1,700 matches
-
Aceste elemente impun expresiei o deosebită vigoare. Cu unele inadvertențe și momente false ale narativității, nuvela, prin expresia sa, își salvează mult din calitatea artistică. Trăsătura caracteristică a nuvelelor și romanelor care pot fi încadrate într-o a patra variantă stilistică este reprezentată de deplasarea narațiunii spre fabulos. Autorii avuți în vedere, Ion Pop-Florantin și George Baronzi văd istoria timpului foarte îndepărtat ca întrepătrunsă cu basmul, în special cu ceea ce reprezintă, în cadrul acestei specii populare, evaziunea în fantastic. În cazul acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
2010, Iași, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", p. 11-20. Munteanu, Eugen, 2013, Hapax legomanea în versiunea "Milescu" a Vechiului Testamnt (Ns. 45), în: Rodica Zafiu/ Adriana Ștefănescu/ Carmen Mîrzea Vasile/ Raluca Brăescu (edit.), Limba română: variație sincronică, variație diacronică. II Stilistică, pragmatică, retorică și argumentare, istoria limbii, filologie, dialectologie. Actele celui de-al 12-lea Colocviu Internațional al Departamentului de Lingvistică (București, 14-5 decembrie 2012), Editura Universității din București, 2013, p. 275-2812. Grant, Robert M., 2001, Early Cristians and Animals, Routledge
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
instrument prealabil elaborat ca model teoretic autonom prin filtrul căruia să fie trecute operele particulare, ci ca la un set de norme, principii și valori implicite care articulează o viziune specifică asupra literaturii ca sistem. 3 Tudor Vianu, Studii de stilistică, ediție îngrijită cu studiu introductiv și note de Sorin Alexandrescu, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, p. 32: "Cine vorbește "comunică" și "se comunică". O face pentru alții și o face pentru el". 4 Umberto Eco, Lector in fabula. Cooperarea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
simbolistă își găsește explicația în aceste forme de mediere. Un alt mod de inserție în această realitate de ordin secund este decelabil la nivelul unei retorici, a unei gramatici a deformării, a inflexiunii prin aluzie, sugestie etc. care include o stilistică proprie, o codificare estetică prin metaforă, alegorie, simbol. Considerațiile lui Francine-Claire Legrand în "The Symbolist Movement" cu privire la pictura simbolistului belgian Ensor, relevă caracterul specular al simbolismului, care se folosește de convenția mimetică a transcrierii realității pentru a o submina printr-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
organizate muzeal de către pictor care se ocupă în ultimii ani ai vieții de ultima sa operă: Muzeul Gustave Moreau. Acest fapt demonstrează intenția pictorului de a oferi o viziune coerentă a operei sale, pe un portativ tematic care relevă armonicele stilistice. După contabilitatea ținută de Gilbert Durand 56, avem 25 de reluări ale temei Himerei, 6 ale temei Sirenelor, 6 ale Messalinei, 13 ale Pasifeei, 16 ale Elenei, 3 ale lui Circe, 10 ale Medeei, 5 ale Dalilei și 18 ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poezia, pictura, sculptura, arta dramatică, tragedia, comedia, coregrafia etc., care se îndreaptă spre templul artelor -, evidențiat printr-un templu antic, către fundalul decorului"169. Caracterul de sinteză al proiectului iese în evidență prin folosirea unui efect de grisaille, utilizând însă stilistica artei decorative bizantine și populare, transferând dinspre ilustrația de carte bizantină spre cortină motive decorative, scontând un efect dramatic cam facil. Putem observa că Baltazar avea la dispoziție și o soluție de compromis pentru gustul unui public conservator, unde muzele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în acest context în care moștenirea bizantină se dorește reinvestită simbolic și politic, iar regina își va construi la Balcic o reședință de vară care corespunde unei sensibilități care întreține simbioza între Art Nouveau, cultura bizatină și cea orientală cu stilisticile aferente. Adriana Șotropa situează limitativ revival-ul neobizantin în proximitatea interesului pe care i-l acordă prințesa Maria. "Heteroclit, neobizantinismul românesc a avut un ecou limitat, perceptibil mai ales în jurul figurii prințesei Maria. De la operele care preiau doar câteva detalii din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
picturi. "Libretul" conține chiar note muzicale, o partitură, și nu oricare, ci primele note din aria Violetei din Adio dell passato din Traviata. Astfel, în cel mai pur stil simbolist, tabloul incorporează muzica de operă, cu un libret și cu stilistica curbilinie a scriiturii secesioniste. Expresia transfigurată a personajului feminin constituie un efect al muzicii, mai mult, a unui anumit tip de muzică, unde tensiunea afectelor atinge un prag înalt. În atitudinea patetică a personajului feminin, în expresia emoțională a chipului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care "lirismul" se conjugă cu misterul pe care-l coregrafiază pânzele sale. Karnabatt îl disocia de naturalism, evidențiind fascinul pe care-l întreține jocul imaginației în picturile sale. Dimensiunea poetică a picturii sale releva caracterul ei simbolist, redat de o stilistică particulară, în care culoarea avea o pondere considerabilă. "Kimon Loghi e un adevărat poet, atât prin sensibilitatea și imaginația ce o pune în concepție, cât și prin misterul și delicatețea de culoare cu care învălue realitatea. El nu este un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Dimitrie Karnabatt și la Noua revistă română, pentru ca după război, printr-o reconversie radicală, o repliere surprinzătoare, dacă este comparată cu debutul, să treacă în tabăra gândiriștilor, contribuind la apariția revistei Gândirea în 1921. G. Călinescu considera poezia sa "triumful stilisticei și al manierei"540, pornind tocmai de la această vocație abandonată a unei "picturi caligrafice", ilustrată de critic prin mișcarea nouă în pictură cu Iosif Iser, Theodorescu-Sion, Șirato și Rodica Maniu. Pe baza unei imagini decupate din lirica sa, criticul mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
realitatea. Găseai subiectul și-l filmai așa cum credeai tu că este bine. Apoi erau tot felul de comisii și furci caudine printre care trebuia să te strecori. Probabil că lucrul acesta ne-a făcut să avem un anumit tip de stilistică, adică una se vedea, alta se înțelegea, un mod mai metaforic de exprimare. Asta a creat un fel de mini-școală la Sahia. Aș vrea să-i amintesc aici pe colegii mei, regizorii, cu care am pornit: regretatul Ovidiu Bose Paștina
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Se supăraseră la un moment dat. Mi-au propus să facem partea de penitenciar pe stop-motion și le-am zis că nu-l văd așa. Au pierdut interesul să lucreze, erau supărați. În aceste trei luni au făcut cu culori stilistica filmului în timeline, după ce am ajuns la un soi de înțelegere cu ei, adică am negociat stilurile pe subiect. Inclusiv modul de folosire a fotografiilor și a imaginilor filmate? Când am mers la studioul de animație, la DSG, aveam cele
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
but aș much a bondage aș rhyme itself. I therefore have produced a variety în every line, both of cadences & number of syllables" (E: 145-146). Deși pare greu de crezut, eul creator păstrează o relativă libertate, de natură mai ales stilistica; Damrosch, Jr., consideră că, deși cazul lui Blake nu este unul de dicteu automat, este unul de inspirație autentică: "Aceasta nu este scriitura automată, fiindcă poetul este liber să-și aleagă tiparul metric [...], dar este elaborată în cursul unei inspirații
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de multe ori, scopului suprem: studierea funcționării limbii și a limbajului, identificabilă la suprafața unei infinități de texte și de discursuri. Ne amintim aici de strălucita formulă saussuriană prin care ni se transmite ideea că "semiologia, morfologia, gramatica, sinonimia, retorica, stilistica, lexicologia formează un întreg inseparabil". Astăzi nu vorbim despre o criză a științelor limbajului ci, mai degrabă, despre o fărîmițare a lingvisticii în domenii prea specializate. De la programele lingvisticii textuale și analizei discursului propuse de Benveniste și Jakobson, de la Essais
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Jakobson, de la Essais de linguistique générale (1963) a lui Jakobson și Tempus (1973) a lui Harald Weinrich, la La périphérie du texte (1992) a lui Philippe Lane, lucrurile s-au schimbat atît de mult încît, dincolo de "marea întoarcere" simptomatică a stilisticii și retoricii în casa părăsită a lingvisticii, lingvistul se preocupă de dimensiunea textuală a faptelor de sens, paratextualitatea din domeniul comunicării editoriale fiind tratată dincolo de înlănțuirile transfrastice pentru prima oară într-o lucrare de anvergură. Lingvistica textuală și analiza discursului
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a încadrării propuse. Pentru Tudor Vianu "talentul laborios", "pictura omului sufletesc și a conflictelor lui", "analiza psihologică" atârnă mai greu în balanța critică decât absența "seducției verbale și imaginative"21. În ciuda mijloacelor sărace de exprimare pe care esteticianul preocupat de stilistică nu poate să nu le sancționeze, criticul literar e sedus de talentul cu care scriitorul dă adâncime vieții interioare a personajelor. Dacă în Arta prozatorilor români, comparația cu Creangă e în defavoarea lui Slavici, trei ani mai târziu, criticul atribuie fiecăruia
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
științific ce își propune să scoată la lumină elemente inedite din mecanismul complicat al procesului de creație. Ani la rând cercetarea onomasticii literare ca disciplină lingvistică a beneficiat doar de datele pe care le oferă ramurile lingvisticii, adăugând aici semantica, stilistica, poetica, semiotica. Ea a devenit, însă, de curând, un domeniu al cărei obiect de cercetare poate fi abordat și din perspectiva geografului, istoricului, etnologului, psihologului, sociologului, antropologului sau criticului literar care înțelege că "numele propriu se metamorfozează în semne de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Vatamaniuc Dimitrie, Ioan Slavici și lumea prin care a trecut, Editura Academiei, București, 1968. Vatamaniuc Dimitrie, Ioan Slavici. Opera literară, Editura Academiei, București, 1970. Vianu Tudor, "Ioan Slavici", în Arta prozatorilor români, Editura Contimporană, 1941; Opere, vol. 5, Studii de stilistică, antologie, note și postfață de Sorin Alexandrescu, text stabilit de Cornelia Botez, Editura Minerva, București, 1975. Vighi Daniel, Onoarea și onorariul: eseu monografic, Editura Cartea Românească, București, 2007. Vintilescu Virgil, Idila slaviciană, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999. Zaciu Mircea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în romanele anterioare o minimă preocupare pentru învelișul stilistic al textului dispar în totalitate în Noaptea de Sânziene. Aici predomină narațiunea extinsă (ca formă de rememorare a unor experiențe trecute ale personajelor), dialogul cu nuanțe mistico filosofice. O eventuală ,,împodobire” stilistică a discursului ar fi îngreunat și mai mult receptarea romanului și ar fi complicat inutil materia epică și așa foarte vastă. De aceea, opțiunea pentru fraze simple, uneori sobre atenuează efectul negativ pe care îl are structura arborescentă a romanului
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
teoretizat prin noțiunea de izotopie. B.1. Din punct de vedere al conexității textuale, pe care parțial o descrie ceea ce uneori numim "gramatica textului", trebuie din nou luate în considerare diferite planuri, cele care corespund texturii microlingvistice, obiectul tradițional al stilisticii. La un prim nivel, fiecare unitate (propoziție-frază) este structurată din punct de vedere morfo-sintactic. Acest nivel este cel descris în mod tradițional de către lingvistică, subliniind doar că autonomia sintaxei este totuși relativă. Într-adevăr, din punct de vedere sintactic și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
am putea numi permanente și simultane, pe altele pasagere și succesive. Primele ne oferă elementele descrierii, celelalte pe cele ale narațiunii" (1912: 37). Cu privire la aceasta, apare o foarte interesantă delimitare dintre tablou și povestire, stabilită de către cei doi maeștri ai stilisticii: Tabloul presupune [...] prezența unui număr restrâns de trăsături grupate în jurul motivului principal. Prin aceasta se realizează diferența în raport cu descrierea obișnuită. Se face de asemenea diferența de narațiune, care nu presupune întotdeauna o acțiune; în plus, dacă totuși presupune una, această
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a temei-titlu se justifică aici printr-un joc cognitiv: o incitare la dezlegarea unei enigme (foarte relativă în cadrul unui articol de presă însoțit de fotografie). Caracterul succint și metaforic neașteptat din (4) poate fi explicat, de asemenea, și prin legile stilisticii specifice genului (definiții de tip poetic). Exemplele (2) și (3) evidențiază gradul de înrudire care există între atribuirea unei teme-titlu unui obiect al discursului și modificarea temei-titlu dată prin operația de re-ancorare pe care o desemnăm cu termenul de reformulare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
că patul nu este descris în starea lui finită, ci pe măsură ce Ulise îl construiește. Nu există un exemplu mai elocvent de împletire a descrierii cu acțiunea. Una din tehnicile de animare a obiectelor statice, conform recomandărilor maeștrilor de retorică și stilistică, este descrierea-rețetă, împreună cu descrierea-promenadă (o variantă a acesteia este reprezentată de descrierea de itinerare). Toate aceste forme care fac apel la descrierea de acțiuni apar deci ca soluții intrinseci în textul descriptiv, și nu ca procedee de narativizare. La finalul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și de azi. I. Ed. Centrului Cultural „Dunărea de gos”, 2012 O carte cât o Istorie. Ed. PIM, Iași, 2012. Prefață: Florea Ioncioaia. Postfață: Cristina Chiprian Coautor (împreună cu profesor Cristina Chiprian): Alternanțe didactice, Ed. “Spiru earet”, Iași, 2002 Probleme de stilistică (pentru bacalaureat), Ed. Bucovina, Iași, 2004. Postfață: Constantin Mănuță Soluții didactice alternative, Ed. „Spiru earet”, Iași, 2006 Antologiile revistei „Vama literară”. Al treilea val. A șaptea poartă. A 11-a poruncă. Poezie. Generația așteptismului. Editor: Daniel Vorona. Editura Agentpress, 2011
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
un fel de comparație" (p. 246) Disimilitudinea care este "o paralelă între două obiecte diferite sau același obiect considerat prin prisma a două aspecte diferite" (p. 246). Dacă R. Barthes neglijează citarea acestor diferite tipuri de descriere, tradiția manualelor de stilistică și de retorică moderne le va păstra în general, fie integral, fie selectiv. Cu toate că mai există un manual din 1926 care reține încă șase categorii (prozopografia, etopeea sau portretul, caracterul, paralela, cronografia și topografia), reducerea categoriilor este destul de generală. În
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]