1,113 matches
-
rusesc, de care nu s-au putut dezbăra niciodată. Ele, care acasă fuseseră, în cea mai mare parte, casnice, nu avuseseră îndeajuns de multe contacte cu vorbitorii nativi de limbă română, așa că au rămas cu accentul lor caraghios precum un stigmat atavic. Asta spre deosebire de soții lor care, lucrând mulți ani în instituții și la firme românești, deprinseseră încă din Basarabia o română onorabilă, al cărei accent putea fi cu ușurință luat drept neaoș moldovenesc. Basarabencele rusoaice chiar făceau haz una de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
STIGMATUL POETULUI Stigmatul poetului lacrima rezonantå înalțå rugå råsårind în amurg odatå cu luna în fugå a stelei cåzute aripå - drug deschizând cerului sipetul -rug Versul încins prins peste frunte cununå de foc a locului loc joc în mijloc de våpaie
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1627]
-
STIGMATUL POETULUI Stigmatul poetului lacrima rezonantå înalțå rugå råsårind în amurg odatå cu luna în fugå a stelei cåzute aripå - drug deschizând cerului sipetul -rug Versul încins prins peste frunte cununå de foc a locului loc joc în mijloc de våpaie rece Stigmatul
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1627]
-
Stigmatul poetului lacrima rezonantå înalțå rugå råsårind în amurg odatå cu luna în fugå a stelei cåzute aripå - drug deschizând cerului sipetul -rug Versul încins prins peste frunte cununå de foc a locului loc joc în mijloc de våpaie rece Stigmatul poetului rimă însângeratå a visului cuprins de întristare
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1627]
-
portretiza în romanul Lunatecii sub numele de Fane Chiriac. Iată-l „prins” în evocarea memorialistică a lui Constantin Beldie: „Specia sa antropologică era a omului de cafenea - de Terasa Oteteleșanu, peste drum de redacția noastră, - ușor de identificat după anume stigmate caracteristice: lenea și oboseala congenitală a omului, inaplicația lui la muncă și exhibiționismul rhetorului căutînd succese de «galerie» (...) Nae Ionescu făcea totuși față oricărei situații, cu scăpările și piruetele proprii ratatului, unii i-au zis: superior, dar, mai sigur, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin M.H. Maxy - pe pictorul Arthur Segal, stabilit în Elveția, despre care discipolul său afirma într-un articol că „Țara care l’a svîrlit spre tărîmuri concave îi păstrează încă pînze din influența gingașului Grigorescu. E tot ce se cheamă stigmat românesc în opera lui. (...) Liberat, influența congregațiii internaționale se filtrează direct prin porii lui. Conviețuirea cu epoca clădește într’însul o conștiință individuală”. La rubrica „Notițe“ a nr. 6-7, un comentariu despre expozițiile industriale autohtone („Nu s’ar putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
III al trilogiei Arca lui Noe de Nicolae Manolescu: „în afară de o anumită nuanță de umor din Tablete..., care aduc pe departe cu umorul de incongruitate al lui Urmuz, Jarry sau Ramòn Gòmez de la Serna, opera lui Arghezi nu prezintă nici un stigmat vizibil de modernitate. (...) Este totuși cel mai modern poet român, asta o simțim cu toții” (p. 12). Apropierea de Ramòn Gòmez de la Serna și ale sale Greguerias îi va fi venit tînărului critic pe filiera Contimporanului. Inconsecvent, el se contrazice însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
temătoare! Teama cea mai cumplită e teama omului față de...om! Se spune că viața bate filmul! Dar filmul, la rându-i, uneori, schimonosește și infectează viața! Nu există păcat mic sau păcat mare, păcatul e... păcat! Păcatul e ca un stigmat, o amprentă monstruoasă umbrind sufletul celui care a comis abominabila faptă! Sunt păcate care se iartă dar cicatricele rușinii rămân! Clipa-scânteia, momentul. Viața-nașterea, fericirea, iubirea, frumusețea. Moartea răspântia, greșeala, începutul și sfârșitul... Orice tufiș - promisiunea unui ascunziș. Neomul este și
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Sunt persoane ce au boala și suferința întipărite pe chipul lor, încă de la tinerețe. Când auzi despre acele persoane că au murit în condiții tragice, nu ți se pare nimic deosebit, pentru că totul pare a se menține în firea lucrurilor. Stigmatul nenorocirii stătea întipărit pe fața lor, irevocabil și iremediabil. Dar nu tu! Figura ta mi-a inspirat întotdeauna o nestăvilită poftă de viață, forță, libertate, spații deschise, aer și mișcare. Și-apoi armonia și suplețea ta fizică... S-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deții tristețea, este o eroare să crezi că poți oculta cu ea fericirea. Este o mare eroare, o tristețe greșit proiectată nu poate aduce nicidecum fericirea, e doar o amăgire ce o adâncește și mai tare. Eu văd foarte clar stigmatul pe sufletul tău, este momentul să-i dai un sens, el are valoarea lui, nimic nu e întâmplător. Va trebui să-i găsești un sens nobil, să nu-l irosești, e mare păcat! Ce știi tu despre copilăria mea? Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că nu avea nici un fir legat de el și nici căști în urechi. Observasem recent că din ce în ce mai mulți dintre concetățenii mei din New York - bărbați și femei aparent normali - începuseră să vorbească singuri, pe stradă, fără nici o jenă. Se părea că stigmatul imaginii de om nebun de legat se uzase în ultimii cinci ani, de când locuiam eu în New York. Am ieșit în aer liber - ei, liber, dar împănat de noxe și de miasmele unui cărucior ambulant unde vânzătorul începuse să prăjească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
maimuța lui Pisanello (fără Îndoială, cel mai frumos desen individual consacrat vreodată acestui animal) ni se par la fel de „naturale“, de realiste ca și o fotografie modernă. Însă, În termenii istoriei artelor, ele par În același timp clandestine, purtând un ușor stigmat de pornografie, de viciu secret, pe care pictorul, În existența lui publică, trebuia să-l ascundă; căci de Îndată ce asemenea elemente individuale devin doar componente Într-o scenă mai amplă, ele trebuie „grădinărite“, aranjate și dispuse artificial, transformate În niște simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
parcă alunecată spre stânga. Cu ochii dați peste cap. Iar, când se frânse de șale pentru a-l săruta lung și nebărbătește pe gură, necunoscutul îi identifică șoferului, la capătul păroaselor sale canale nazale, și cei doi viermi argintii, reprezentând stigmate ale stricăciunii și provenind din ținuturile Roș, Meșec și Tubal. - ...Dar de ce să nu te duc, pițipoancă mică?!... Ce, banii lui matale are păduchi? inspiră, pentru a doua oară, deșteptîndu-se șoferul, după ce străinul i se instalase silențios pe bancheta din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Debra Richardson Către: Kate Reddy Am vrut să-ți spun să nu te sperii de treaba cu lindinile. Lindinile sunt acum foarte la modă În clasa de mijloc. Felix a sărbătorit de curând la școală Ziua Lindinilor pentru „a elimina stigmatul legat de lindini“. Cum a fost omul-ciocan din New York? Singurul lucru bun În toată povestea asta este că noi suntem prea dărâmate ca să comitem adulter. Joi, prânz, da? Deb xxxx De la: Kate Reddy Către: Debra Richardson E bine de știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ar aparține vanitoșilor pur și simplu, celor care se beatifică În cultul propriului eu, amorțiți În autoadorare, oarecum pasivi, acceptând firesc faptul de a fi altfel. Percepută fie ca „esență superioară”, dăruită de zei, fie, dimpotrivă, ca blestem divin, ca stigmat, această diferență apare ca un dat natural, asumat și trăit În consecință fără efort. Independent de voința vanitoșilor, Însemnele distincției lor sunt atât de puternice, Încât ceilalți Îi recunosc ca atare. Dandy-ul, În schimb, profesând, cum s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sub fermecătoarea sa Înfățișare din tinerețe. El Își dobândește reputația mai târziu, când oboselile studiului, lupta vieții și chinurile pasiunilor i-au alterat fizionomia, lăsând În urmă doar o mască obosită, veștedă, pe care fiecare durere și-a pus drept stigmat o pată sau un rid. Această ultimă imagine, ce Își are și ea frumusețea ei, este, În general, aceea de care ne amintim. La fel de frumos a fost și Alfred de Musset când era foarte tânăr. Cu părul lui blond, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
accente degradate, ca la Thomas Mann, sau automatizate, ca la Ramón del Valle-Inclán) există tocmai În Remember, circumscrisă prin masca lui Aubrey de Vere, cu sulemeniri de o rară și aleasă extravaganță, cu palori de heruvim, sub fard conturându-se stigmatele nealterate Încă ale decadenței: „Pudra cu care Își văruise obrazul era albastră, buzele și nările și le spoise cu o vopsea violetă, părul și-l poleise, presărându-l cu o pulbere de aur, iar ochilor le trăsese jur-Împrejur largi cearcăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fundalul sonor al sălii de lectură B, urmărim, cu aceiași ochi amuzați, privire blazată și morgă belferească nou-veniții, îi adulmecăm, îi presimțim pe cei care vor deveni, în curând, de-ai noștri sau care sunt doar intruși pasageri, provizorii, fără stigmatul Bibliotecii. Pe primii îi luăm de la bun început sub aripa noastră protectoare, îi îndrumăm pas cu pas pe căile, atât de misterioase, tainice și pline de neprevăzut, ale Bibliotecii, îi ocrotim cu căldura unor sentimente de nostalgică duioșie, de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bine, vreau să vedem dacă vei mai îndrăzni să faci prostia de a spera, atunci când îți voi spune că nimeni dintre cei care s-au lăsat cumplit amăgiți de aceste fleacuri dulci, dar goale pe dinăuntru, n-a scăpat de stigmatul sângeros și mult-temut al deziluziei amare. Uită-te la mine, privește-mă în ochi! Eu însumi sunt cea mai puternică dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prinși de oglindiri Ce mi te torn în suflet cu încetul, Alint păgân, pentru atâtea firi Înțepător și acru, ca oțetul... Culorile, nu ele te-au născut, E-o altă tain-a viețuirii tale, Dintr-un amor, rămas necunoscut Purtând stigmatul candid, pe petale... Cine-a avut destinul într-o mână Și adâncimi feline-a dat culorii, Ca mai frumoasă-n pânză să rămână Nevestejită, gingășia florii?... ...Dar trec atâția pași, mereu grăbiți, Privirile se pierd indiferente Și ochii parcă, sunt
FLOARE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83796_a_85121]
-
pe coasta de sus a dealului, pietrele funerare se aliniau Într-o ordine perfectă, numele defuncților erau scrise cu aceleași caractere de bronz și dedesubt În paranteză ocupația fiecăruia: curelar, ceasornicar, măcelar, croitor, condamnați parcă și În moarte să poarte stigmatul nobil al breslei din care făceau parte. De atîta disciplină nu mai puteai să suferi, să te emoționezi. Ei stăteau acolo grupați militărește ca un batalion pe loc repaus și nu aveau nici o șansă de eliberare pentru că erau Încorporați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dezvoltat și plantă stamine plantă închircite plantă în care nu poate fi găsit nici plantă plantă de polen. plantă peste un arbore care poartă numai flori femele exact la 60 plantă plantă arborele cu flori bărbătești, am examinat la microscop stigmatele a 20 de flori luate de pe diferite ramuri și pe plantă, fără excepție, am găsit câteva grăunțe de polen, iar pe plantă chiar din abundență. Cum vântul suflase de mai multe zile dinspre arborele cu flori femeiești spre plantă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ontologică acumulată și cu încercarea eului liric de a legitima în Absolut, peste Muntele Statorniciei pasărea duhului, zidind, asemenea lui Manole, chintesența femeii (fără-de trup; chipul tău de aer), aureolată de lumină tragică în Cer și pe Pământ și purtând stigmatul sacrificiului, sugerat de Mielul fraged sângerând pentru / iubirea aceasta / spălându-mă de păcatul primordial. Și, dacă, în prima parte, iubirea e, cu precădere, trăire în derulare sau aspirație, în partea a doua, tot mai pregnant, timpul mi te ascunde, iar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
căci ea consideră atingerea lui asemeni unui talisman. Fericirea o face vulnerabilă, dar impulsul îmbrățișării o întărește, căci ea simte în corpul ei o răscoală care-i face bine, încât și-ar fi dorit să răsară pe trupul ei un stigmat, o floare de păcat, care să-i aducă aminte mereu de iubirea pe care o simte pentru Vâlsan. GAROAFE Mereu Manuela a căutat o comparație cu Divinitatea cu Fecioara, cu Christ), probabil spre a-și reliefa suavitatea trăirii fără păcat
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
În magazinul de amintiri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare; ai dat totul la o parte, conștientă și împotriva tuturor care te umpleau de stigmate în răspăr, iar vremelnicele concepții le-ai aruncat în grabă eliberând aspirații furibunde; te-ai îndepărtat ca să rămâi în mine și nu i-ai lăsat Împăratului Verde nici dubletul tulburătoarelor fragi al despărțirilor din lumea cocotierilor și cocteilurilor, turnate în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]