1,136 matches
-
cu "celălalt", indiferent sub ce chip s-ar înfățișa acesta (vrăjitor, vraci, ghicitor, simplu șarlatan etc.), pot conduce către experiențe deosebite din punct de vedere intelectual. Concluziile pot fi fertile dacă încercăm să ne debarasăm de o serie de idei stereotipe, preconcepute, sau dacă evităm să emitem judecăți de valoare înainte de a intra în contact cu fenomenul. Evans-Prichard afirma că "antropologia trebuie să se supună la ceea ce întâlnește în societatea pe care caută să o studieze: organizarea socială, valorile sale, sentimentele
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de reperat și dominată în majoritate de femei. În interviurile realizate, o sută douăzeci la număr, am avut ocazia să întâlnim doar un singur bărbat practicant al divinației. Și cu această ocazie ni s-au dezvăluit o serie de reprezentări stereotipe, duale ale actului divinatoriu. Ele confirmă unele teorii clasice care indică valorizarea pozitivă a actorului-bărbat și o valorizare mai nuanțată, chiar negativă, a femeii-prezicător. Din cercetare reiese că bărbații sunt mult mai discreți, într-un fel, misterioși. Ei acceptă foarte
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cel puțin în cazul astrologiei, nu poate fi vorba de o credință puternică: "Masa leagă simbolurile zodiacului de o tradiție orală arhaică unde discursul sub influența astrelor era o manieră de a înfrunta colectiv, repetitiv angoasa și destinul"267. Discursul stereotip, polisemia, familiaritatea și caracterul arhetipal al retoricii au un rol social nebămuit. Ele asigură, cel puțin la nivelul mentalului colectiv, o solidaritate organică a cărei absență omul modern o resimte din plin. Problemele sentimentale, de muncă, familiale, norocul etc. sunt
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
intratextual (instanțele comu nicării artistice) și, indirect, emițătorul extratextual, autorul operei. FUNCȚIA CONATIVĂ/PERSUASIVĂ/RETORICĂ/INJONCTIVĂ rezidă în capacitatea mesajului de a realiza o conexiune între actanții comunicării, fiind centrată pe receptor. Apare pregnant în comunicarea cotidiană, incluzând și formule stereotipe, precum „Salut! Ce mai faci?“, care au scopul de a iniția comunicarea, de a facilita contactul interlocutorilor (funcția conativă precomunicativă). Se activează frecvent și în sfera comunicării oficial administrative (texte cu caracter directiv, discursuri politice, texte oratorice, pledoarii în instanță
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de prezentare, imaginile ilustrative presupun opțiuni subiective); - nivelul lexicosemantic se evidențiază prin diversitate lingvistică, prin utilizarea variantelor lexicale literare, prin sinonimie (lexicală, sintactică și stilistică), prin omonimia valorificată în jocuri de cuvinte; sunt inserate frecvent citate, maxime, parafraze ori formulările stereotipe specifice culturii media; - nivelul morfosintactic nu are mărci distinctive, apelând la elemente ale stilului artistic: construcții retorice (interogații și exclamații retorice, gradații, enumerări, recurență, sime trie sintactică etc.), topică afectivă (inversiuni, dislocări, formulări eliptice etc.); - nivelul stilistic evidențiază o mare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Ion de L. Rebreanu, Enigma Otiliei de G. Călinescu etc.), rezumativ (Alexandru Lăpușneanul de C. Negruzzi; utilizat frecvent în schițe și fabule), enunțiativ (formularea unei cugetări, a unei judecăți de valoare, precum în Moara cu noroc de I. Slavici) sau stereotip (în basme: Povestea lui HarapAlb de I. Creangă). - Incipitul modern apelează la semnale metatextuale care reliefează convenția ficțiunii/convenția producerii textului. Incipitul de tipul ex abrupto prezintă elemente textuale ca și când ar fi deja cunoscute lectorului (Sărmanul Dionis de M. Eminescu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sunt valorificate strălucit de către Ion Creangă, în Povestea lui HarapAlb (1877). Marele scriitor humuleștean preia tiparul narativ specific basmului popular, dar îl deconstruiește prin „originala alăturare a miraculosului cu cea mai specifică realitate“ (G. Călinescu). De asemenea, autorul reorganizează structurile stereotipe, în acord cu viziunea artis tică proprie și cu principiile sale estetice. Astfel, naratorul nu mai este o instanță supraindividuală, ci o prezență textuală care își asumă explicit rolul de povestitor: ...să încep a depăna firul poveștii; Eu sunt dator
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sunt măsură și punct de reper. Publicat în 1984, Zmeura de câmpie este romanul unor destine distopice, „deturnate“ de la cursul firesc al creșterii și împlinirii, al afirmării identității și sensului existențial. Polemizând cu toate convențiile bildungsromanelor, Mircea Nedelciu deconstruiește parcursul stereotip al eroilor din romanele formării, propunând cititorului trei personaje care ilustrează o tipologie a marginalului: dislocatul sau „neidentificatul“, cum îl califică scriitorul însuși. Cei trei protagoniști se numesc Zare Popescu, Radu A. Grințu și Gelu Popescu, dar numele nu le
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
paradoxurile basmului este faptul că forța lui magică nu încetează, chiar dacă subiectul este simplu, linear, iar personajele se încadrează în câteva arhetipuri sau „funcții“, cum le numește Vladimir Propp. Basmul cult preia tiparul consacrat prin eposul popular, remodelând însă structurile stereotipe, conform opțiunilor estetice ale scriitorului și viziunii sale artistice. Astfel, în Povestea lui HarapAlb (1877), eposul miraculos și personajele sunt puternic individualizate, fiindcă „Creangă umple schema universală cu imagini concrete ale vieții țărănești de odinioară“, după cum afirmă G. Călinescu. CUPRINS
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vizibili sau reprezentabili în lumea cibernetică. În acest sens, discursul cyberfeminist este criticat el însuși de adoptarea unei viziuni esențialiste a femeii occidentale, în sensul că femeile de culoare rămân categoriile defavorizate prin privilegierea viziunii occidentale asupra femeii, o perspectivă stereotipă, fără problematizări de locație, rasă, clasă sau sexualitate și fără acceptarea Celuilalt și a Celeilalte. Identificarea problemelor unilaterale de gender (în special prin diferențierea între feminin și masculină și identificarea cu un singur tip identitar, în lipsa evaluării problemelor de locație
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
XVI-lea, Ioan Neagoe. Excelent stilist, gânditor profund și moralist lucid, voievodul scriitor este înainte de toate un înțelept, care a reușit să lărgească orizontul dogmei formale creștine și să dea un caracter general uman sfaturilor sale practice în domeniul «evlaviei» stereotipe.” Nu pot fi trecute cu vederea nici cărțile sale Grigorii Țamblak. Ocerk ego jizni, administrativnoi i knijnoi deiatelnosti (1904) și Iz istorii slavianskoi propovedi v Moldavii (1906), care, în ciuda unor idei preconcepute, decurgând din identificarea nejustificată a cunoscutului cărturar bulgar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
adesea considerate ca fiind echivalente cu SCHEMELE, PLANURILE și SCRIPTELE, dar s-au propus și cîteva diferențieri sugestive: un cadru legat temporal și ordonat serial este o schemă; o schemă direcționată de un scop este un plan; și un plan stereotip este un script. ¶Beaugrande 1980; Goffman 1974; Minsky 1975; Schank, Abelson 1977; Winograd 1975. calificare [qualification]. 1. În prima versiune a modelului greimasian al narațiunii, un PREDICAT static (în opoziție cu FUNCȚIA sau predicatul dinamic). 2. Consecința ÎNCERCĂRII CALIFICANTE în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
elemente integrale ale ei. ¶Barthes 1974 [1987], 1981a; Culler 1975; Prince 1982. cod referențial [referential code]. CODUL sau "vocea" în funcție de care o narațiune sau o parte a ei se referă la un plan cultural dat, la diverse entități de cunoaștere stereotipe (fizice, psihologice, literare, artistice, filosofice, istorice, medicale etc.) și obiecte culturale. ¶O funcție importantă a codului referențial este de a activa modele la nivelul de vraisemblable (verosimil). ¶Barthes 1974 [1987], 1981a. Vezi și COD CULTURAL, VERIDICITATE. cod semic [semic code
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Se consideră adesea că planurile sînt echivalente CADRELOR, SCHEMELOR și SCRIPTELOR, dar s-au propus anumite distincții sugestive: un cadru ordonat serial și conexat temporal este o schemă; o schemă direcționată către un scop e un plan; și un plan stereotip este un script. ¶Bartlett 1932; Beaugrande 1980; Bruce, Newman 1976. plan secund [background]. Spațiu narativ, MEDIU ÎNCONJURĂTOR sau serie de EXISTENTE și EVENIMENTE din care apar și intră în prim-plan alte existente și evenimente. ¶Chatman 1978; Liddell 1947; Weinrich
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
vedere serial (schema unei "case", de ex., ar reprezenta ordinea în care se construiesc casele sau, altfel, ordinea în care oamenii le vizitează sau inspectează); un plan este o schemă direcționată spre un scop; iar un script este un plan stereotip. ¶Bartlett 1932; Beaugrande 1980. schemă narativă [narrative schema]. Un CADRU general, în funcție de care se organizează NARAȚIUNEA. ¶Potrivit schemei narative canonice, după ce se deranjează o ordine anumită a lucrurilor, se stabilește un CONTRACT între REMITENT și SUBIECT pentru a crea o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
buna îndeplinire a anumitor roluri (Schank, Abelson). Scriptul unui "restaurant", de pildă, conține instrucțiuni pentru client, chelner, casier, ș.a.m.d. ¶Deși scriptele sînt frecvent considerate a fi echivalente CADRELOR, PLANURILOR și SCHEMELOR, ele sînt mai corect descrise ca fiind stereotipe și direcționate spre un scop. ¶Beaugrande 1980; Schank, Abelson 1977. secvență [sequence]. O unitate componentă a NARAȚIUNII care e capabilă să funcționeze în ea însăși ca o narațiune; o serie de situații și evenimente, ultimul din ele constituind o repetiție
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
după aria de automatizare (Cârstea, 1993, p. 55): deprinderi motrice elementare (total automatizate), deprinderi motrice complexe (parțial automatizate). * după nivelul participării sistemului nervos la formarea și valorificarea lor (Epuran citat Cârstea, 1993, p. 55): deprinderi motrice propriu-zise (care presupun execuții stereotipe - de exemplu în sporturile tehnico-combinative) deprinderi motrice perceptiv-motrice (în care învățarea este influențată de ambianță - oină, talere, jocurile la copii) deprinderi motrice inteligent-motrice (execuții în prezența adversarului, cu care interacționează în mod activ și intens - sporturile de luptă, jocurile sportive
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
diferențieze procesele de excitație și inhibiție. Ca rezultat al acestui fenomen, iradierea procesului de excitație se reduce, în schimb are loc procesul de concentrare. Datorită acestor schimbări, ca urmare a activității celor două sisteme de semnalizare, mișcările dobândesc un caracter stereotip. În privința stereotipului dinamic, unii autori (Ulmeanu, Zimkin citați de Albu, 1971, p. 172) susțin că în această etapă se constituie, fără a ajunge la o exteriorizare perfectă. Etapa a III-a (a stabilizării deprinderii) - rigiditatea dispare, activitățile se efectuează ușor
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
numai prin intermediul limbajului, fără susținerea unor modele, materiale didactice, experiențe și exemple concrete copilul nu înțelege. 6. Inerția accentuată a proceselor nervoase superioare și a limbajului verbal - copilul nu poate asimila un vocabular nuanțat, se exprimă în cuvinte puține, fraze stereotipe, vorbește greoi, efectuează cu greutate operații abstracte, comparații, generalizări. 7. Incapacitatea concentrării atenției asupra dimensiunilor relevante ale stimulilor din jur (nu-și poate concentra atenția asupra ceea ce i se explică, întreabă de mai multe ori același lucru etc.). 8. Incapacitatea
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
profund. Astfel, în deficiența mintală profundă (IQ-ul mai mic de 20, vârstă mintală de 3 - 4 ani) se înregistrează numeroase deficiențe fizice și motorii. Activitatea motorie este privată de coordonare și control, fiind lipsită de scop și precizie (mișcări stereotipe - balansarea trunchiului, ticuri, lentoarea excesivă a mișcărilor). Pe fondul a numeroase deficiențe fizice, organizarea psihomotricității înregistrează la rândul său tulburări profunde la nivelul schemei corporale, orientării temporale și spațiale. De altfel, această categorie de populație este complet dependentă de ajutorul
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
dorința" și faptul că "mitul este valoarea cuprinsă de reprezentare, adică imaginea coadaptată cu valoarea" [Vianu, 1998, p.65]. Pariziana face parte din miturile foarte "individualizate", în jurul unui erou, al unui personaj excepțional. Literatura i-a făurit deseori o imagine stereotipa și reducționista. De exemplu, în românul popular, clișeele perpetuează o imagine cu mai multe fațete, cea a "femeii elegante" versus "femeia frivola", "femeia perfida", sursa a "tuturor relelor și scandalurilor". Pariziana apare în românele, povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a identicului postistoric, a devenit, grație adaptării interesate la „comunități” tot mai mici și mai idiosincratice (Coca-Cola, simbolul „globalizării proaste”, ia în seamă „gustemele” locale, nu e pretutindeni aceeași; ca să nu mai vorbim de campaniile publicitare), sursa unor neoidentități factice, stereotipe și superficiale, al căror reazem ultim este consumul. Toate cele de mai sus conturează doar una dintre dimensiunile marilor transformări prin care trece societatea americană. Îmi este peste putință să mă angajez aici într-o descriere amănunțită a acestor transformări
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
alt factor de seamă al creativității și se referă la caracterul de noutate pe care-l pot avea răspunsul sau strategiile utilizate în rezolvarea sarcinilor. Cota de originalitate o putem acorda în funcție de gradul de îndepărtare față de răspunsurile sau rezolvările productive, stereotipe, obișnuite ale elevilor cu același nivel de pregătire școlară. Învățătorul are un rol important în educarea și dezvoltarea originalității, prin modul cum realizează ultima parte a jocului didactic, și anume aprecierea, evaluarea rezultatelor elevilor efectuată cu participarea clasei. Cercetările recente
Caleidoscop by Mioara Prăjanu () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93511]
-
ziare, precum „Convorbiri literare”, „Albina Pindului”, „Literatură și artă română”. Lirica sa este preponderent erotică. Emoțiile sunt mereu aceleași și derivă din încântarea poetului aflat pururea în fața „amorului”. Dar la Ș. cultul iubirii se degradează din cauza grandilocvenței și a galanteriei stereotipe. Producțiile i-au fost adunate postum în volumele Poezii (1902) și Poezii alese (1927). El stabilizează în literatura română un gen pe care îl inițiase Vasile Alecsandri - romanța. Merge însă pe calea lui Costache Conachi și Anton Pann, romanțele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
în întreaga țară prin periodicele "vizite de lucru", cu corolarul inevitabil al unui lung discurs solemn, declină neobosit principalele teme politice, și dezvoltă o scenografie inedită care le transformă în mari tablouri vivante: flăcăi și fete în costum popular oferind stereotip pâine cu sare și flori, covoare de flori în calea "înalților oaspeți", voievozi călări, spătari și plăieși predându-i cheile Cetății, buciumași, fluierași, bătrâni sfătoși, o horă în care se prind chiar EL și EA, ilustrând caracterul popular (nu democratic
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]