1,751 matches
-
spre sfârșite. Cald și frumos. Când mașina a virat la stânga din șoseaua europeană ce duce spre Huși, apoi spre Albița, a intrat pe drumul pietruit care merge spre satul lui natal Cordeni. De o parte și de alta a drumului străjuit de nuci, vede ogoarele înverzite cu grâu, cu porumb și cu floarea-soarelui ce se unduiau în lumina blândă a soarelui și în adierea vântului. Acest drum îi era foarte cunoscut încă din copilărie, din adolescență și din nenumăratele întoarceri în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe altarul, domestic sau public, al iubirii de tradițional și autentic - de „rustic”, pentru prieteni. Lemnul, de pildă, este epifania însăși a tradiției românești, astfel încît năpădește toate spațiile și ia toate formele. Intrările în județe, instituții și case sînt străjuite de „porți de lemn”, crengi și rădăcini bine lustruite ornează tot felul de spații interioare, miniaturi de căruțe, roți, găleți și alte ustensile rurale se instalează în grădini și parcuri. Iar mobilierul și pereții e bine să fie măcar placate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe pietrele violete. Părinții mei, teribil de lungi, susurau peste capul meu, iar eu priveam cu fascinație luna, uimit că nu o puteam întrece, că mergea mereu înaintea noastră. La un moment dat m-am trezit tras sub un gang străjuit de fioroase arătări de ciment. Am mers pe sub bolta gangului, până am ajuns într-o încăpere mare, foarte luminată. Eram în casa unor oameni necunoscuți, care îmi întîmpinară părinții cu bucurie. Pe mine mă pupă o grăsană foarte rujată, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
revoltă, ca și când toate blănurile sutelor de specii s-ar fi zbârlit deodată. Aici nu mai era nimic de făcut. Trecând pe lângă diorama din perete, cu elefantul de mare și o focă, în peisaj arctic, am suit la etaj pe scara străjuită de tot felul de coarne și țeste. Aici, în galeria pătrată din jurul sălii Dinotheriului, aerul era plin de păsări. Toate întorceau ochii rotunzi după marele fluture catifelat din pieptul Ginei, care încă mai fâlfâia din aripile moi. Dar altfel rămâneau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin anii 1960 sau '61, când eram încă o fetiță, nu aveam mai mult de doisprezece ani. Locuiam cu ai mei pe Moșilor, într-o casă din acelea ciudate, cu al doilea cat ieșit în afară, cu două coloane subțiri străjuind intrarea, cu tot soiul de măști grotești, de ipsos, atârnate peste tot. Sus, chiar deasupra intrării, atârna balconul, la baza căruia se afla o țeava de scurgere care ieșea, ca la sifoanele vechi, din ciocul căscat al unui vultur de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prăfoase, se auzeau ecourile dulcege ale cântecelor de pe atunci, care și azi îmi stârnesc o nostalgie idioată: "Intră luna pe fereastră / Intră-n odăița noastră..." Dacă urcam în podul casei și priveam prin luminator (de fapt, un fel de lunetă străjuită de încă două reprezentante ale poporului aceluia de gorgone de pe Moșilor, dintre care uneia îi lipsea un braț: întindea spre stele doar un ciot de fier care susținuse stucatura) vedeam, peste acoperișurile din jur, reclamele pâlpâitoare ale Bucureștiului, roșii și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se învîrtejea în piață și ți se depunea în dâre fine pe umeri, pe obraji. Casele aveau fațadele concave și erau atât de scălâmbe, de ridicole, încît îți stârneau o bună-dispoziție macabră. Lei de ipsos, cu laba pe o bilă, străjuiau intrarea în vreo tutungerie. Vulturi cu aripile întinse și grifoni cu șira spinării noduroasă copleșeau luminatoarele. Acoperișurile aveau bulbi ovali de tablă, ca bisericile rusești. Coloane antice, unele prăbușite, ciubucării complicate, monograme încîrligate încadrau prăvăliile cu vitrine mizere. Pe toate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ceața tristă, hașurată, care ținea loc de cer. În piețe, statui chircite de frig ne stârneau întrebări fără răspuns. Una dintre ele înfățișa un copil în genunchi; în sfârșit, am intrat pe o poartă. Pe cei doi stâlpi ai ei străjuiau două Fiare. Nu tigri sau lei sau hiene sau urși sau reptile sau strigoi, ci Fiare. Am străbătut cu piciorul o piață aproape infinită, cețoasă; în mijlocul ei se ridica o clădire cu armături de metal, cu o cupolă de sticlă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se izbește năvala comunistă revoluționară. A doua oară în istoria cetăților sore care se înșiră de la Hotin la Cetatea Albă își îndeplinesc misiunea de a stăpâni și de a sfărâma năvala sălbatică a Răsăritului împotriva civilizației Apusului. Vom continua să străjuim la această graniță a lumii și vom îndeplini această misiune, ca și în trecut, prin jertfa și prin sângele soldaților noștri. Să ne amintim această jertfă și, de aceea, domnilor, nu cred că această expunere să poată fi încheiată altfel
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de porumb tresăreau cu un sunet surd, metalic, ca atinse de o adiere pe care ei n-o simțeau. - Nu pe-acolo, domnule elev, făcu Zamfira văzîndu-l că se îndreaptă hotărât, grăbind pasul, către un luminiș între lanurile de porumb, străjuit de doi arbori singuratici; pe-acolo ieșim în drumul de căruță pe care am venit azi-dimineață. - Asta voiam și eu să vă arăt, spuse Darie fără să se oprească. Să vă arăt că ne-am întors acolo de unde am plecat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
recunoscu cartierul; îl recunoscu mai ales după mirosul teilor în floare. Ne îndreptăm spre Șosea, înțelese. Nu mai trecuse pe aici de câțiva ani și privea emoționat casele vechi, care-i aminteau de anii studenției. Apoi îl întîmpină o alee străjuită de arbori înalți; în clipa următoare poarta se deschise și mașina, înaintînd încet pe pietriș, se opri în fața scării de piatră vânătă. "De ce nu coborîți?" auzi un glas necunoscut. Privi cu mirare în jurul lui; nu era nimeni. I se păru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e administrator... administratorul părții botanice, de mica grădină zoo se ocupă altcineva. Parcul e Într-adevăr impresionant de mare și cred că se poate spune că e și frumos. Are un lac cu bărci, nuferi, lebede și debarcader și e străjuit de un set de arbori exotici (aduși din Himalaya), are un hipodrom și terenuri de sport, are un castel miniatural, un pod suspendat și un teatru de vară iar lîngă teatrul de vară, se găsește o casă acoperită de iederă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prelungește În atelierul lui Marcel, plin de ciocane și de piese grele și lucioase și de lut, apoi afară, În fața casei. Așa că singurul care strică aerul ăsta liniștit, de mijloc de săptămînă, ești tu - fie călărești leii de piatră care străjuiesc intrarea la teatrul de vară, fie țopăi pe băncile de lemn putred sau produci ecou pe scena părăsită, plină de rahați mumificați, fie Începi să bați o minge de unul din pereții casei (pe care e desenat cu cretă un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lui, o casă modestă, cu acareturi din chirpici și gard pe jumătate din scînduri, pe jumătate din nuiele, dar mai mult lipsă, se adunase tot satul, o mulțime de oameni simpli se holba la voi ca la niște extratereștri cum străjuiați sicriul pe traseul spre cimitir Îmbrăcați În uniforme școlare, ajutînd atunci cînd drumul neasfaltat, o uliță desfundată, punea probleme rudelor care Îl cărau. Era o zi senină și caldă de miez de toamnă, În cimitir, puteai să vezi sclipind funigei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
evacuarea pastorului din parohie nu se produce cu discreția pe care oficialii și-o doresc. Ba, mai mult, se pare că nu se poate produce deloc, Tökés e apărat de o masă aparent inofensivă de oameni, dar vociferantă, care Îi străjuiesc locuința. CÎnd primarul Timișoarei apare pentru a lămuri lucrurile, e Întîmpinat cu huiduieli - din sînul grupului de oameni agitați se aud chiar și cîteva lozinci anticomuniste. Pare o situație minoră, dar cu potențial. În orice caz, e ceva neobișnuit În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a desfăcut și Îi atîrnă de un umăr și În cele din urmă Îi cade În zăpadă. Ana privește În urmă fularul care Începe să se Îmbibe cu apă murdară, apoi ridică privirea spre șirurile de ferestre ale blocurilor care străjuiesc trotuarul. Ghicește chipuri după perdele, cineva scoate capul și arată o expresie Îngrijorată, Îi face semn să se grăbească. Ajunge acasă cu lacrimi În ochi. Se dezbracă repede de haina groasă, Își descalță pantofii murdari și fuge În baie să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
te grăbești, ne Întoarcem Împreună. Șoferul lui Cristian iese din oraș printr-o mahala plină de fum, păduchi și veselie, o cotește pe lîngă gardul fabricii de conserve și apoi o ia direct pe cîmp, pe o potecă noroioasă care străjuiește un ogor negru - acum, gol. SÎnt vreo 5 kilometri pe care urmează să-i facem Într-o oră, sub cerul Închis. Nu ne grăbim, că n-avem de ce, avem ce ne povesti. Pe un dîmb nu departe, În cîmp, stă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-și Întoarcă privirea din televizor, asortîndu-se cu explicația mea. Andi are pe el cea mai tare geacă de piele pe care am văzut-o vreodată. Revere, fermoar metalic pe-o parte, fermoare la mîneci, catarame, capse. Vine pe aleea străjuită de gard viu, după ce m-a lăsat să aștept 5 minute. Și mai are o pereche de căști pe urechi al căror fir pleacă dintr-un walkman. Iată culmile progresului post-ceaușescu, Îmi zic admirativ. Taică-său tocmai s-a Întors
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că Rozanov nu mai locuia în Hare Lane, ci în Camerele Ennistone. George se ridică și se îndreptă cu pași lenți spre Institut. Începuse să plouă. Nu se duse la Băi, intră discret în Camere pe ușa din stradă, unde străjuia un portar într-o cabină de sticlă. În hol, pe o tăblie, erau înșirate numele ocupanților, numerele camerelor ocupate, precum și specificația dacă în momentul de față se găseau sau nu în camere. George constată cu un tremur lăuntric, dar fară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și eu. Cun facem rost de pahare? Să le luăm de la casa lui Hector. Îți duc eu sticla, se adresă Tom, galant, către Anthea. Ba nu, o duc eu, tu o ții pe a ta. Porniră cu toții în seara caldă străjuită de un cer senin, pe care mai zăboveau frânturi din lumina zilei. Câțiva bețivi adunați pe trotuar cântau încetișor. Tom se simțea amețit, sau mai curând beat. Anthea îi luă mâna și își simți ochii inundați de lacrimi. Îl iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
LOCOMOTIVELOR CU ABURI Pe vremea când trenurile treceau prin gara noastră trase de locomotive cu aburi, stadionul se afla în același loc, adică la o depărtare nu prea mare de gară. Doar că era mai dărăpănat și mai neîngrijit. Bulevardul, străjuit de castani, se întindea drept cât vedeai cu ochii, ducând în centru, la fel ca și în ziua de azi. Gara era mai sărăcăcioasă, animată de lume mai prost îmbrăcată, mai încărcată de poveri, mai grăbită și poate mai speriată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
râdea: Eu îl visez pe tata că vine și mă croiește c-un băț pe spinare. Aș zice că-s întâmplări, nu? Tu ce fel de locuri visezi? Cătălin se gândea la bulevardul Regina Elisabeta și deși știa că e străjuit de castani de la un capăt la celălalt, urmând curbura lină a văii Prahovei, pe malul drept, în vise se pomenea la un moment dat mergând pe malul stâng. Era același bulevard și Cătălin nu-și amintea să fi trecut vreun
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dată. Flăcări i-au năpădit ochii, iar răsuflarea i-a devenit mai largă... Simțea că ceva îl înalță, îl ridică pe aripi nevăzute și îl duce într-o poiană năpădită de soare și de flori... Din umbra stejarilor falnici ce străjuiesc poiana se desprinde un flăcău mândru îmbrăcat în cămașă albă ca neaua... Chimirul lat și ghintuit îi înconjoară mijlocul subțire și mlădios. Când ajunge în plină lumină își desface brațele și râzând aleargă spre el rostind vorbe pe care încă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de mult ne-am perpelit unul de dorul celuilalt, uite aici ți-am adus de mâncare. Ai venit cale lungă și sunt sigură că ți-i foame. Spunând acestea, a ridicat marginea șervetului cu broderie nouă, dezvelind strachina cu tochitură, străjuită de o mămăliguță încă aburindă. Pe colțul mesei adăsta un păhăruț pe care îl bănuiam a fi plin cu lichior făcut de bătrân, alături de ulcica cu vin roșu. În timp ce eu admiram cele pregătite pentru mine, Zâna m-a îmbrățișat și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
îmi asigura concurența zero la post, deci liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață. Și iată-mă la Slobozia Panu, un sat al comunei Colonești, undeva la 8o de kilometri depărtare de casa părintească. Panu era așezat între trei dealuri străjuite la nord de pădurea lui Panu Calimach, stăpânul de robi de altă oară. La cel mai ridicat nivel am cunoscut notabilitățile: Mitică gardistul, Alecu Petrișor odagiul școlii și Ion Broscoi proprietar, cârciumar și negustor fără concurență. Toamna a trecut frumos
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]