — La germană nu, pentru că am test. — Când se termină? — La două. — Bine. Ce-ar fi să vii cu mine în oraș să bem ceva? — Să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de la trenuri și vapoare. Interesant este că toate aceste dosare par să fi luat în greutate mai demult, organele de anchetă au strâns filă lângă filă încă sub guvernarea pesedistă, dar abia acum ele răzbesc vioaie la suprafață, ca niște stafii. Și încă nu s-au luat serios la puricat programe grandioase, gen „Cornul și laptele“, sau marile contracte externe, mai mult politice decât comerciale. Iar după revocarea întregului consiliu de administrație și concedierea șefului Administrației Domeniilor Statului, Corneliu Popa, de către
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]