256,150 matches
-
este exprimată, fie și printr-o pitorească indirectitate, putința unei decepții: "întotdeauna prima întrebare ce mi se pune este cum se trăiește în preajma unei personalități copleșitoare, covîrșitoare, ideea fiind a unei supraviețuiri și anume în stare de piftie". Trecînd peste "starea de piftie" ca peste un mic răsfăț, să încercăm a schița profilul adoescentului de un anume tip care a fost (și a rămas în bună măsură, după cum se autoapreciază confratele nostru) fiul lui Șerban cel Rău. Există două feluri de
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
nu fără cochetăria care pune surdină revoltei (expresia imediată a acesteia e mereu evitată precum o capcană a certitudinii, a speranței!). Largi acolade frazeologice îmbrățișează laolaltă, cu o mărinimie în răspăr și ea, oarecum oblică, protestatară, obiecte și ființe, tăceri, stări de spirit, circumstanțe private ori istorice, ironii, melancolii: "Mică e lumea! De acum înainte, istoricul va putea consemna cu acte și documente, că scriitorul român de la sfîrșitul celui de al doilea mileniu ținea neabătut în biroul său un trandafir japonez
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
Radu Paraschivescu Intr-un text intitulat " Starea criticii literare, azi" și publicat de România literară în nr. 2/2005, domnul Nicolae Breban vorbește despre câteva lucruri, mai puțin despre starea criticii literare azi. E puțin importantă o asemenea incongruență din partea unui scriitor convins că vălmășagul aluvionar al
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
Radu Paraschivescu Intr-un text intitulat " Starea criticii literare, azi" și publicat de România literară în nr. 2/2005, domnul Nicolae Breban vorbește despre câteva lucruri, mai puțin despre starea criticii literare azi. E puțin importantă o asemenea incongruență din partea unui scriitor convins că vălmășagul aluvionar al vorbelor e tehnică narativă, iar stilul prolix are ștampila harului. Contează la fel de puțin faptul că în textul domniei sale cacofonia, dezacordul și forțarea lexicului
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
prin cazuri concrete, subiecte rămase pe mai departe de actualitate. Z. Ornea a revenit asupra acestor probleme de câte ori a avut prilejul, iar volumul său postum Medalioane de istorie literară dovedește preocupările prioritare. Situația edițiilor (critice sau pregătitoare pentru edițiile critice), starea monografiilor și a biografiilor constituie obiective de analiză în cadrul rubricii de cronica edițiilor pe care Z. Ornea o susținea cu atâta profesionalism. Ar fi poate fastidios să reiau aici, fie și parțial, subiectele sale de aplicație, de la Filimon și Alecsandri
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
unor proiecte editoriale pe domenii de istorie literară: avangarda românească, recuperarea literaturii exilului, calitatea edițiilor cu destinație școlară, soarta editorială a scriitorilor minori, reluarea edițiilor critice din opera marilor clasici (acolo unde e cazul). E de asemenea de meditat la starea dicționarelor, a antologiilor și a bibliografiilor, ca indispensabile instrumente de lucru și ca mijloace de orientare pentru un public debusolat. Subiecte potrivite de discuție sunt și edițiile critice întrerupte (foarte multe), edițiile critice care merg bine (prea puține), edițiile critice
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
frust al formei, monumentalitatea compoziției, austeritatea mijloacelor de expresie, cromatica puternică, dar fără autonomie, și exclusivitatea figurativului. Dar această identificare nu este suficientă. Elementelor deja enunțate pictorul le mai adaugă vreo cîteva care sînt esențiale și îi întrețin în permanentă stare de funcționare tonusul expresiei și motivația de a picta: ideologia, perspectiva sociologică, vocația monografică. Încă de la Paris, Camil Ressu, ,,obsedat,, după cum singur o spune, ,, de vechile mele simpatii pentru lumea necăjită...,, frecventează cu oarecare consecvență întîlnirile socialiste la care ascultă
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
bază teoria eliadescă a sacrului camuflat în profan: "m-am ridicat decis am dat colțul străzii Clopotarii Vechi spre Povernei / și deodată îmi apăru în față / verticală marea". Filozofia ei este hotărît platoniciană, dualistă. Textul poetic devine astfel expresia unei stări de grație în care poetul intră odata ce realizează contactul cu divinitatea: contact anevoios, de altfel, intermitent, căci altfel, cum s-ar spune, poezia lui Marian Drăghici Ťnu s-ar povestiť. Cred că receptarea unei astfel de poezii depinde de
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
deosebite, dar armonizate în conviețuire prin instituțiile, dreptul și organizarea comună. O Europă din care România face parte și cu care trebuie să se sincronizeze. Nașterea și configurarea Europei este o carte extrem de utilă pentru cei ce vor să înțeleagă starea actuală a formării UE și cerințele pe care România trebuie să le îndeplinească pentru a face parte din ea.
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
cu Silviu Lupescu și editura Polirom, una din cele mai serioase, profesioniste și care, spre deosebire de stilatul și arogantul Humanitas, publică și susține literele românești contemporane. Vedeți... nu e numai "vina" criticii literare! Vina pentru descurajarea unora, cei enorm plictisiți de starea tirajelor și a absenței premiului Nobel care se îndepărtează de noi cu o viteză constantă. Așteptăm "victorii din afară", de la franțujii sau de la politicieni, nu ne citim între noi și suntem indignați că "alții" nu ne citesc și, în plus
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
și umană. Dar Clujul, mai ales, va ști el să "profite" de această carte și de un romancier de prima mână pentru a-și demonstra valențele creatoare față de un București blazat și orgolios?!... Iată câteva "idei" despre critică și despre starea actuală a "noastră", noi cei care ne învârtim în această lume literară oarecum închisă - și din fericire "închisă", în sensul că nu se mai amestecă printre noi, cenzorii și securiștii! - o lume care, pentru "bătrânul" care sunt, și-a păstrat
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
e greu. De la imaginarul mitologic unde erau expresia fricii (instinctuale) căpcăunii ajung metafora conformismului frustrării (dobîndite)! Bruckner a scris despre simptomele de căpcăunitudine într-o Logică a Canibalismului din Tentația inocenței. Societatea umană, spune el acolo, "e un stomac în stare să digere orice, un cod insubmersibil care își recuperează propria contestație pentru a renaște mai bine. Căci revoltându-te împotriva conținuturilor ei, i te supui mai bine." - Complicată specie intelectualuI! șopti ca pentru sine dracul. - Și acum să vă spun
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
un schimb rapid de mingi care-și păstrează, în orice clipă, eleganța. O poezie a faptului divers, foarte bine "prinsă", chiar și în notații lapidare, dă viață unei cărți scrise cu rigoarea unui jurnal de bord. E o generalizare a stării aceleia vagi, entre chien et loup, expresie folosită și pentru vreme, și pentru pasele nelămurite, nici bune, nici proaste, și pentru statutul incert al unei discipline parcă prea "înalte" ca să reziste. Long live..., i se urează, dar parcă fără prea
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
pe piața românească abia acum câțiva ani, odată cu albumele editate de Taschen. Tema lui Edward Hopper este însingurarea omului modern. Peisajele și decorurile cât se poate de simple și de comune, economicoase, neîncărcate, însă curate, luminoase și intens colorate, accentuează starea de melancolie și solitudinea personajelor, întotdeauna în repaos și aproape mereu neînsoțite. Puține sunt tablourile în care Edward Hopper pune doi sau mai mulți oameni. Capodopera sa absolută, Nighthawks (1942), este considerată imaginea elocventă a omului modern alienat de mediul
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
camera ei austeră cu pereți goi intră lumina puternică a soarelui. Pe geam se zărește ultimul cat și acoperișul unei clădiri. Patul din cameră e acoperit impecabil cu un cearșaf, iar umbra femeii se prelungește peste pernă. Care o fi starea ei? Acesta este primul tablou dintr-o serie care mai numără Summer interior, Woman in sun (aici apare și singurul nud feminine pictat de el) și Sun empty room. Peisajele lui Hopper, deopotrivă realiste și bizare, majoritatea reprezentate de casele
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
sun (aici apare și singurul nud feminine pictat de el) și Sun empty room. Peisajele lui Hopper, deopotrivă realiste și bizare, majoritatea reprezentate de casele, clădirile și împrejurimile de la Cape Cod, unde rareori apare și câte un personaj, creează aceeași stare de încremenire, de liniște, de transă a melancoliei. Lumina soarelui de vară e caldă și puternică, momentul zilei e după-amiază, ziua duminică, iar oamenii undeva retrași. Titlurile tablourilor creează singure această atmosferă de toropeală dar și de neliniște (interioară), de
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
dreptul la geniu, la imaginațiile lui bizare, la magnificele sale extravaganțe. Nu e musai ca un compozitor să fie exclusiv pelerin, misionar, explorator, conchistador ori peregrin. Dimpotrivă, practica muzicală, cel puțin a ultimului veac, a promovat specia creatorului cameleonic, în stare să gliseze amiabil, pe parcursul existenței sale componistice, de la o ipostază la alta a călătorului. Aceasta chiar dacă istoria muzicii savante a afișat o consecuție de modele (sau de mode) ale compozitorului-călător, modele (sau mode) ce au purtat în sine necesitatea de
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
începutul "poveștii" despre Tatăl meu obosit, motto-ul din Heraclit, cel pe care îl desenase prin 1944 în chip de foarte colorată pasăre. E vorba, acolo, despre un anume simț al văzului și despre studiile "în formă de stup", despre starea fractalică a lui Mandelbrot, despre "totul seamănă"și "totul curge". Despre identic și felurit. În termenii aceleiași teorii a fractalilor, poezia lui Gellu Naum e făcută din module "omotetice", bazate adică pe veșnica reîntoarcere nu a identicului, ci a asemănătorului
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
publicť pentru "descalificare" și o interdicție de doi ani îl ține departe de activitatea regizorală. Perseverentul denunțător nu era altul decât... unul dintre frații săi. Ca într-o dramă shakespeariană Mihai Berechet trăiește momente foarte dureroase la aflarea denunțătorului său: "Stările de torpoare, de nemișcare psihică în care cădeam, nu puteau aparține omului optimist, care știa să se bucure de orice, omului care fusesem întotdeauna, până de curând...." Pe lângă nenorocirile aduse de regimul distrugător ca naționalizarea farmaciei Berechet și aruncarea în
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
scris această carte emoționantă, în registrul sincerității - oscilând între ironie și autoironie, tristețe sau uimire, până la tonul grav cerut de momentele trăite într-o epocă a nedreptăților când nu numai lumea teatrului, dar toată lumea românească a avut de suferit. Teribila stare de înstrăinare pe care o încearcă importantul om de teatru este sugerată admirabil în paginile care evocă revenirea, peste ani, în orașul natal: "Mă simțeam însingurat în orașul meu natal, pe străzile unde mi-am trecut vesel copilăria, și unde
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
de mutilarea amforelor "care nu sînt decît cioburi de amfore" și chiar de cea a morților "care nu sînt decît cioburi de morți". însăși țărîna e damnată, "în timp ce mă privește voluptuos/ Coborînd" (Transparență). Decompoziția cuprinde de-a valma substanțele, conceptele, stările de spirit, conform scenariului unei "povești" absconse: De-atîtea decenii atît de aproape/ încît limitele au putrezit/ Și-au căzut,/ Iar substanțele au început/ încet-încet să se tulbure,/ Să se-amestece,/ Să fermenteze-mpreună/ Aceleași idei,/ Boli comune./ Mirarea ca un
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
a le limpezi. Așa încît un psalm dobîndește accente recriminatoare: "Zeu al păstorilor și al poeților/ Construindu-ți oracolele/ în măruntaiele păsărilor./ în măruntaiele munților,/ Construind din cuvinte/ Soluții de neînțeles,/ Salvări care-ar trebui mai întîi dezlegate;/ Putere-iertare/ în stare să ucidă șarpele,/ Dar simțindu-se vinovată/ După ce l-a ucis,/ Forță refuzînd să învingă,/ Așa cum lumina/ Ca să-și pedepsească victoria/ Naște poporul de umbre" (Zeu al păstorilor). Nevoită a se supune unui regim interogativ, care-i condiționează însăși starea
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
stare să ucidă șarpele,/ Dar simțindu-se vinovată/ După ce l-a ucis,/ Forță refuzînd să învingă,/ Așa cum lumina/ Ca să-și pedepsească victoria/ Naște poporul de umbre" (Zeu al păstorilor). Nevoită a se supune unui regim interogativ, care-i condiționează însăși starea ființării ("Am vrut să fiu,/ Am crezut că sînt./ Pînă a apărut întrebarea" - întrebarea), autoarea se simte copleșită de-o transcendență ce șterge granițele dintre timpuri, fără a oferi un sens devălmășiei temporale, așadar plonjînd în absurd: Nu e trecut
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
supremația literară în epocă a poetului Doinelor și lăcrămioarelor, pe care Eminescu avea s-o fixeze în metafora "rege-al poeziei". Fiind "cea dintâi oglindă a poeziei românești, privită în totalitatea ei", concretizând "afirmarea deplină în unitate și organicitate a stării poeziei românești la mijlocul veacului al XIX-lea, nu numai în ceea ce privește versificația, ci și în dimensiunea axiologică, selecția versurilor fiind reprezentativă și pe planul estetic" (Valeriu Nițu, Traian Vedinaș, Timotei Cipariu, Arhetipuri ale permanenței românești, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 107
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
în posesie a limbajului are, simultan și complementar, ambele funcții. Pentru ea, limbajul e destul de fragil și de inocent pentru a fi deopotrivă insuficient de formator și de evocator. Lucrurile încep să se limpezească din momentul în care Alice conștientizează starea de maternitate și își dă seama, în felul ei naiv, că nu mai e singură înăuntrul ei. Pe măsură ce se apropie momentul nașterii, instinctele o îndepărtează de imaginea paternalistă și apare conflictul de gen. Mi-am notat vorbele ei pe un
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]