1,325 matches
-
se clădește lumea afectivă, atât de efemeră, dar și atât de profundă și tot atât de covârșitoare, ca o lume care ne conduce fără să știm exact ce fel de resurse, ce fel de arcuri și tensiuni sunt puse acolo, undeva în străfundul acestor zone fluide, al căror fum și flăcări se înalță în fiecare din faptele noastre... Maria Antoaneta este unul din oamenii cei mai adevărați pe care i-a dat Franța - dar ea nu era franțuzoaică. În schimb, felul în care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
că în toate formele și speciile de viață există un fel de program de codificare, latent și invizibil, care face ca în toate cazurile în care viața dă naștere la indivizi, cu mișcări și organisme independente, să existe un fond „străfund“, o articulație profundă și esențială care conține în toate cazurile o memorie a viețiii, un fel de reflex fundamental anonim și imperceptibil, care susține și dirijează în fiecare individ felul lui specific de viață, tipul acesteia de organizare. Și dacă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Lynn strînse pumnii și se apăsă cu ei pe coapse. — Bud nu are nici o legătură cu toată povestea. — Spune-mi totuși. — De ce? — Pentru că nu mă pot gîndi la voi ca la cuplul trăsnet al anului 1953. Un zîmbet răsărit din străfunduri, căruia Jack aproape că-i răspunse. Lynn spuse: — SÎntem pe cale să Încheiem o Înțelegere, corect? Un armistițiu. — Da, un pact de neagresiune. — Atunci bagă și asta În pact. Bud l-a abordat pe Pierce În ancheta privind asasinarea unei fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trimit, nu îmi veți refuza îndrumarea dumneavoastră." Lucrarea, pe care am răsfoit-o, este o suită de microdialoguri de tip socratic purtate în uzină, prin care se încearcă - ce senzație stranie! - o anamnetică scoatere la suprafață a iubirii ascunse în străfundurile ființei umane în configurația ei de aici ("faptul prezenței iubirii în oameni și legătura lui cu viața"). Paginile, fatal diletante (dar asta contează?), sânt pline de reconfort, cu atât mai mult cu cât vin de la un ne-cultural. Câtă vreme
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se grăbește să creeze catedre de filozofie fără oameni pregătiți, chemîndu-l pe Negulescu la Iași, după doar șase luni de studii la Paris, și încurajează în locul travaliului pe textul original, prelegerea, deci tocmai forma de învățămînt care nu merge până la străfundul lucrului. Așadar, dacă Maiorescu a fost confirmat, a fost o singură dată și tocmai în specialitatea lui: în filozofie, în singurul loc unde nu se poate conta pe dinamismul formelor. Două redresări pare să fi avut filozofia la noi, după ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și delirul își păstrează prestigiul intact, numai în ochii rătăciți ai unui copil neajutorarea este infinită și suferința completă, uimită și, în esența ei, de neînțeles. Toate aceste lucruri le-am trăit proiectiv, ducîndu-le dorul, crestat de lipsa lor până în străfundul sufletului, căutând să le compensez mai târziu și mutîndu-le, din prea lunga frustrare, într-un registru aproape matern. Eram la Heidelberg în 1983, ca bursier al fundației Humboldt, când el a împlinit 9 ani. Aveam speranța vagă că ar fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
isprăvile vieții mele și că în spatele ei, făcînd-o posibilă, se afla un enorm zăcământ de iubire. Am aflat atunci ― și distanța care mă despărțea de locul unde totul se petrecuse m-a ajutat să aflu ― cum se poate coborî în străfundul ființei tale și că, până la urmă, nimic din ceea ce iese la lumină nu este adevărat dacă nu este desprins și smuls din acel ultim adânc. Toate astea mi-au trecut prin minte în urmă cu câteva ore; corect ar fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
povesteam ce comoție provocase în mine reântâlnirea cu cei care fuseserăm atunci. Cu el trăisem timpul acela și pesemne că atunci ajunseserăm să fim cel mai aproape unul de celălalt. Scriindu-i, îl convocam în fond, nostalgic și comemorativ, din străfundul afecțiunii mele pentru el, către împlinirea noastră de atunci. Mi-a răspuns astăzi, iar rândurile lui mi-au încălzit inima și totodată m-au întristat ca o după-amiază de duminică. "Era inevitabil ― în calitatea ta de "nostolog" ― să recuperezi Rombachwegul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-mă să nu-mi mișc picioarele, eram vexat, jignit, furios. În mod vizibil idiotul ăla nu bănuise nici o clipă bravele Întrebări pe care mi le punea tribunalul lăuntric al conștiinței, iar mama Îl aproba, Îi mulțumea! Eram umilit pînă În străfundul sufletului. Nu eram lipsit de un anume simț al bricolajului - știam să tai sticlă groasă În mai multe straturi, mă pricepeam să bat cuie, Îmi meșterisem singur un radio cu galenă - dar mai cu seamă eram o ființă ieșită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe cei pe care i-am cunoscut În copilărie În niște pești hidoși, Îndesați, negri ca smoala, fără solzi și Înzestrați cu apendice tentaculare. În loc să consult Simfonia fantastică - o am În mai multe versiuni - mă fac nevăzut În liniștea marilor străfunduri, la mii de metri sub apă. Peștele ăsta rapid, cu fălcile abia lipite, nu e cumva preotul care m-a tras pe un culoar lung și gol cînd aveam zece ani și care m-a Întrebat dacă nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dumneavoastră! Prin intermediul Ninei Alexandrovna ați putea acționa; observându-l și, ca să zic așa, urmărindu-l permanent pe Excelența Sa, în sânul propriei familii. Eu, din păcate, nu o cunosc... pe deasupra, și Nikolai Ardalionovici, care vă divinizează, ca să zic așa, din toate străfundurile sufletului lui tânăr, ar putea fi, cred eu, de ajutor... N-nu... Să n-o amestecăm pe Nina Alexandrovna în această tărășenie... Doamne ferește! Nici pe Kolea... De altfel, poate că încă nu te înțeleg, Lebedev. Păi nici nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
scrie geografia fiecărui gând. Am începe cu nuanța cerului și am sfârși cu poziția scaunului. Mahalaua cugetării își are și ea rosturile ei. Pascal - dar mai cu seamă Nietzsche - par niște reporteri ai eternității. Când te-ai cufundat nemilos în străfundurile firii și le-ai despuiat de bogății în ochiri subterane, te pomenești mândru și înfumurat în legănările nimicului. Ce te face însă ca în acest dezmăț metafizic să te oprești deodată, ca fulgerat de-un este? Rezistențele ascunse ale sângelui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai fi rob "planurilor", a nu mai dezarticula viața de moarte. Contopind toate într-o confuzie melodică de lumi, agitația infinită, sumbră și cuprinzătoare de elemente se purifică într-un fior de neant și plinătate, într-un suspin crescut din străfundurile ultime ale firii și care ne lasă pe veci un gust de muzică și de fum... Existența oamenilor e justificată prin reflexiile amare ce ni le inspiră. La un tribunal al amărăciunii, vor fi achitați cu toții și-n primul rând
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din rădăcini - a rămas singură cu ea însăși. Toate întrebările se reduc la atît: cum poți să nu fii cel mai nefericit? Ce nu atinge boala e vulgar și ce nu adie moartea e lipsit de taină. Cântec surd în străfunduri: se roagă boala în oase. Viața nu merită să fie trăită decât pentru deliciile înflorite pe ruinele ei. Când găsești o anumită noblețe în tânguire, paradoxul e forma prin care inteligența înăbușă plânsul. Ce zori îmi vor trezi cugetul îmbătat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
visătoare în mijlocul naturii, privind cum aripile unui vultur ating broderia destrămată a norilor. ... Și închipuindu-ți c-ai zburat - cu inversă altitudine - spre adâncurile vieții, c-ai mângâiat cu aripi de nemîngîieri un cer de drojdie, neîndestulător setei tale de străfunduri. Câți pot să spună: "eu sânt un om pentru care Diavolul există?" - Cum n-am simți o atracție de soartă față de cei porniți spre o asemenea mărturisire? O icoană completă a lumii ar putea-o da gândurile crescute în insomniile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
le-a afectat niciodată. Un suflet sceptic nu este creator, fiindcă orice scepticism structural presupune izvoare secate, sterilități originare. Scepticismul francez a fost totdeauna o spumă a inteligenței și un lux al inimii; el n-a avut aderențe organice la străfundurile sufletului francez. Scepticismul românesc - superficial în întinderea și natura cuprinderii sale - este totuși adânc prin înrădăcinarea în sufletul popular. Mult mai organic decât cel francez, el ne-a fost și mai fatal. În premisele ființei noastre și-au întipărit îndoielile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Există un mare deșert în România. Orice complexitate sufletească presupune zdrobiri interne, presiuni ascunse ale sufletului, timidități durabile și taine îngropate. Ascunzișurile sufletești se alimentează din cadavrele propriului nostru trecut. De ce ne vom scoate noi cadravele în amiază? Ce caută străfundurile sufletului în lumina zilei? Nu există "suflet" decât în noapte. România nu este o țară luminoasă: ea este o țară subterană, dar fără mari întunecimi. Sîntem, poate, prea simpli sau prea limpezi în obscuritățile noastre. Căci nu cred ca România
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o oglindă pentru a se putea adora narcisic. În toate momentele mari de cultură, triumfă un Eros spiritual. Este o oglindire în propriul abis de fecunditate și de iradiere. Cu Schelling, Novalis, Hegel și Schlegel, Germania s-a desfătat în străfundurile sale și și-a pipăit marginile. Romantica germană, mai mult decât oricare alt moment al spiritului european, justifică definitiv participarea la istorie. Atâta vis al spiritului compensează trivialitatea de secole a gândirii și a vieții. Romantismul german este autoextazul spiritului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sigur că în mintea ei încolțește speranța ca măcar unul dintre ei să ajungă un nou Octavianus Augustus. Încruntat, îi ridică femeii încetișor - cu vârful degetului - o șuviță de pe frunte. Pare atât de fragilă și lipsită de apărare. În ce străfunduri ale sufletului s-a pitit făptura arogantă și autoritară din timpul zilei? Lumânarea de deasupra patului aruncă reflexe palide și multi co lore, ca într-un joc, inundând fața adormită cu un caleidoscop de lumini și umbre. Care o fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pasiunea pentru ovreicuța aia frumușică? Își înăbușă un alt oftat. În mod clar, nici Germanicus nu e fericit. Se uită din nou la cupele de vin răsturnate de a valma pe jos. Cu cine a benchetuit? Încetul cu încetul, din străfunduri, se ivește un nume. Vag la început, apoi cu tot mai multă precizie. Cocceius Nerva! Au băut împreună toată noaptea. Și au stat de vorbă până-n zori. Despre ce? Despre discuțiile de astăzi din Senat...? Clipește nehotărât. Nerva este un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și nu era, Închis În nume și scăpând numelui, nu avea Încă alt nume decât „Cine?”, pură dorință de a fi chemat printr-un nume... La Început el a trasat niște semne În acea aură, o văpaie a țâșnit din străfundul său cel mai tainic, ca o ceață fără culoare care să dea formă informului, și abia a pornit ea să se Întindă, că În centrul ei s-a format o izbucnire de flăcări ce s-au revărsat iluminând sefiroții inferiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care nu-s prea răi după ce scutur o parte dintre celulele moarte de pe ei. Totuși mă bucur că am făcut efortul ăsta, pentru că micile mele prietene mă așteaptă să le interoghez. Aș putea al naibii de bine so iubesc pe mititicasta pânăn străfundul poriloriei. Nimic nu-i mai marfă decât o pipiță cu buze din astea micuțe care se curbează În sus și sunt scoase În relief de mult luciu de buze. Cea mai clasată pizdă tinerică Își dă seama de asta: n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Mă cert cu tcă totuși complexitatea sufletului meu nici măcar puțoiii ăștia de taximetriști, iar nu se poate compara vreun pic cu organismul simplu capul meu. care formează trupul meu. Știu asta pur și simplu pentru că o simt, o simt În străfundurile mele, În care trebuie să am Încredere la fel de multă ca și În orice date senzoriale limitate pe care le primesc din mediul meu. Deci ce nume să-mi pun oare? Ei bine, nu-mi pot pune decât numele Sine, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sub scutul lor, să puteți urmări mai lesne alte scopuri, nemărturisite! Tu însuți ești o pildă vie, de aceea te-am și observat de când te-am cunoscut. Pentru mine ești un caz interesant, Bologa, să nu te superi!... Tu, în străfundul sufletului tău, ești un mare șovinist român, nu protesta, c-așa e cum zic!... Împrejurările te-au aruncat în război, ca și pe alții, și șovinismul tău a fost nevoit să pună, rând pe rând, diferite măști ca să poată scăpa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai bune datorită împrejurării în care le mâncase. Brăchut își isprăvise povestea. Judecătorul îl descususe pe îndelete în timp ce mesteca micile lumi, ca un cunoscător. „Bine, bine, bine...“, spuse ridicându-se și aranjându-și plastronul. Apoi privi peisajul, scrutându-l parcă până în străfundul ochilor. Era în continuare la fel de țeapăn, cu pălăria bine aranjată pe cap. Dimineața își prefira încet lumina și orele. Toți cei prezenți erau așezați ca niște figurine de plumb pe o scenă în miniatură. Berfuche avea nasul roșu și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]