11,293 matches
-
nu se mulțumesc cu necesarul și vedem zilnic cum înflorește harpagonismul. Nici asta n-ar trebuii să ne afecteze dacă boala asta nu s-ar întinde în sufletele multor tineri care văd că alții pot și au, iar ei se străduiesc din greu pentru nimic sau aproape nimic. Aici e buba. De aici dorul de ducă, legal sau ilegal, al atâtor tineri care ar putea munci cu folos în țara lor. Cum să-i oprești?; cum să le spui că mai
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
sufocant, în provincia moldavă la Focșani, unde se stabilește cu soțul său, magistratul Nicolae Papadat), Katherine Mansfield reușește să evadeze dintr-o căsnicie nefericită Ăcare durează nu mai mult de trei săptămîni) și, după mai mulți ani în care se străduie să obțină divorțul, se căsătorește în 1918 cu criticul și editorul său) John M. Murry. Căsătoria lor durează până în 1922, anul morții lui Katherine Mansfield, și are un rol esențial în devenirea ei scriitoricească. Fără îndoială, aceste evenimente ce au
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
al unui grad semnificativ de constrângere, ambele instrumente fiind caracteristicile majore al regimului totalitar. Prin sistematizarea Capitalei, Nicolae Ceaușescu a încercat să-și arate puterea și să dovedească faptul că a creat o societate nouă, iar prin arhitectură s-a străduit să lase asupra României amprenta sa cea mai durabilă. Înainte de a vorbi despre drama satului românesc din ultima jumătate de secol, culminată cu tentativele conducătorilor comuniști de a distruge satele cu caracteristicile lor milenare prin „sistematizarea rurală”, se impune evidențierea
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
vecinilor săi în ceea ce privește ruptura clară cu trecutul său comunist, trebuie încă se confrunte cu cele mai serioase probleme legate de reforma economică și pare incapabilă să pună capăt unei vieți politice formale și lipsite de transparență. Celor mai mulți români - care se străduiesc să se descurce din punct de vedere economic, care se tem de șomajul în creștere și sunt dezgustați de corupția evidentă și de ineficiența politicii democratice -, viitorul fericit pe care l-au sperat în decembrie 1989 le apare ca fiind
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
m-a iubit și care se mândrea cu mine, chiar dacă mai aveam și câte o notă mai slabă și mă băteam cu băieții. Era totdeauna lângă mine și mă încuraja, și-mi spunea cât de mult mă iubește. Mereu, se străduia să ne ofere tot ceea ce aveam nevoie. Și cât de greu este să auzi că toți copiii vorbesc despre mamă cu atâta iubire, iar tu să știi că mama ta nu mai este, că ea nu va mai fi nici
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
m-a iubit și care se mândrea cu mine, chiar dacă mai aveam și câte o notă mai slabă și mă băteam cu băieții. Era totdeauna lângă mine și mă încuraja, și-mi spunea cât de mult mă iubește. Mereu, se străduia să ne ofere tot ceea ce aveam nevoie. Și cât de greu este să auzi că toți copiii vorbesc despre mamă cu atâta iubire, iar tu să știi că mama ta nu mai este, că ea nu va mai fi nici
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cu tot ce voi putea și voi face bine ca să ajung după moarte, acolo, în Împărăția Cerului, căci eu sunt sigură că mama mea este în rai. Pentru că, o ființă care a dat naștere la trei copii și care se străduia să ne ofere condiții normale de trai și alte lucruri nemateriale, dar prețioase, precum sunt iubirea și căldura, trebuie să ajungă doar în rai. Și sper că Dumnezeu ne va da o șansă, să ne vedem pe lumea cealaltă, ca să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
fac lumea mai specială. La pictură, unele fete din primul an pictează cu atâta grijă, încât încearcă să fie totul ideal. Mă uit la ele și-mi amintesc de mine, de primul an la pictură. Și le zic: nu te strădui să fie ideal, nimic în viață nu-i perfect. Eu pun vopseaua de parcă aș arunca cu ea, mișc pensula și, la sfârșit, este bine. Îmi place și mie și colegelor de pictură. Bunicii mele îi place mai puțin, ea nu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mâncare să fac. Ea mă știe mai bine, decât m-aș ști eu. Uneori, încerc să-i spun o minciună, cu scopul de a ieși la plimbare cu fetele, dar ea mă cunoaște că nu zis adevărul. De aceea, mă strădui ca să-i spun mereu ceea ce-i corect, chiar dacă știu că va fi contra și se va supăra ca un copil și nu va vorbi cu mine câteva ore, până când n-o să mă aproprii de ea, ca să-mi cer scuze. Are
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
fizică!) a partenerului. Dincolo de trăirea strict personală a senzației, a plăcerii secrete ce inundă cele două trupuri îmbrățișate, petrecerea în doi „se justi 25 fică” prin consistența umană a relației, a comunicării, a gândului ce caută gândul pereche. P.H.L. se străduiește să definească acel capital sufletesc care susține soliditatea fericirii trăite în doi. Face apel uneori și la argumente concrete, ce-și au importanța lor. Astfel, Teodora îl surprinde pe iubitul ei, într-un moment de plinătate sufletească, cu următoarea confesiune
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
promisiune”... Încălzit de propria imaginație, Profesorul încearcă să se convingă că femeia din fața lui, la cei vreo 30 de ani ai ei, visează să fie iubită, că se ascunde, cu o anume timiditate, în gesturi și cuvinte. Domnul R. se străduiește să rămână grav, „serios”, deși în sinea lui este „ușor amuzat de situație”. Poate că totul nu-i decât un joc făcut să treacă timpul mai repede. „Convingere de moment!” - comentează autorul „atotștiutor”, anticipând desfășurarea evenimentelor. Profesorul nu și dă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
oricând să se „lanseze în joc” doar pentru satisfacerea impulsului sexual primar. În acest caz femeia este un simplu „instrument”. I se pare oribil să fie considerat (și încă la vârsta sa!) un „Don Juan de mahala”. Prin urmare, se străduiește să o convingă (și are suficiente argumente!) că farmecul ei nu stă doar în „podoabele fizice” cu care a fost dăruită. „-Să nu te superi dacă îți spun că admir în tine mai întâi pe mama iubitoare! Nimic nu-mi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Muzeul Literaturii Române. (Deci, o nouă variantă, pe lângă aceea inițială: Arhivele Statului). I-am răspuns că-l citesc în continuare cu mare interes; sunt captivat de neașteptata ipostază de prozator a lui P.H.L. și am redactat o postfață. Tocmai mă străduiesc să o închei. Nu-i spun că este vorba de un comentariu mai larg, ce ar putea el însuși să se constituie ca o carte. Este mai bine să-l vadă chiar ea, să-l citească și să-mi spună
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de fericire rupte din seninul său sufletesc. Un om generos, atent, adesea duios, necăjit uneori pentru a nu fi reușit să-i ghicească dorința „din prima”. Și este la fel de cald și apropiat când, comentând, analizând, disecând fapte și întâmplări, se străduiește să afle linia dreaptă, echilibrul în judecăți și corectitudinea aprecierilor făcute „la rece”. Chiar și trimiterile erudite nu-l fac „nesuferit” pentru că știe să le lege de lucruri obișnuite, să le topească în adevărul unor fapte trăite de ea, de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Platon (ori Socrate?) spunea că a filosofa înseamnă să înveți a muri. Teodora crede că mai curând trebuie „să înveți a trăi”! A!, nu în sensul de „a profita de viață” („nu din punctul de vedere hedonist” - o completează Profesorul, străduindu-se să-și reactiveze cunoștințele din facultate). Este vorba de a căuta „cheia vieții eterne” - adaugă Teodora. - Și cum faci? - o dă Profesorul ușor pe glumă. Dar ea rămâne foarte serioasă: „Îl caut pe Dumnezeu!” Nu o întreabă dacă l-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ultima dată. „Dar de câți ani ești singură?” Nu i-a răspuns. El și-a dat seama că trebuie să-i respecte tăcerea. A plecat cu gând să revină mai des, orice ar spune ea. Simte că, dacă nu se străduiește să se facă prezent, e „ca și mort”. „Profesorul dramatizează un pic!” scrie P.H.L., meditând în continuare la povestea celor doi „eroi” ai săi. Să fi murit cu totul dragostea Teodorei pentru el? Să-l vadă oare deja prea bătrân
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
copii lor.” „- Ai să mori și tu?” „- Da!” „- Dar tu nu ești urât!” „- Nu există bătrâni frumoșifrumoși. Numai copiii sunt cu adevărat frumoși!” „- O să fiu și eu bătrână?” „- O să fii numai dacă o să crezi tu că ești bătrână. Dacă te străduiești să nu crezi, rămâi mereu tânără. Iar când ești tânăr, nu ai timp să te gândești la moarte.” „- Eu nu vreau să mă gândesc la moarte!” „- Dar la ce te gândești tu, puișor?” „- Eu mă gândesc la mama!” „- Așa este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mult ca Domnul R. și m-aș emoționa până la lacrimi ținând copilul în brațe. Nu exagerez deloc! Știind că atât P.H.L., cât și eroii din povestirea sa au fost oameni vii, reali ca mine și ca dumneata, cititorule, m-am străduit să nu le trădez nici „realitatea”, nici „dreptul la imagine”, cum se cere în ziua de azi. Am încercat în expozeul meu să le conserv identitatea conform prezentării făcute de scriitor, chiar dacă mi-am permis să interpretez povestea lor dintr-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
voi?"; "Iată, așadar, că echipele au suferit modificări mari. Prima, deci, era formată din Ilinca și Tomiță. A doua din... credeți că din Virgil și Bărzăunul? Ori din Virgil și Vlad? Nu!"; "Eh, ce să mai zic? Oricît m-aș strădui eu, tot n-aș reuși să redau întreaga bucurie a acelui moment! Numai cine a salvat un ied de la moarte poate înțelege ce-au simțit copiii în acel moment"; Acolo însă lucrurile luară o întorsătură nu numai tristă, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cale, iedul sări peste niște bolovani, se feri să nu dea piept în piept cu Vlad și nimeri drept în brațele lui Virgil. Acesta avu senzația că strînge toată lumea nefericită la pieptul său. De bucurie îi dădură lacrimile și se străduia să-l ferească de colții lui Napoleon, care continua să latre și să se repeadă la el. Țibă de-aici, criminalule! strigă cît putu Bărzăunul. Vlad și Tomiță reușiră să-l alunge pe Napoleon și acum aruncau după el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i dea și ei iedul în brațe, iar Bărzăunul începu să sară într-un picior și să strige pe toate tonurile posibile: Extraordinar!... Ce grozav!... Un ied!... Am prins un ied adevărat! Eh, ce să mai zic? Oricît m-aș strădui eu, tot n-aș reuși să redau întreaga bucurie a acelui moment! Numai cine a salvat un ied de la moarte poate înțelege ce-au simțit copiii în acel moment. Virgil mai lăcrimă un pic, apoi își șterse ochii de blănița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nuțu ridică plin de curaj capul său transpirat peste umărul lui Virgil și dădu, pentru început, următoarea explicație: E un li-li-li-li... Dar nu mai putu continua cuvîntul pînă la capăt. Frica îi pusese un nod în gît, pe care se străduia cu mare greutate să-l poată înghiți. Ce zici? Ce-i ăla? Cum? răsunară în același timp toate glasurile total nedumerite. Nuțu se încordă tot, începu să mîrîie, făcu cîțiva pași înainte și ridică cu două degete arătarea aceea neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
căci în aceeași clipă ochii tuturor se îndreptară spre un craniu uriaș, aproape cît un frigider, înnegrit de piatra depusă pe el de-a lungul vremurilor și înconjurat de mai multe oase de dimensiuni extraordinare. V-vedeți? se învioră Nuțu, străduindu-se din toate puterile să fie cît mai explicit. E un s-s-s-schelet de elefant de demult! Ce elefant, dom'le?... Visezi? îl contrazise cu autoritate Vlad. Cum elefant?... Și începu să chicotească într-un anumit fel, încît reuși să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
punînd piciorul pe craniu ca un învingător. Are cel puțin cîteva milioane de ani. Am mai văzut unul de ăsta la un muzeu din București, acum doi ani. Și eu am văzut unul, dar mai mic, la Iași! strigă Bărzăunul străduindu-se din răsputeri să răstoarne craniul. Și, în timp ce analizau cît mai minuțios acea descoperire uluitoare, Virgil profită de lipsa de atenție a celorlalți și se retrase sub o altă boltă. Și poate că totul s-ar fi terminat cu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
găsit în grădina din spatele casei, întins pe o pătură și încercînd să citească "Legendele Olimpului". Cu greu l-am convins să-mi vorbească. Dar pînă la urmă mi-a povestit, cu destulă tristețe în glas, cît de mult s-au străduit cu toții să scoată liliacul din pletele Ilincăi și cum s-a întors numai el în peșteră să-și caute lanterna, pentru că n-a mai vrut să intre nimeni cu el. Toți erau înfricoșați și extenuați. Pe mine personal m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]