1,094 matches
-
drapelului de la prietenul lui Gârleșteanu, pe care l-a cunoscut cu trei ani în urmă la Viena, fără a preciza sursa informației. Mai departe, Nicolau a specificat clar că nu se știe cum a conceput artistul steagul, deoarece astfel de stindarde erau o obișnuință a acelor vremuri, fiecare organizație negustorească având așa ceva. Nicolau mai precizează că deviza a fost ceva special, fiind specifică momentului și indică sursa lui Grigore Zossima. Tot Nicolau a mai amintit că steagul a fost distrus după
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
conspirativă Frăția prin faptul că cineva i-ar fi comandat pictarea steagului revoluției, fără să aducă vreo sursă în acest sens. Mai mult, el a considerat că tot cineva din conducerea Frăției i-ar fi trasat sarcina de a purta stindardul în fruntea maselor revoluționare. Referitor la aceste informații, Dan Grigorescu a menționat faptul că Barbu Iscovescu era purtătorul steagului pe care singur l-a conceput, fără să specifice că cineva i-ar fi trasat această sarcină. În informațiile lui Grigorescu
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
a menționat faptul că Barbu Iscovescu era purtătorul steagului pe care singur l-a conceput, fără să specifice că cineva i-ar fi trasat această sarcină. În informațiile lui Grigorescu apare un Iscovescu entuziast care singur și-ar fi făcut stindardul pe care l-a fluturat mulțimii. El era, din zisele biografului, îmbrăcat în haine de sărbătoare cu eșarfă tricoloră la gât și purtând o pălărie împodobită cu pene, așa cum au fost înfățișați revoluționarii de Costache Petrescu în lucrarea sa de la
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
parcurs a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (1952), a Asociației Europene a Liberului Schimb (1957) și a Comunității Europene, cunoscută sub numele de Uniunea Europeană. Ne aflăm în fața sediului Consiliului Europei din Strasbourg și cu emoție urmărim printre zecile de stindarde tricolorul românesc care flutură în lumina soarelui de iulie, anunțând că România își merită locul în marea familie europeană, integrarea în NATO (2004) și în UE (2007). Este greu să ștergi impresia mass-mediei occidentale despre comportamentul delicvent al unor confrați
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Armatei din Italia”, alături de cavaleria Gărzii, pe dreapta, iar pe stânga divizia de cavalerie grea a lui Nansouty. Spre amiază, MacDonald și marele careu se puseseră în mișcare în direcția Süssenbrunn, iar austriecii, văzând această enormă masă de oameni, cu stindardele desfășurate și tobele bătând șarja, susținută de cavalerie și artilerie, au deschis focul cu toate piesele disponibile. Arhiducele Carol a ordonat manevre pentru a refuza inamicului flancul Corpurilor III și al celui de grenadieri. Artileria austriacă s-a menținut mult
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
povestirii "Steaua" (1955) până la realizarea emisiunii "Mysterious World" (1980) și luând în considerare descoperirea recentă a pulsarului PSR B1913+16, a spus: "Ce romantic ar fi ca, chiar și acum, să auzim vocea muribundă a unei stele care a constituit stindardul erei creștine." Clarke a lăsat instrucțiuni scrise legate de funeraliile sale: "Funeraliile mele nu trebuie să fie legate de niciun ritual religios al vreunei religii sau credințe." De la începuturile carierei sale, Clarke a fost fascinat de paranormal și a declarat
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
altfel, nici nu aveau un termen pentru a desemna "religia", întrucât supranaturalul se afla în toate lucrurile iar evenimentele și comportamentele sunt legate de acesta. Sociologii (Émile Durkheim) au observat de mult timp acest fapt, ei concluzionând că "religia este stindardul clanului" (adică "simbolul prin care un individ se definește și își menține apartenența la un anume grup"), sacrul echivalând regulilor filiației clanice și a apartenenței sociale. Viața religioasă reprezenta așadar o formă prescurtată a întregii vieți colective. Biologic vorbind, deși
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
regele știa să se facă urmat și explică, totodată, cum el a reușit să-și mențină autoritatea tot timpul cruciadei. Regele se arăta gata să împartă soarta luptătorilor săi nu numai prin vorbe, ci și prin fapte. Șalupa purtătoare a stindardului regal s-a apropiat de mal. Ludovic, primul a sărit în apa ce l-a cuprins până la umeri, strigând Montjoie Saint Denis, strigătul războinicilor francezi, și cu sabia ridicată în mâna dreaptă, cu scutul atârnat de gât a tăiat valul
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
câștigat loialitatea mai multor episcopi importanți și a stareților (prin donarea de terenuri și bani pentru fondarea de mănăstiri, cum ar fi Echternach), a subjugat Bavaria și Alemannia, învingându-i pe saxonii păgâni. După ce i-a unificat pe franci sub stindardul său, Charles a fost determinat să-i pedepsească pe saxonii care au invadat Austrasia. După 718, le-a pustiit țara dintre Weser, Lippe și Ruhr, învingându-i în pădurea Teutoburg. În 719, Charles a ocupat Frizia Occidentală fără o rezistență
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
întregul lanț carpatin, își face cuibul acvila, de obicei la mari înălțimi . Pajura e mai mică ca dimensiuni decât vulturul, asemuindu-se mai degrabă cu șoimul în abilitatea sa de a fi utilizată la șoimărit. Acvila (vulturul / șoimul) a fost stindardul legiunilor romane E cunoscut faptul că popoarele turcice au fost foarte atașate de aceste viețuitoare cu care vânau în stepele mărginite de lanțurile muntoase ale Asiei Centrale și estului Anatoliei. Chiar până azi, kirghizii, kazahii sau turcii qashgai precum și cei
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
mărturii care descriu rolul UPA în masacrarea evreilor ucraineni în timpul ocupației germane. Este greu de identificat numărul exact de evrei care ar fi fost uciși de activiștii UPA, de militarii ucraineni sau de unitățile paramilitare care au luptat sub diferite stindarde („Poliția auxiliară ucraineană”, „Serviciile de securitate Bandera”), UPA sau diferiți luptători care au migrat între aceste organizații. În cadrul celui de-al doilea Congres General al Organizației Naționaliștilor Ucraineni de la Harkov din aprilie 1941 se declara: „Evreii din URSS [sunt] cei
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
local doar după anul 1880 prin picturile realizate de Max Liebermann și Fritz von Uhde. Simon Hollósy, mai modern decât predecesorii săi, a afirmat o cale a căutării realului folosind mijloacele picturii luminoase. El a ajuns în scurt timp un stindard al antiacademismului münchenez. Mai mare ca vârstă cu zece ani ca Verona, Hollósy era adeptul emanicipării artistului printr-o atitudine de frondă față de arta oficială, totul fiind centrat pe îndreptarea atenției asupra naturii. Hollósy a fost după cum se știe fondatorul
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
asigura existența, au organizat un atelier de covoare tradiționale românești. Deoarece Biserica Ortodoxă Română de Stil Vechi dispunea de puțini preoți, ca urmare a faptului că timp de 30 ani nu s-au efectuat hirotoniri care să ducă mai înainte stindardul luptei pentru credința ortodoxă, a fost contactat arhiereul Galaction Cordun din București, care își exprimase mai demult afinitățile pentru stilul vechi, fapt ce îi adusese și o condamnare pe timpul ocupației germane din primul război mondial. În anul 1955, a fost
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
dintre simbolurile lui Zeus/Jupiter, regele zeilor. În vechea Romă s-a convertit repede dintr-un simbol religios în unul militar și politic, ca emblemă a imperiului. De câte ori o legiune romană marșăluia, un soldat numit "aquilifero" mergea înainte purtând un stindard coronat cu sigla SPQR și acvila de munte. Din Roma acvila de munte ("acvila romană") a fost preluat de Bizanț, unde s-a convertit în acvila bicefală. Un cap reprezenta vechiul imperiu de apus, iar celălalt cap simboliza noul imperiu
Acvilă de munte () [Corola-website/Science/309458_a_310787]
-
de „daci” este aceea prin care „daci” este pus în legătură cu cuvântul "dáos" din frigiană (limbă înrudită cu limba tracilor), care se traduce cu „lup”. După mărturiile anticilor dacii înșiși își spuneau "dáoi". Acest lucru poate explica forma de lup a stindardului geto-dacic. O altă variantă a etimologiei numelui de „daci” este acea prin care această denumire provine din limba dacă prin cuvântul "daca", care se traduce cu „pumnal” sau „cuțit”. Cultura daco-getică reprezintă o sinteză originală ce își are rădăcinile bine
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
etnic derivă, în ultimă instanță, de la epitetul ritual al unei confrerii războinice. Triburi războinice cu numele de "lupi" se întâlnesc în multe alte părți (în Spania, Irlanda, Anglia, etc.). Acest nume de animal, desigur totemic, explică forma de lup a stindardului dac. Se pare că în prima jumătate a sec. II î.e.n. toate aceste formațiuni gentilice și tribale constituiau patru uniuni puternice, fiecare emițând (încă din secolul anterior) monedă proprie. Nu se poate cunoaște data la care aceste ramuri tracice au
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
Localitatea este parțial gazificată (47%). Stema localității Crihana Veche se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în două părți. În dreapta, în câmp roșu, se află două cârlibane (toiege păstorești) încrucișate, ambele având mânerele tradiționale în chip de stindard dacic: capul de lup și coada de balaur. În partea stângă, în câmp albastru, se află trei pești. Scutul este timbrat de o coroană murală cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate: Împărțirea scutului în două semnifică unirea vechii așezări
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
și a noii vetre Vâlcova, prima remarcându-se din vechime prin stăpânirea de câmpuri și pășuni întinse, iar a doua fiind un cătun de pescari situat pe malul bălților. Cele două cârlibane încrucișate, ambele având mânerele tradiționale în chip de stindard dacic: capul de lup și coada de balaur, semnifică atât una dintre ocupațiile străvechi de bază ale locuitorilor satului, cât și legătura cu strămoșii daco-geți. Stindardul dacic este un element de consonanță cu vechea stemă a județului Cahul. Totodată, cârlibanele
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
pe malul bălților. Cele două cârlibane încrucișate, ambele având mânerele tradiționale în chip de stindard dacic: capul de lup și coada de balaur, semnifică atât una dintre ocupațiile străvechi de bază ale locuitorilor satului, cât și legătura cu strămoșii daco-geți. Stindardul dacic este un element de consonanță cu vechea stemă a județului Cahul. Totodată, cârlibanele, ca simbol creștin, semnifică existența unei tradiții creștine străvechi în localitate. Cei trei pești simbolizează o altă ocupație străveche de bază a locuitorilor satului - pescuitul, dar
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
Influența elenică asupra lor, care i-a determinat să-și schimbe limba și tradițiile, este mai ales bisericeasă și crește în secolul al XVIII-lea. Începea atunci lupta ortodocșilor greci pentru emancipare, și biserica încerca să adune toți credincioșii sub stindardul elenismului ortodox. Sub amenințarea anatemizării, misionarul grec Kosmas Aitolos (1714-1779) susținea ca aromânii trebuie să vorbească grecește "limba bisericii noastre". Biserica greacă a luat sub "aripa" ei peste 100 de școli în nordul și vestul Greciei de azi, atunci parte
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
să se predea, dacă situația scăpa de sub control. Alexius, temându-se că luptătorii cruciați vor jefui Niceea și o vor distruge, a aceeptat în secret predarea orașului; cruciații s-au trezit în dimineața de 19 iunie, 1097 și au văzut stindardele bizantine fluturând pe zidurile cetății. Nu li s-a permis să ia pradă din oraș, și accesul în oraș era redus la mici cete escortate. Această situație a dus la o creștere a tensiunilor dintre cruciați și bizantini. Cruciații au
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
franciscan aliat cu Huniade, Ioan de Capistrano, a predicat atât de convingător despre imperativul existenței unei cruciade antiotomane încât foarte mulți țărani și fermieri slab echipați (majoritatea aveau doar prăștii și coase), dar plini de entuziasm, s-au adunat sub stindardul lui Huniade. Nucleul armatei acestuia era format dintr-un grup de mercenari cu experiență și câțiva călăreți din rândul nobilimii. În total, Huniade a reușit să adune o armată de aproximativ 25-30 000 oameni. Înainte ca Huniade să adune acest
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
de 150.000 de veterani polonezi și a urmașilor lor care trăiau în Anglia, din care 35.000 numai în Londra. În decembrie 1990, când Lech Wałęsa a devenit primul președinte postcomunist al Poloniei, el a primit simbolurile Republicii Poloneze - stindardul roșu prezidențial, sigiliile statului și al președintelui, eșarfa prezidențială și textul original al Constituției din 1935 - de la președintele guvernului în exil, Ryszard Kaczorowski, restabilind astfel continuitatea republicii și recunoscând implicit legitimitatea guvernului în exil. În 1992, medaliile militare și alte
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
între 1927 și 1969. Albastrul, identic cu cel din steagul Uniunii, numit și "albastrul libertății" (""liberty blue"") și auriul sunt culorile definitorii ale Arizonei, în timp ce roșul și auriul sunt aceleași culori ca ale ale regalității spaniole, dar și cele ale stindardelor purtate de expediția lui Coronado din 1540, așa numita "Expediția celor Șapte Orașe ale Cibolei". Culoarea roșiatică a stelei pentagonale semnifică locul întâi în națiune deținut de Arizona în extragerea cuprului.
Drapelul Arizonei () [Corola-website/Science/306368_a_307697]
-
Marcus Antonius, duce 2 campanii împotriva parților în 36 î.Hr. și 34 î.Hr., dar nu reușește să cucerească Parția. Primul împărat roman, Augustus (27 î.Hr.-14) promovează o politică de pace cu parții și recuperează în 20 î.Hr. prizonierii și stindardele pierdute de Crassus la Carrhae și fixează Eufratul ca graniță între cele 2 imperii. Între anii 114-117 împăratul roman Traian cucerește Armenia, Asiria și Mesopotamia, Imperiul Roman atingând maxima sa expansiune teritorială. Traian moare la întoarcerea la Roma, iar succesorul
Imperiul Part () [Corola-website/Science/305295_a_306624]