1,469 matches
-
venit elemente de valoare este învățământul. Restul, nulități". Și multe, multe alte asemenea pagini, nu doar patetice, ci și izvorâte dintr-un spirit justițiar, preocupat de destinele poporului său pe care se simte chemat să-l țină unit în jurul altarului străbun și al vetrelor strămoșești. Pentru publicistica sa, preotul }epordei a plătit cu ani grei de temniță în Siberia. Ridicat de la domiciliul său din București, în octombrie 1948, a fost judecat de un tribunal sovietic și condamnat la 25 ani de
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
bisericii, mama a lucrat un timp ca educatoare iar eu am găsit sprijin în lumea cărților și am urmat Facultatea de Filologie de la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași. După absolvire am predat 35 de ani limba română, această comoară străbună a românilor de pretutindeni. Însă greul l-au resimțit părinții. Și-au pus problema supraviețuirii, iar aceasta s-a realizat cu răbdare și tenacitate. Îmi amintesc cu drag chipurile lor de atunci: tatăl, blând ca un apostol și mama deseori
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Taisia Nicolau () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1695]
-
populația întreagă a acelei țări e de vro trei milioane cu ovrei cu tot și că acea cifră înspăimîntătoare reprezintă totalitatea capilor de familie creștine de prin sate, când vedem un întreg popor dezmoștenit pe cale de a-și părăsi vetrele străbune spre a emigra în... America, oare mai e îndoială că aceleași elemente de corupție și spoliarea tind a uza de aceleași mijloace, a ajunge la aceleași scopuri pe cari le-au atins în acea parte a nefericitei Polonii? Dacă astăzi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
muncii, ci la munca împărțirii, adică la comunism și la republica universală cu împărat neogrecesc. Copii, a mai rămas Plevna internă, cetățuia reacției. Dați năvala bărbătește, căci tot se mai află câțiva oameni în țara aceasta cari au moșiile lor străbune, știu carte și răsar deasupra mulțimii. Dați copii și scurtați-i c-un cap ca să fie toți de-o potrivă la minte, la avere, la obiceiuri. Atunci va răsări aurora unei nouă lumi, întîi sub formă de ghilotină, în urmă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
întâlnește astfel cu cea a cuvântului. Universul liric se îmbogățește cu poezia căminului, a iubirii conjugale și paterne (e multă biografie filtrată aici), dar și cu emoția senectuții și a fatalei singurătăți, a clipei finale, în urma căreia autorul va deveni „străbunul care încă mai promite”. Mascată în scenarii cu poantă, în surâsul blajin autoironic al înțeleptului pătruns de relativitatea celor omenești, în dispoziția colocvială și ludică, postura lirică a lui V. e, de fapt, proiecția unui spirit grav, vizitat de umbra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
în portul și în arhitectura de împrumut, tot mai frecvent, în feluri de mâncare și băuturi, în "sărbătorile tradiționale". Modernitatea se face prin calculator și anexe care amplifică deturnările normalului. Neo-legionarismul a revenit din anul 2000 în Noua dreaptă, Legea străbună și prin alte organizații, justificate prin simboluri cutremurătoare pentru generațiile postbelice și prin acțiuni soldate uneori cu victime și cu distrugeri. Valorile artistice, morale, religioase sunt tot mai subjugate banului, comerțului ilicit, asociate cu etici și cu jurisdicții ale violenței
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a "devierii" de la matcă printr-un "aport străin". A doua, tradiționalistă, ar fi marcat autentica regăsire de sine, întoarcerea (în tipar sămănătorist, dar mai ales "poporanist") spre peisajul natal și oamenii lui, de unde și ipostaza eului rămas "în paza pridvorului străbun" - cum se spune în poezia inaugurală a volumului din 1923, Pe Argeș în sus și cum o ilustrează mai apoi, în formule strict obediente față de noul program tradiționalist al grupării "Gândirea", cărți precum Satul meu (1925) și Biserica de altădată
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
de la Sibiu» pledau pentru o critică estetică ce descindea din Maiorescu via Lovinescu. Supremația esteticului, într-o ierarhie axiologică cerchistă, era manifestă. Bătălia Manifestului se dădea întru apărarea autonomiei artei împotriva unei arte înfeudate politicului, socialului, moralei. «Pășuniștii», apologeții «plaiurilor străbune», militanții naționalismului extremist, ai «războiului sfânt», ca și, ceva mai târziu, militanții comunismului, toți cei ce se vor situa pe «o poziție ferm angajată pentru impunerea ideologiei marxiste», combătând «de pe pozițiile clasei muncitoare...», nu puteau fi decât adversarii cerchiștilor. Dar
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
cu valuri abia-abia însemnate. Or fi crescut pe aici, odată demult, păduri adânci și dese. Le-o fi ars vreun pojar, le-o fi pustiit vreo furtună, dar s-au dus, și numai largul câmpiei mai mustește un dor străbun după ele, cercând în fiecare primăvară să lege un freamăt verde peste trupul său pârjolit. S-or fi înălțat pe aici, cândva demult, un cârd de munți cu creste cărunte, răcorite sus, în albăstrimea cerului. Vremea i-o fi măcinat
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
în dragoste și inamici de pe front: Mircea (ostaș în armata sovietică învingătoare) și Nică (ostaș în armata română învinsă), care se tratează unul pe celălalt nu ca un învingător pe un învins, ci ca doi consăteni legați de aceeași glie străbună. "„Întoarcerea la vatră trebuie plătită, oricât ar fi costat, pentru că cei ce nu se întorc riscă să rămână pentru totdeauna între două maluri, între două focuri. La urma urmei, lumea întreagă nu-i decât o pustietate, dacă sufletul nu are
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
același conservatorism, dar și legătura profundă cu pământul care îl ajută să treacă cu tărie prin vitregiile destinului. Nimic nu reușește să-i frângă credința în tradiții și în etica armonioasă a vieții rurale. Omul se simte înrădăcinat în pământul străbun, iar duhul acestuia reprezentat de cățeaua Molda îl ajută să depășească momentele de cumpănă ale istoriei. Dacă viața lui Onache seamănă cu cea a personajelor lui Creangă, moartea sa are loc într-o „manieră eminesciană”, focul pe care-l veghează
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Asuranii, de asemenea ei posedă toate cunoștințele Străbunilor, creatorii lor. Sau în limba română portalier numită în primul sezon Stargate Atlantis de Lt. Ford .Este o navă eficientă în cercetare și în luptă ,ea a fost creată de ființele superioare Străbuni[Ancient] Aceasta navă străbuna apare în seria a 2 din Stargate Atlantis. Un exemplu veritabil și singurul arătat de producători serialelor Stargate este Atlantis acest "oraș spațial" avea multe caliatati cum ar fi este o bună navă de război , este
Listă de nave din Stargate () [Corola-website/Science/318142_a_319471]
-
Când patria sau mama, cu inima duioasă,<br> Va cere ca să trecem prin sabie și foc!<br> <br> N-ajunse iataganul barbarei semilune,<br> A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;<br> Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,<br> Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!<br> <br> N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,<br> Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;<br> Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,<br
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
nu vreau să vină la mine, E prea târziu, Deja l-a apucat urletul și nu e bine deloc. Te rog pleacă! Nu înțeleg de ce vii la mine când nu te mai vreau, De ce, nenorocită de senzație? Bestie nebună! Bestie străbună! Nu mai pot să fac niciun pas, ești în spatele meu, De ce exiști? Preferam să pleci și să nu te mai văd niciodată, Vroiam să știu că ai dispărut de pe pământ! Că te-ai evaporat precum aerul pe care îl respir
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
-ne la noi, Îmbrăcați într-o spumoasă idee nebună, Ce ar fi să rămânem împreună? Ce ar fi să spunem un DA mare iubirii? Ce ar fi, așa necunoscuți, să ne ținem de mână, Doi străini îmbrățișați de o idilă străbună, Poate ne știm de mult, dar noi nu ne amintim, Poate de mult, de mult noi ne iubim, Poate Dumnezeu așa a vrut sa fim, Poate există un destină. E așa frumos ca să visezi iubirea, Zi de zi o cauți
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Dă-mi te rog o lumậnare s-o pun la capul mortului! Gậndul că tractoristul acela s-ar putea face strigoi tocmai acolo, în calea noastră, la porțile magice ale Frenței, mă neliniștea totuși. Aveam deja sădită în mine credința străbună și mi se părea ciudat și în același timp absurd ca mortului să-i lipsească de la creștet lumina. Ore în șir, am aprins lumậnare dupa lumậnare, pentru ca sufletul celui dispărut să-și găsească odihna. Uneori îl revedeam în vis, acolo
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
-i venea bine fără podoabe, fără pomeni, fără lumậnări arzậnd la creștet și, mai ales, fără rugăciunea cea din urmă a preotului. Cum să pleci oare fără stậlpi, fără cruce și fără de lumină ? Înțelesese prea tậrziu tainele divine ale religiei străbune, se străduise din răsputeri să-i facă pe ceilalți frați ai mei să înteleagă ce vrea; orgoliul pe care mi-l afișase ostentativ toată viața vis-a-vis de sfậnta ei religie o împiedica acum să recunoască faptul că înghițise un surogat
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
că înghițise un surogat; și totuși a găsit tăria să-i spună fratelui mai mare că refuza cậntările lor, că și-ar dori pomeni și, cum să plece satul de la poarta noastră neomenit ? Uitase de mult să-și mai facă străbuna cruce, dar cậnd mă vedea închinậndumă la capul ei ca la o icoană, îmi cerea să-i aprind lumậnarea, pretextậnd că s-ar putea întrerupe cumva lumina și trebuie s-o aibă acolo ,pregătită. Cậnd soseau “călăii”, ascundea grabită lumậnarea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Voievod al Țării, după ce l-au alungat pe Balc, urmașul lui Dragoș, un supus fidel al regelui maghiar. Iată cum consemnează documentele acelor vremuri lupta necurmată purtată de românii moldoveni împotriva maghiarilor, pentru apărarea credinței lor strămoșești și a gliei străbune: „Regii maghiari au încercat să oprească năvălirile tătare asupra Transilvaniei, printr-o serie de expediții împotriva acestora, la care au participat și românii din Maramureș. În anul 1343, sub conducerea Voievodului Dragoș, românii maramureșeni, alături de secuii conduși de Andrei, fiul
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
lupta pentru drepturile strămoșești și a bisericii, lupta pentru altarele vetrei românești de totdeauna. Ostași, Vă ordon: Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și MiazăNoapte. Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul Țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre. Ostași, Plecați azi pe drumul biruinței lui Ștefan cel Mare, ca să cuprindeți cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoșii noștri cu lupta lor. Înainte! Fiți mândri că veacurile ne-
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
moarte, De barbarii asiatici, ce curgeau puhoi de hoarde. Crăcănați, cu gambe strâmbe, cu ochi mici și frunți înguste, Pârjolind în cale totul, ca și norii de lăcuste, Ei cuprinseră-mprejurul ca-ntr un cerc de foc și sânge Și hotarele străbune începuser-a se frânge... Mai întâi, spre Soare-apune astfel de ordii pribege Le izbesc cu vrăjmășia celor ce n-au nici o lege. După lupte sângeroase, cei dintâi s-au fost plecat Chiar CRIȘANA cea mezină și frățâne-său, BANAT, Și-n
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
război Zdruncinate fără milă, din adânc de temelii, Cad ca hidra din poveste putredele mpărății Și cei zece frați cu lacrimi fericite de emoții Sub al Țării-Mume sceptru, s-adună iar cu toții Sunt din nou uniți în vatra și-n străbunele hotare, Vechea DACIE renaște, într-o ROMÂNIE MARE... Din nefericire însă, visul abia împlinit, Tot ca visul cel de-o clipă, repede s-a risipit... Două dintre copilițe, tam-nisam și fără vină, BASARABIA cea blondă și cu dulcea BUCOVINĂ, Rupte
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
nu a încercat să-i fure și ființa națională, cu tot cu datini și obiceiurile cele din străbuni, căci aruncată fiind la margine de lume civilizată și hărțuită de furtunile dezlănțuite din cele patru zări, a avut veșnic străjuirea relicvelor și criptelor străbune. Hoardele care au năvălit pe acest pământ românesc, descendenți ai nomazilor din secolul al VI-lea, au găsit pe aceste locuri casă și masă, fiind întâmpinați cu bunăvoință și ospitalitate românească. Drept răsplată, oaspeții nepoftiți s-au ridicat asupra românilor
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
avut parte de liniște și pace, căci toate nenorocirile, care de veacuri au venit și mai vin și astăzi asupra ei, de peste Nistru s-au năpustit asupra acestei provincii românești. Neamuri fără de lege și fără Dumnezeu, străine de civilizația noastră străbună și de cea europeană în general, au atentat și mai atentează încă, fără rușine, la tot ceea ce poate avea un popor mai scump pe lume, trecutul și viitorul. Pe vremea nesfârșitelor năvăliri sălbatice din miazănoapte și răsărit, străbunii noștri au
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
toți de un neam și odată descălecați sunt. La Lipnic, Cahul, Țețina și Codrii Cosminului, la Vaslui și Războieni, la Chilia și Cătlăbuga, Șchei și Baia, românii moldoveni s-au ridicat împotriva năvălitorilor, pentru neatârnarea Țării Moldovei și apărarea gliei străbune, când cetățile noastre Hotinul, Soroca, Orheiul, Tighina și Cetatea Albă străjuiau neclintite pe hotarul Nistrului, păzind cu sfințenie Țara Moldovei. La poalele acestor cetăți strămoșești s-au apărat românii împotriva năvălitorilor păgâni și creștini, turci, tătari, cazaci, polonezi, care râvneau
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]