2,056 matches
-
de care ești capabil, iei apărarea rivalului, ca să-i dovedești ei cât ești tu de generos și de superior celuilalt. Pesimismul este iubirea arzătoare de viață și tânguirea că ea nu dă destule plăceri ori că nu i le poți stoarce îndestul și că se isprăvește odată. Un pesimist, față cu viața, e ca un bărbat care ar cere celei mai iubite femei mai mult decât ea poate da sau decât poate el lua, ori care ar iubi o femeie inaccesibilă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ne trăda slăbiciunile. Ibrăileanu înțelege astfel original și modern pesimismul, care și lui i-a fost reproșat în mod eronat. "Pesimismul este iubirea arzătoare de viață și tânguirea că ea nu dă destule plăceri ori că nu i le poți stoarce îndestul și că se isprăvește odată" (p. 41). Concesiile față de opiniile femeilor ori ale inșilor mediocri,respingerea sincerității (deși criticul conferă acesteia, cum vom vedea, valoare estetică), reușita ipocriziei, indiciu al stăpânirii de sine, exersarea distanțării și călirea, toate acestea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mi-a mărturisit, era un iubitor de literatură și al cărui autor preferat s-a nimerit, printr-un noroc, să fie și autorul meu preferat: L. Manning Vines. Sau Hinds. În ciuda acestei legături spirituale dintre noi, tot ce am putut stoarce de la el a fost o permisie de trei zile, care, în cel mai bun caz, îmi oferea doar răgazul de a călători cu trenul până la New York, de a asista la cununie, de a înfuleca în grabă o cină și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
parte dintre bărbații luați prizonieri Începură să se Întoarcă acasă. Din cei șaizeci și trei de oameni plecați, s-au Întors la Brodina doar cinci. Printre ei și Onisei. Arătau ca niște umbre. Erau atât de lihniți de foame și storși de vlagă, Încât aveai impresia că vin de pe celalalt tărâm. Se Întorceau pe cărări ocolite, În toiul nopții, ca să nu fie văzuți de săteni. Un timp, se ascundeau În casă. Apoi, după ce se Întremau, Îndrăzneau să iasă la lumină. Umblau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și pe care Îl ocolea, de teamă de a nu fi deocheat, la distanța de o poștă, orice dobitoc. Oare ce căuta el la fiecare Început de lună nouă În mijlocul țintirimului Înarmat cu o doniță și o bidinea din care storcea zăr amestecat cu limfă și de ce oare mugeau ca la tăiere vacile când se Întâmpla să treacă prin apropierea porții lui!? Mulți l-au Întâlnit stând În zori pe trepied, lângă fântâna lui Buig, Îmbrăcat Într-un halat alb precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fiara Apocalipsului, punând-o să lucreze În folosul său, le-au spus, arătându-l pe Increat, iar aceștia sunt apostolii lui, care vă vor perverti la noua credință ce va aduce raiul pe pământ...“ Atunci În joc intra și Ippolit, storcând din halatul lui lapte și miere și bancnote poleite cu aur, cu chipul Increatului tipărit pe-o față și al fiarei pe cealaltă, ce curgeau din mâneci ca dintr-un sac rupt. Risipindu-se pe jos, bancnotele se-nmulțeau parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
când mai am trecere pe la dumneata...! Ai Înțeles...??” Patronul realizând importanța momentului, Îi zâmbi complice. Ocupându-se personal de nivelatul hainelor cu mașina elecrică, Îl dădu În primire unui „Hercule” care-și cunoștea bine meseria și mai știa cum să stoarcă banii clientului. După ce-l bărbieri, lucrătorul Îi fâcu baie la cap, urmată de inevitabila frecție În care oasele gâtului erau masate sistematic, apoi luă În primire pomeții obrajilor. Îl mai unse cu diferite categorii de cremuri,parfumându-l până și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În Puterea lui Dumnezeu și nu doresc ca blestemul unui om nevinovat să-mi lovească familia!! Fac orice Îmi cereți dar, asta nu...!!” Lct.Col.Tudose Ion, urlă, o Îmbrânci, Înfricoșând-o. “Târfa dracului...! Paștile măti de idioată...! Eu Îmi storc mintea cum să te scap de pușcărie iar dumneaiei face pe filosoafa...! Dece n’ai tras linie la sfârșitul acestei zile de lucru...? Ei bine, vrei să-ți spun eu dece...? Ai jonglat cu acest registru de poartă după bunul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vedem În libertate pentru a-ți mulțumi și a-mi exprim gratitudinea pentru favorul făcut. Încă odată, mulțumesc din tot sufletul...!” Însfârșit, cu o Încetineală greu de imaginat se făcu mijlocul nopții, timp În care turnătorul caraliilor, se strădui să stoarcă dela Tony Pavone cât mai multe mărturisiri și provocări de injurii la adresa milițienilor, la care Însă Tony Pavone răspunse suficient de evaziv, oferindu-i unele informații eronate. Cele câteva minute, le asemui cu jalnica ultimă dorință a unui condamnat la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era necesară. — Ideea de a face marea crimă a secolului să pară trivială nu e banală. Din punct de vedere politic, psihologic, nemții au avut o idee de geniu. Banalitatea era doar un camuflaj. Ce mod mai bun de-a stoarce blestemul din crimă decât de-a o face să pară obișnuită, plictisitoare sau măruntă? Cu o oribilă intuiție politică au găsit o cale să ascundă acel lucru. Intelectualii nu pricep. Ei Își trag noțiunile despre chestiuni ca acestea din literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
făcu un efort să-și schimbe forma pălăriei, scoțându-i fundul În afară. Trecu pe lângă West End spre Broadway, intrând În prima prăvălie cu hamburgeri, așezându-se În spate și comandând ceai. Bău până la fundul ceștii grele, până la gustul taninat, storcând plicul Îmbibat și cerând celui de la tejghea Încă niște apă, simțindu-se pârjolit de sete. Pe fereastră hoțul lui nu apăru. Deja cea mai mare nevoie a lui Sammler era acum să ajungă În patul său. Dar știa ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
au găsit un nume pentru ei Înșiși, Uman, au petrecut multă vreme Jucând Umanul, râzând și plângând și făcându-i pe alții să râdă și să plângă, căutând ocazii, provocând, găsind atâta plăcere În a-și frânge mâinile, În a stoarce lacrimi din glandele lor, și În a Înota și a vâsli În acel mediu Înnorat, contaminat, confuz, tălăzuit, al simțirilor umane, Înghițind apele-pasiunii, lamentându-se asupra soartei lor. Acest exercițiu era condamnat În carte, mai ales lipsa originalității. Scriitorul prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
am bătut pe Liverpool cu 3 la 0, a țipat Bangs prostește. Și-a strâns pumnul și a dat cu el prin aer, triumfător. — Yesss. — Ahh. Sheba era atentă acum la un pliculeț de ceai pe care încerca să-l stoarcă de peretele cănii. — Ce bine. Apoi a scos pliculețul cu lingurița și a turnat niște lapte. Ce, ce bluză frumoasă ai pe tine, a zis Bangs. Și arătă, mai degrabă nepoliticos, înspre pieptul Shebei. — Poftim? Sheba părea mai degrabă încurcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Polly care are probleme la școală. O exmatriculează. — Care e problema? — Cică e tiranică, zic ei, a spus Sheba. Ridicol, s-a umflat Richard. — Adică cum tiranică? am întrebat eu. — Știi tu, cică terorizează fetele din clasele mai mici. Le stoarce de bani. Zic că e un fel de mic gangster. — E așaaaa o mare prostie, a zis Richard. — De ce tot spui asta, s-a repezit Sheba la el. Richard a părut ofensat. Însă a spus doar, liniștit: — Pentru că așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că ar fi mai bine să nu-i spun care erau zvonurile. Era destul de greu să-mi țin gura. Era îngrozitor de iritant, de fapt, să nu-i spun despre ipocrizia lui Sue. Ea o lăsa să stea acolo, s-o stoarcă de puteri ore în șir, fără să-i arate măcar o clipă că e plictisită. O dată, când Sue s-a ridicat de la masa noastră ca să meargă la toaletă, am făcut greșeala să-i spun „vacă proastă“, iar Sheba s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Coiotul l-a ucis sărindu-i pe beregată și tăindu-i inima din piept. Coiotul a tranșat corpul monstrului și-a aruncat bucățile peste tot pământul și oriunde ajungea câte-o bucată, un alt trib se năștea. Când Coiotul a stors sângele viteaz din inima monstrului, în lume s-a zămislit cel mai nobil dintre toate triburile: Nez Percé. De aici începe ținutul primitiv, a spus Zach. Serviciul Forestier a ars majoritatea vechilor cabane. Și nimic altceva nu mai poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
1995 nu erau considerați importanți, astfel că, în cinci ani, douăzeci și patru dintre ei fuseseră împușcați. Drew putea să dea nenumărate astfel de exemple. Iar informațiile de genul ăsta îl apăsau ca un bolovan. Când le aflase prima dată, se simțise stors de orice speranță. Aia a fost prima dată când a înotat alături de somoni - creaturi care nu fac nici un rău nimănui și-a căror moralitate e pură. Dacă ei erau în stare să înoate până la ocean și înapoi, atunci și Drew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vor trezi în veci, Că aceste gânduri strigă către capetele seci, Că în van îmi fac speranțe pentru cauza română - Pentru asta românismul ideal va să rămână... Prea e viața încărcată de necazuri și durere, Iar rutina ne-ncovoaie și ne stoarce de putere, Căci corupții ne pun jugul taxelor și disperării - Parcă scopul lor în viață e desființarea țării! Hai să ne unim cu toții care țin condeiu-n mână Și să devenim o forță pentru nația română, Să eliminăm limbuții, demagogii, xenofilii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aspectul exterior al cutiei de chibrituri la Început, dar cînd am privit și Înăuntru... parcă erau pilule de culori diferite: nouă bețe cu fosforul alb amestecate printre douăzeci și șase cu fosforul negru. Nu le dădeam de capăt oricît Îmi storceam creierii... Al naibii adevăr! VÎrfurile chibriturilor pe care le-am primit de la Camelia azi dimineață erau albe și, deci, cele douăzeci și șase negre au fost adăugate ulterior. Oare cine s-o fi ocupat astăzi la cafenea de umplerea cutiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nefericire, adevărata fire a ieșit imediat la iveală. Fata a fost nemulțumită de raportul care i-a fost prezentat și a cerut o nouă anchetă. Măcar atunci ar fi trebuit să facă doar ceea ce Îi ceruse clienta. Chiar dacă-i mai storcea ceva bani - căci era maestru la așa ceva -, tot nu se ajungea la un deznodămînt tragic. Dar se pare că a vrut să-și ia În serios rolul de Înger. Ca o educatoare de grădiniță care s-a pornit pe Îndreptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și-n viața mea nu mai văzusem pe cineva zguduindu-se de plîns În halul ăsta. Cred că l-a impresionat demonstrația. Era cald și mult praf și lacrimile ce-i curgeau pe bărbie În jos erau negre ca apa stoarsă dintr-o cîrpă murdară. Cred că Înnebunise, bietul de el, dacă a ajuns să se simtă atît de trist și singur cînd i-a văzut pe oamenii ăia trecînd pe-acolo. — Hai să mergem În altă parte să bem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
whisky cu apă, spuse Tashiro, frecîndu-și palmele bucuros și rîzÎnd cu toată gura. Își scoase paltonul și se cațără pe scaunul de lîngă mine. CÎt așteptăm, aș vrea să-mi spui ceva. Despre șantaj... Să presupunem că cineva urmărește să stoarcă bani de la un furnizor de combustibil... Cam ce Împrejurări ar putea duce la șantaj? Vă gîndiți la ceva anume ? De exemplu, ar fi putut domnul Nemuro să fie implicat În așa ceva? — Nu, jur că n-are absolut nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu fata din fotografie. E și greu să reconstitui o femeie numai din bucățele. Lăsînd la o parte nasul puțin cîrn, toate celelalte trăsături - buzele groase și Încăpățînate, urmele de coșuri de pe ambii obraji, pungile de sub ochi, umflate de parcă puteai stoarce puroi din ele - erau prea vulgare pentru o fotografie de model. Dacă faci abstracție de față, poți Însă afirma că pe fotograf l-a interesat doar spatele. Dacă scoteam fața din cadru... restul mergea. Poate exista posibilitatea s-o schimbăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce apărea pe tavanul din plăci de chiparos cu nervuri drepte... luna surîzătoare... De ce oare mă Înspăimînta atît de mult visul acela pe care-l aveam de două-trei ori pe an... În care mă urmărea luna plină surîzătoare? Oricît Îmi storceam creierii, tot nu descifram enigma... Ora 4.56 Ceasul deșteptător a atentat la nervii mei ușor, precum șmirghelul. Aveam gura uscată și mă ardea ceva pe gît, ceva care nu mă lăsa să-mi aprind o țigară. Nu mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
robi. Numeroși oameni cucernici se ruinau răscumpărând captivi pe care adesea nici măcar nu-i văzuseră vreodată, nesperând altă răsplată în afară de bunăvoința Celui-prea-Înalt. În schimb, unii dezrobitori nu erau decât niște canalii care se foloseau de necazurile familiilor pentru a le stoarce puținii bani pe care acestea îi aveau. Hamed nu era dintre aceștia; modesta lui locuință sta mărturie. — M-a întâmpinat cu politețea rece a celor care primesc necontenit cereri, mi-a povestit tata, având în glas o reticență pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]