1,253 matches
-
de masă cu o ceașcă de cafea și un ziar împăturit, și, din când în când, mustăți de pisoi, ițite, curios, printre jardiniere cu mușcate. Taormina nu are, însă, decât uși închise. Apoi am învățat să mă bucur de melancolia străduțelor, o savuram încet, pentru că înțelesesem că era un fel de joc de-a v-ați ascunselea al orașului, până când se lăsa prins, spre centru, considerat astfel doar pentru că străzile se lărgeau un pic, nu mai erau atât de întortocheate și
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
se lărgeau un pic, nu mai erau atât de întortocheate și, din loc în loc, își etalau pictorii de ocazie, comercianții de orice, turiștii entuziasmați și localnicii conștienți de locul căruia îi aparțineau. Și totul, ca un șarpe uriaș, de pe o străduță cu multe magazine de suveniruri, spre Corso Umbertto, printre zecile de anticariate, apoi către biserica San Pancrazio, a patronului Taorminei. Am ales-o pe una dintre ele... stradă, străduță, cotlon, tunel, ceva pe care nu puteai trece cu brațele depărtate
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
căruia îi aparțineau. Și totul, ca un șarpe uriaș, de pe o străduță cu multe magazine de suveniruri, spre Corso Umbertto, printre zecile de anticariate, apoi către biserica San Pancrazio, a patronului Taorminei. Am ales-o pe una dintre ele... stradă, străduță, cotlon, tunel, ceva pe care nu puteai trece cu brațele depărtate prea mult de corp, și care ducea de sub un felinar, drept într-un restaurant. Într-una din serile în care ne pregăteam, eu și Andrei, să mergem să mâncăm
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
de la șirurile de hibiscus, de la unul în mod special, cel de care m-am lipit, ferindu-mă din calea unei mașini ciudate, electrice, asemănatoare ca mărime acelora de pe terenurile de golf. Era cam singura care putea să se miște pe străduțele înguste ale insulei și îți dădea senzația că ești parte dintr-un joc, că te aflai pe terenul uriaș al unei partide cu reguli necunoscute. Inedita apariție într-un peisaj în care te-ai fi așteptat să vezi un pirat
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
necunoscute. Inedita apariție într-un peisaj în care te-ai fi așteptat să vezi un pirat cu papagalul pe umăr, m-a făcut să-mi amintesc de un alt mijloc de transport în calea căruia mă nimerisem pe o altă străduță de insulă mediteraneană: măgarii din Santorini. Și am mai luat cu mine ceva din Panarea... imaginea unei flori de portocal rătăcită, uitată între frunze... și am luat cu mine, mai ales, parfumul ei... Amintirile mele sunt legate de parfumuri sau
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
ajuns pe tărâmul și în puterea zmeului. Cum pui piciorul, însă, pe pietrele negre și calde ale plajei din Stromboli, nici urmă de zmeu. Astăzi s-a dus să doarmă, în vreo casă din cele zugrăvite în alb, înșirate pe străduțe șerpuitoare, care se termină brusc în câte o gradină, de care te țin la distanță, nu gardurile ce abia stau să nu cadă sau ficușii uriași amestecați cu ciulini și praf cenușiu, ci credința că de acolo începe un alt
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
soluțiile. (Marino, Pentru Europa, în CLRA) (36) Știi cum văd eu diferența dintre omul politic și cel economic? (Preda, Jurnal cu Petre Țuțea, în CLRA) (37) Văd și acum cu aceeași bucurie [totul: felul cum ne-am învârtit fermecați pe străduțele din jur].(Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, în CLRA) În exemplele (34)-(35) se exprimă o percepție directă fizică (a vedea "a percepe vizual") a entităților cu referință concretă casa și Andrei. În exemplele următoare, (36) -(37), entitățile percepute sunt nominale
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
după care terenul a fost vândut de urmașii acestuia și tot materialul botanic adunat cu migala de o viață s-a risipit. Despre prima Grădina Botanică din România și întemeietorul ei A. Fătu, ne mai amintesc astăzi denumirea a două străduțe din vecinătatea fostei grădini: Str. Florilor și Str. A. Fătu, aflate în apropiere de Râpa Galbenă. Stimulată de interesul manifestat față de grădina lui Fătu, Societatea de medici și Naturaliști din Iași înființează, în 1873 o a doua Grădină Botanică în jurul
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
vreo două trofee de film, în numele României (și al lui Radu Judeă, în fața a peste o mie de spectatori. Am colindat zeci de locuri de vis - reședințe de împărați, castele ca alea din cărțile cu povești ale copilăriei, grădini labirint, străduțe medievale, orașe făcute parcă din turtă dulce, în fine, tot felul de obiective cu care „japonezii“ de pretutindeni se dau în vânt să se fotografieze. Eu însumi am adunat câteva mii de fotografii din care ai putea crede că am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
primită, având o oarecare experiență de acest gen, și am reușit să și calmez spiritele, recomandând celor în cauză să consume din băuturile menționate mai sus. * Omniprezentele vaci sacre ale Indiei. În India, vacile au dreptul de a trece pe străduțele înguste lăturalnice, blochează intersecțiile străzilor în timp ce rumegă și chiar hoinăresc pe autostrăzi. Capitala New Delhi are vreo 40.000 de vaci. Hindușii cred că vaca e sfântă, simbolul viu al Mamei Pământ. La popoarele din antichitate ale Indiei, vaca era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de pe malul Crișului". O poreclă destul de exagerată, dar nu și în ochii mei de băiat "crescut la țară", copleșit de arhitectura, bulevardele, tainele și surprizele orașului mare, descoperite treptat, odată cu trecerea timpului. Una din aceste surprize mă pândea pe o străduță periferică în apropiere de parcul orășenesc "Reday", unde am descoperit un grup de trei clădiri construite în același stil și care aveau ceva ce camufla menirea lor adevărată. Dar privindu-le, nu puteai să scapi de senzația că au fost
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
adevăr. Mizerie fără farmec Într-una din zile mi-am făcut timp pentru o plimbare mai acătării. Cu pași domoli, cu respirația profundă și regulată, cu ochii pregătiți pentru înregistrare, cu bună dispoziție pentru a-mi proteja sistemul nervos, bat străduțele înguste, prost întreținute și cu mari carențe privind curățenia. Cîinii mă salută mai mult sau mai puțin amical, oamenii mă privesc cu interes și pisicile îmi taie calea frecvent. Una cu alta și cu altele creează imaginea idilică a unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gros cu flori peste noi și se așterne covor gingaș pe care nu mă îndur să calc. Șiruri lungi purced baldachinul sub care preotul poartă Sfînta Cruce. Copii, pînă în cinci ani, cu aripioare îngerești, presară petale din coșulețe. Străbatem străduțe care au fost stropite cu sînge, cu iubire, cu sete de a trăi, cu evlavie, dar și cu păcat. Procesiunea se roagă pentru a fi iertați și pentru a deveni mai buni. Recunoaștem toți că sîntem plini de vină în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Parcă eram un cîine (ce prostie!) și aveam un os mărișor în gură. N-avea carne pe el, dar îl strîngeam strașnic între dinți. Era semiîntuneric parcă și mergeam prin Havana Veche. Pe strada mare nu era nimeni, dar pe străduțele laterale vedeam ochi fosforescenți, fioroși, care erau fixați pe osul meu. Mă trecea un fior rece și am început să strig cît pot: Degeaba, este osul meu... cu decret... dl. Iliescu... Atunci au apărut o mulțime de cîini, care de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cîtiva metri și apoi se opreau să vadă zborul acelei mașinării imaginate de un orisha (zeu) inventiv și puternic. La Habana n-are pante mari și un biciclist plutește fără efort pe străzile nu prea intens circulate. Copaci, case, grădini, străduțe, rămîn în urma lui Héctor, care salută marțial în dreapta și în stînga. Muritorii de rînd nădușesc în Guagua sau Cămila, un autobuz improvizat năstrușnic: o cabină de camoin la care se atașează două cutii enorme, cu o teșitură între ele. Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînt răi în ziua de azi. Un negru imens și rău la suflet, pe cînd nădușea în Guagua, l-a văzut pe Héctor. Erau la stop și privirile lor s-au intersectat pentru cîteva secunde. Biciclistul o apucă pe o străduță la dreapta și omul rău coboară din baia de aburi. Tot n-avea ce face cît era ziua de lungă. M-a privit cu o ură, de parcă i-am ucis-o pe mamă-sa, plîngea Héctor. Ăsta este un ucigaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
venit un coleg la el. A ciocănit în ușă, aceasta s-a deschis singură și înăuntru nu era nimeni. Poliția a sosit cu cîinii, aceștia au luat urma asasinului, au mers prin Havana Veche, s-au pus pe mirosit toate străduțele și au ajuns de unde au plecat. Mirosind mai atent prin apartamentul alăturat, s-au pus să zgremțene la un dulap jegos. După ce l-au dat deoparte a apărut și neamțul mort, urît mirositor. Urme de sînge, minuțios șterse, erau peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ei. O fi avut ceva aparate electronice, dar astea nu-s tentante în Cuba. Aici sar în ochi și te găbjesc urgent polițiștii, care sînt cîtă frunză, cîtă iarbă. Atunci ce și cum? În Havana Veche, aproape de port, există o străduță Santa Valeria care dă direct în golf. Aici, într-o grădiniță umbroasă, se poate bea o cafea cubaneză veritabilă. Amabilitatea amfitrionilor atrage ca un magnet clientela. Cu ceva timp în urmă, înainte de povestea cu neamțu, am fost pe acolo. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ăsta ajunge pînă la noi... Ce frumos! Sînt veseli cu toții. Oare? Chiar și părinții, Amanda și Raul? Eleggúa nu glumește Am un sentiment ciudat, un soi de frică amestecată cu o curiozitate bolnăvicioasă. Mă plimb de o oră pe o străduță sărăcăcioasă din Havana Veche. Puținii oameni care au treabă pe acolo se uită la mine ca la urs, mă salută și apoi merg cu capul întors spre mine pînă se împiedică. Eram aproape obsedat de o curiozitate ciudată în a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
18 octombrie 2000, ora 12,45 6. Un pis-pis - N’am uitat, Moti, că pisica apare Întotdeauna așa cum vrea ea să fie. Și-ți spun o poveste adevărată. Tocmai mă gândeam la asta când, alarmată de prezența străinului pe o străduță necirculată, o pisică s’a precipitat spre casă. Șchiopăta. Un om rău - mi se pare că am comis un pleonasm - o lovise, deși nu era neagră ca tine, un altul, bun, o tămăduise fără Însă a-i reîntregi una dintre
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trezise și se Înviorase, visul i se izbândise și țopăia din nou la patru pași Înaintea noastră. Eram pentru prima dată prin părțile astea și mă gândeam că nu voi mai avea ocazia. Laur ne târa după el pe o străduță În pantă mărginită de clădiri vechi, care Începea peste drum de stația de autobuz. Zidurile coșcovite alternau cu geamurile și vitrinele a tot felul de băcănii și prăvălii, ceasornicării și cizmării și ateliere de croitorie. Mergeam pe trotuarul lat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
avusese de-a face până acum. Îi era de-ajuns ce-i spunea Înfățișarea noastră și faptul că suntem tovarăși cu Hansi și Pepino. Stătea să se Înnopteze când am ieșit și am luat-o Înapoi spre centru pe o străduță În pantă, pavată cu piatră cubică. Ne Întorceam În același oraș părăsit, nu era țipenie de om sau mașină, și totuși am văzut câteva lumini aprinzându-se pe la ferestrele caselor cu trei etaje. Până să ne dumirim bine ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fost problemă? M. M.: Nimic, nu ne-am mai uitat. Eram în ordine: Batalionul I, II și III. Ne-am dus și cum am depășit Intercontinentalul, înainte de a ajunge la Ambadasor sau Lido, am dat prin stație: "Batalionul III, prima străduță la stânga, pe care-o vezi!" "Ce facem?" Intrați în Piață și vă desfășurați! Batalionul II, a doua străduță la stânga, la Ambasador!" Nu uit cât trăiesc, era strada Benjamin Franklin, care ieșea lângă Ateneu. Am depășit și ne-am dus pe la
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Ne-am dus și cum am depășit Intercontinentalul, înainte de a ajunge la Ambadasor sau Lido, am dat prin stație: "Batalionul III, prima străduță la stânga, pe care-o vezi!" "Ce facem?" Intrați în Piață și vă desfășurați! Batalionul II, a doua străduță la stânga, la Ambasador!" Nu uit cât trăiesc, era strada Benjamin Franklin, care ieșea lângă Ateneu. Am depășit și ne-am dus pe la Eva, sau cum îi zicea magazinului ăluia, și am ieșit tot în Piața Palatului, la Athene Palace. Domnule
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
el nu se ducea în Piață să vadă pe unde se intră cu tancul. S. B.: Și, în plus, una este să mergi ca pieton și alta este să mergi să bagi tancuri pe acolo. M. M.: Așa e, pe străduțele alea, vă dați seama? Mai erau și mașini parcate. Nu mai realizez, vă spun sigur, nu realizez ce-a fost. Parcă este o perioadă în care, știu eu cum să spun?, s-a scurtat timpul. Adică, trăită atât de intens
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]