1,511 matches
-
gulerașe de dantele, pomiere de zahăr cu tot felul de amorași, fluturi sau peștișori, lădițe din tombac aurit cu artificii și fel de fel de surprize comestibile, aromitoare, mișunătoare sau zburătoare, serenade cu lăutari, ca să nu mai pomenesc și de stolurile bilețelelor parfumate purtând desene elocvente și versuri duioase... Drept să-ți spun, mai multă imaginație și atâta risipă de of-uri și ah-uri ca în orașul acesta n-am mai văzut și n-am mai auzit niciodată până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
calidor Îl văd pe Hantut. Așa-i spuneam noi nebunului arătat prin păpușoiștile Manei, după trecerea frontului Încolo, către Nistru: Hantutu’. Ne chemam, ne strigam, ne Îndemnam: - Hai, măi, la Hantut! Hai să-l batem! Și ne porneam ca un stol de sturzi când sunt răscoapte vișinile; ca o haită de câini răi. Porneam să-l căutăm pe nebun - și să-l batem. - Haida, măi, să-l batem pe Hantut! Că nu-i di pi la noi! - Hai, măi! Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Porneam să-l căutăm pe nebun - și să-l batem. - Haida, măi, să-l batem pe Hantut! Că nu-i di pi la noi! - Hai, măi! Că nu-i de-al nostru! Cum să nu-l batem, În ceată, În stol, În haită? Dacă era nebun? Și, pe deasupra, străin? Adică nu ca noi - la noi? Îl băteam, de-l rupeam - când Îl găseam. Alergam și eu, În stol, În ceată, cu băieții, prin păpușoaie. Dădeam peste cartușe, arme, gropi cu grenade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu-i de-al nostru! Cum să nu-l batem, În ceată, În stol, În haită? Dacă era nebun? Și, pe deasupra, străin? Adică nu ca noi - la noi? Îl băteam, de-l rupeam - când Îl găseam. Alergam și eu, În stol, În ceată, cu băieții, prin păpușoaie. Dădeam peste cartușe, arme, gropi cu grenade În jur - tranșee din acelea În potcoavă - ba o dată am nimerit peste o uniformă rusească Învelind niște oase Învelite bine În piele (bietul rus: avusese vreme să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a deșerturilor, acolo unde se putea simți pe deplin singur cu animalele sale sălbatice, fugarele addax ce se ascundeau în câmpie zile întregi, mufloni din munții cei înalți separați de mări de nisip, măgari sălbatici, porci mistreți, gazele și nesfârșite stoluri de păsări migratoare. Fugise Gacel de înaintarea civilizației, de influența invadatorilor și de exterminarea fără deosebire a animalelor nisipurilor, și știut era, pe toată întinderea Saharei, că ospitalitatea lui Gacel Sayah nu avea seamăn de la Tombuctu până la malurile Nilului, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de colonelul Duperay când ordonase să se construiască palatul, straturile de trandafiri și garoafe își disputau solul cu meri și lămâi, la umbra înalților chiparoși în ramurile cărora gângureau mii de turturele sau se odihneau pitpalacii când soseau, în incredibile stoluri, după lungile lor zboruri migratorii. Fără nici o îndoială, era frumos El-Akab; cea mai frumoasă oază din Sahara, de la Marrakech până la malurile Nilului; de aceea fusese aleasă capitala unei provincii care era, ea singură, mai mare decât multe țări europene. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi imediat concediată, Yael, dar în urmă cu numai o săptămână soțul meu m-a părăsit. Ea își acoperă gura cu mâna și mă privește surprinsă, complexitatea lucrurilor se încinge deodată înăuntrul ei, plină de sarcasm și bâzâind asemenea unui stol de muște, iar cealaltă mână și-o odihnește pe burtă, ascultă într-o tăcere plină de disperare sunetele fătului, ca și când el ar fi singurul care i-a mai rămas, eu mă apropii de ea și pun mâna pe brațul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bată din aripi pe pămÎnt. VĂzu cum Nick Își Încarcă arma și mai trage de două ori și de fiecare dată auzi alte bătĂi de aripi În tufele dintre sălcii. Și apoi se auzi vîjÎitul unor aripi fluturate și un stol de păsĂri mari, maronii, năvĂli dintre tufișuri, iar una dintre ele zbură doar puțin și se așeză pe creanga unei sălcii și, aplecîndu-și capul cu o coamă mică Într-o parte și Îndoindu-și gulerul de pene de pe gît, privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la cîmpia prin care merseseră toată ziua. Se merge destul de ușor pînĂ unde va trebui să ajungem, doar că o să urcăm. Urcară pînĂ se Întunecă și apoi se opriră din nou. David doborîse două bibilici cu praștia - dăduseră peste un stol mic ce traversa cărarea chiar Înainte de apusul soarelui. PĂsările ieșiseră pe cărarea elefanților, cu mersul lor legănat și Înfoiat, ca să-și facă baia de praf, și, cînd piatra zvîrlită din praștie i-a rupt spinarea uneia și ea a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
păsĂri din tren. Nu puteai să te uiți direct la ceva - trebuia să-l lași să treacă și pe urmă să te uiți puțin În față. CÎnd am trecut pe lîngă o fermă cu o pajiște mare am văzut un stol de fluierari care mîncau. Trei dintre ei și-au luat zborul cînd a trecut trenul și s-au Îndepărtat peste pădure, dar restul au continuat să mănÎnce. Apoi am făcut o curbă mare, așa că vedeam vagoanele din față și locomotiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Important e să venerezi forța, Înfățișarea trebuie să fie potrivită cu posibilitățile de Înțelegere ale fiecăruia. Apoi ne invită să ieșim În grădina din spate pentru a vizita capelele, Înainte de Începerea ritului. În grădină se aflau casele zeităților orixás. Un stol de fete negre, În port bahian, trebăluiau vesele, făcând ultimele pregătiri. Casele sfinților orixás erau presărate prin grădină ca niște chilii de pe Sfântul Munte, și aveau expusă În exterior imaginea sfântului corespunzător. În interior te izbeau culorile crude ale florilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
patru fii ai lui Matei Basarab. - Bine, bine, teatru, n-ai grijă. Acuma lasă-mă să-mi tihnească. Nea Miluță se întorcea la vatră și sorbea cafele pe prispă cu madam Clemanza. Când bolta de viță-de-vie se rărea, puteau vedea stolurile de gâște sălbatice zburând spre țările calde. Nopțile se făceau tot mai scurte. Vântul șuiera în horn. Dacă îi strângea la pântece, ieșeau pe prispă, ridicau poalele cămășii de noapte și făceau de sus caca și pipi pe butucul viței-de-vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vechi, inserat în cel mai nou cu vreo patru ani, ridica întrebarea dacă Leo era adevăratul Leo: Luni, 20 august Casa veche cu zidurile zgâriate de iedera uscată, șirul plopilor care ascund aleea și ciorile care plutesc peste casă în stoluri imense mi-au trezit în suflet nostalgia. Bunul meu prieten Ionică Roja îmi răsare înaintea ochilor și inima mi se umple de dor. Pe unde-o mai fi el acum? De felul lui Ionică era din Vințu de Sus. Moștenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o picătură de zgomot...și țâșni înainte în toată lungimea lui violentă. Sub lumina confuză fasciculele laser îi trădau furia: irosea și ultima muniție. Pe ei, fraților! ricoșă strigătul său din colină, până la zidurile caselor rămase undeva în urmă. Trezite, stolurile începură să fluiere și să chirăie. Între timp, dușmanul se pare că făcuse o mișcare tactică greșită. Poate că îl îngrozise vacarmul atmosferei. Ori poate imposibilitatea recepționării convoaielor cu provizii și muniție? În jur de cinci și patruzeci și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
modernă, happening-uri. Arta modernă atrăgea teribil de mulți gândaci de bucătărie, din aceia roșcați, lungi, ușori și rapizi. Se extinseseră în toată casa, iar noaptea umblau pe noi. Cartierul general era însă în bucătărie. Sutele de gândaci foșgăiau în stoluri, hoarde, turme, iar când intram acolo, se retrăgeau într-un colț, lângă tavan, în jurul țevilor de apă. Dacă deschideam sertarele bufetului să caut farfurii sau tacâmuri, ei efectuau retrageri ordonate, sub formă de spirală ori de cactus. Impresia era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lungă, lungă, plină de cerneală. Ba nu, nu de cerneală... Un falx. Un falx thracic, precizează Dănuț doct, numele instrumentului. Moartea! gândește Fratele. Deci, s-a terminat... Nu. Nu este Moartea. Este Astaroth! grăiește Îngerul. Sephirahul devorator de oseminte. Regina stolului de asasini. Ucigașul androgin suprem, din inima tenebrelor. Nici bărbat, nici femeie, ci personificarea urii și a unicei plăceri cumplite de a omorî, de a stârpi orice alcătuire binecuvântată de Creator, cu duh de viață! Întotdeauna am crezut că Moartea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
într-un grup că în alte părți oamenii nu se lasă așa călcați în picioare, Trifon Guju răbufni cu glasu-i pătrunzător: ― Aidem, măi oameni, că-i mai mare rușinea să ne tot ciorovăim ca babele! Intrară în ograda argaților. Un stol de porumbei se ridică în văzduh, iar galițele se risipiră speriate. Curtea se umplu. Leonte Bumbu, logofătul, ieși mirat dintr-o odaie în capul gol: ― Da ce-i, de-ați venit tot satul? Răspunseră mai multe glasuri deodată. Logofătul se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
noianul de flăcări de la răsărit se învolbură mai năprasnic, parcă glasul omenesc de aici ar fi scormonit temeliile jăraticului de acolo. O vâltoare de scântei se ridică în văzduh, risipindu-se într-o vijelie de stele căzătoare. Mici și îndărătnice stoluri de păsări de foc, scânteile se revărsau spre Amara în zbor sinuos, ca împinse de o putere misterioasă. Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți, plutonierul Boiangiu murmură cu un glas răgușit de spaimă: ― Mi se pare, măi creștini
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Transilvania ruptă din trupul patriei prin Dictatul de la Viena, până la înfrângerea Germanie hitleriste, nume dat după dictatorul Hitler. Fac o scurtă pauză, trecând prin filtrul memoriei și al minții scenele povestite. Privesc cerul prin florile albe, imaculate ale vișinilor. Un stol de vrăbii trece peste livadă, făcând un balet aerian. Pe trunchiul unui vișin urcă o cohortă de furnici, căutând parcă un inamic pe care noi nu-l identificam. Erau atât de mici, încât una singură ar fi trecut neobservată, dar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Nu, mai ai un an și o lună, dar să lăsăm asta. Te Întreb... totuși... de ce? De ce? Pentru că e frig și umed, o climă ca În purgatoriu; pentru că la ora 4 fără un sfert după- amiaza, pe cerul jos, un stol de ciori caligrafiază cu litere mărunte același mesaj năucitor: iubite prinț, ai căcat-o - și nici nu vor scrie vreodată altceva; pentru că Ceaușescu e viu și veșnic, iar mie mi-e foame și magazinul alimentar din pustiu e Închis - măcar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cât să-i prindă privirea lui Rareș. Bărbia lui făcea un Da scurt de simpatie pentru Rareș și numai pentru el... Dar o undă de neliniște pornea iute să se împrăștie dinspre estradă, stingând rumoarea până tot mai departe... Un stol de grauri se ridica speriat din livada lui Mihalcea și trecea în zbor, c-un fâlfâit mărunt și grăbit de aripi, pe deasupra terenului, dispărând dincolo de acoperișul tribunei. În viață, graurii zboară în stoluri! i se păru lui Rareș că aude
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
stingând rumoarea până tot mai departe... Un stol de grauri se ridica speriat din livada lui Mihalcea și trecea în zbor, c-un fâlfâit mărunt și grăbit de aripi, pe deasupra terenului, dispărând dincolo de acoperișul tribunei. În viață, graurii zboară în stoluri! i se păru lui Rareș că aude răsunând la difuzoare vocea gravă a domnului Mocanu. Dar nu, directorul spusese: în viață, greul începe în școală!... Era și doamna Mușat pe estradă, parcă mai înaltă și mai corpolentă decât o știa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai multe... Hei, Rareș!... Ce mai era de făcut într-o vacanță lungă de-o vară?... Rareș se cățăra pe tamponul ruginit și cămașa îi ieșea din pantaloni în timp ce se răsucea să se așeze cu fața la teren. Nu era nimeni. Nici stolul de grauri zburând pe deasupra terenului și nici Radocea nu-l striga de lângă stâlpul porții. Un nor negru se ridica peste acoperișul tribunei, de partea cealaltă a gazonului verde, stârnind adieri înfiorate. Venea ploaia și avea să ude din nou terfeloaga
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
atât. Așa am să fac. Rămâi sănătos, Toadere. Mergi sănătoasă, Marandă, și ai grijă de casă și de cal... Rămas singur, Toaibă s-a întins pe laița improvizată cu speranța că va ațipi. Dar gândurile l-au năpădit ca un stol de vrăbii certărețe. „Uite ce zile am ajuns! Să dorm pe o 136 laiță străină, parcă nu mi-ar fi fost deajuns priciul de la pușcărie. Om gospodar și am ajuns să plec de acasă ca cel din urmă calic...” „ Să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
reține, de fiecare dată, un număr minim de elemente - cărora le conferă statut de chintesență a locului asupra căruia își focalizează simțurile - și care, la nivelul întregului volum, devin laitmotive. De pildă, pasărea, de obicei în zbor, solitară sau în stoluri, numită generic sau prin referire la diferite specii (grauri, prigorii, mierle, ciori, porumbei), apare frecvent, într-o cromatică bogată (o stranie pasăre neagră; pasărea albastră; o pasăre, de-un galben / Miraculos), încărcată de sugestii, susținute adesea și prin determinanți adjectivali
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]