1,419 matches
-
românească prin Aron Cotruș, care a avut ca model pe Blok și Maiakovski. Aduce ideea de sacrificiu al unei generații puternice ("Tăierea taurilor"): "Trec taurii pe ultimul lor drum. Taurii asimetrici/ Ies de sub protecția utilității,/ Uneltele lor vor spânzura la streșini,/ Tăiem taurii generației noastre". În câteva balade poetul este tentat să răspundă unei trăiri existențiale intense. "Lacrima lui Damocles" reprezintă frământările spirituale, însemnând mai mult decât sabia ce-i amenință existența. Poetul reînvie ideea lui Panait Cerna: omul e dator
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
umed am adus cu minen casă. Tremurând sa stins văpaia lumânării de pe masă, Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin Licăreșten umbra dulce, ca o piatră de rubin. Bate vânt cu ploaien geamuri Și e noapte neagră afară ... Plânsul streșinii suspină ca un cântec de vioară Monoton, șoptind povestea unei vremi de mult uitate ... Nicio rază nu pătrunde prin perdelele lăsate. Cintunericul prieten stăpânind până departe, Și de oameni și de patimi fericirea neo desparte. Singur eu veghez în noapte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
se evidențiază în nuvela studiată; - susținerea unei opinii despre modul în care tema aleasă este reflectată în nuvela studiată. - VARIANTA 6 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: [............................................................] Cu aripi adormite în dimineața lunii Saștept să mi sentoarcă în streașină lăstunii? Saștept poateamintirea săși mai încerce cheia La poarta dintre dafini, saștept cumva scânteia Luminilor pierdute în pulbere și scrum? La mine nu mai urcă dea dreptul niciun drum; Deabia o cărăruie, o dâră ca de fum. Nu intră nicio
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
că dacă strănută cineva sîmbătă dimineața, apoi n-a sfîrși lucrul ce și l-a propus. Cînd strănută e semn de chef și-și face omul cruce. Dacă strănută caii pe timpul cînd sînt în drum, este obicei a zice: „Sănătos!“ Streașină Să nu smulgi trestie din stuhul* din streșina casei, că faci a pustiu. Strecurătoare Cu strecurătoarea de brînză nu se trece pragul, nici găinile să beie din zăr, că pe urmă se întinde laptele și se face albăstriu. Strigoi Dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ei profundă (Zamfir: 2012, 320). Eminescu și Eichendorff, Lenau, Heine "Din Heine, a cărui înrâurire este mult mai redusă decât se credea odată, ar fi început să traducă la Viena. Cugetările sărmanului Dionis îl amintesc: "Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizând duios la lună."" (Călinescu: vol. I, 1999, 315). "Din seria romantică a lui Eichendorff, a lui Lenau, a lui Heine, prin poezia lui Eminescu trece acea undă de lirism germanic, în care natura, omul, poematizarea sunt în mreaja comuniunii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un porumbel, cum ar fi fost de așteptat conform acordului după gen -, ia locul ariciului cosmogonic: "Ale cui sunt ceste case, / Cresc florile mărului, / Așa nalte și frumoase, / De departe luminoase / Și de-aproape stogoroase, / Cu stogor de siminoc / Și streșini de busuioc? Dar sub streșini cine-mi șade? / Șade-un stol de porumbei. În cel stol de porumbei / Este-o albă porumbiță, / Porumbiță, pană scrisă / Și nu este porumbiță, / Ci e Ion Sânt Ion, / Trimes de la Dumnezeu / Ca să măsoare pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fost de așteptat conform acordului după gen -, ia locul ariciului cosmogonic: "Ale cui sunt ceste case, / Cresc florile mărului, / Așa nalte și frumoase, / De departe luminoase / Și de-aproape stogoroase, / Cu stogor de siminoc / Și streșini de busuioc? Dar sub streșini cine-mi șade? / Șade-un stol de porumbei. În cel stol de porumbei / Este-o albă porumbiță, / Porumbiță, pană scrisă / Și nu este porumbiță, / Ci e Ion Sânt Ion, / Trimes de la Dumnezeu / Ca să măsoare pământul, / Pământul cu umbletul / Și cerul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
distinct de toate senzațiile mele. [Eu] nu reușesc să înțeleg cum anume. [Eu] nu reușesc nici măcar să înțeleg cine le trăiește. Și de altfel, cine e acest eu de la începutul celor trei propoziții ? (AA) Omul acesta ars de viu, "omul streașinilor", cum singur se definește, este însă subiect al unei autoficțiuni, căci se confundă cu ideile sale, și își inoculează acest cancer generalizat, devenind un caz excepțional de autointoxicare : "Sunt surprins să văd în ce măsură am fost influențat de ideile mele. Mi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
modificare a articolului 14 din Regulamentul pentru construcții. Potrivit prevederilor noului articol, „pe străzile de mai jos, nu se vor mai putea construi clădiri decât cu dou) etaje, având înălțimea de cel puțin 9 m., socotit de la nivelul trotuarului până la streașină; străzile sunt următoarele: strada Mare, Vasile Alecsandri, Alexandru cel Bun, Lecca, Piața Mică, Unirii, Căsăpiilor, Bacău-Piatra, I. S. Sturdza, Iernii, Mihail Kogălniceanu, Soarelui, Justiției și stradela Dumitrașcu”. Pentru a putea construi locuințe private, proprietarii de terenuri din Bacău trebuiau să
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Bovary și din Premier de cordée [Cap de coardă]). (50) Apoi, pe strada Pirouette ce se afla drept în fața lor, îi arătă și îi explică fiecare casă. Un singur felinar ardea într-un colț. Casele îngrămădite, umflate, își scoteau înainte streșinile, își aplecau zidurile chiar ca niște "pîntece de femei însărcinate", cum spusese pictorul și se sprijineau unele de altele. [...] Apoi șirul cocoșat al celorlalte case înverzite de scurgerea ploilor se prelungea, cufundîndu-și crăpăturile în beznă, într-un vîrtej de culori
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
grădină. Bruma lăsase pe verze horbote de argint cu lungi fire străvezii, care se întindeau de la una la alta. Nu se auzea nici o pasăre, totul părea că doarme: spalierul învelit cu paie și vița ca un mare șarpe bolnav sub streașină zidului pe care, cînd te apropiai, vedeai tîrîndu-se sfoiegi cu picioarele lor nenumărate. În brădet, lîngă gard, preotul cu tricorn, care-și citea cartea de rugăciuni, își pierduse piciorul drept, iar ghipsul, cojit de ger, îi lăsase un fel de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
păzește decît luna, de la distanță. Nu-i rămîn, la deșteptare și în zori, decît vagi amintiri de vis nebulos; că l-a vegheat la un popas de casă rustică o babă răbdătoare și cuminte ori că s-a odihnit sub streașina unui munte neguros; iar cînd a reapărut la orizont, i-a trebuit vreme să iasă din amorțire și să-și recapete culoare. Cealaltă baladă, Dobrișean, desfășoară același inventar de reprezentări și de stări conflictuale pe tema recunoașterii dintre frați, dar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
striga la tata, care prășea niște varză: - Teateaie, ai a maci! (Tatae, hai la masă!) Tata se făcea c-o caută printre bălăriile de bostani: - Măi să fie, parcă am auzit un țârâit de greieraș, spunea el și punea mâna streașină la frunte, prefăcându-se că n-o vede și o caută. Când se hotăra s-o vadă, își dădea pe spate pălăria de pai cu boruri mari și o lua în brațe. Veneau la masă și prima servită era nepoțica
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
coade cu două păpușele de pănușă. Da’ câinele, câinele de ce nu latră? Apăsă clanța și intră în marchiză, unde simți mirosul de buruieni uscate pentru ceaiul de peste iarnă. Când era mică și ea culegea ierburi pe care le așeza la streașina casei să se usuce. Pojarniță, mentă, levănțică. Mai punea și la intrarea în casă să nu vină păianjănii sau alte gângănii. Miroseau frumos. Deschise ușa și intră în casă. - Da’ bărbatu-tău nu intră? - A rămas în căruță. Sărut mâna
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
străzile pe care venise. În depărtare și pe cele două maluri ale fluviului, o ceață joasă plutea deasupra pădurii. Căldura plutea vertical, și d'Arrast căută un loc cât de mic la umbră, spre a se adăposti. Văzu atunci sub streașina uneia dintre case un bărbat mic de statură, care-i făcea semne. Când ajunse mai aproape îl recunoscu pe Socrate. - Ei! Domnu d'Arrast, plăcut la tine sărbătoarea? D'Arrast spuse că în colibă fusese prea cald și că cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ca o apă, peste focul din suflet, ce arde-n pustiu. Stare 3 Mi-e sufletul abur de căldură; fluturi se scaldă tremurând, zboară descătușați către lumină și aerul de neiertat al iernii îi transformă-n țurțuri, curgând doruri la streașina ochilor mei, neîncetat... Stare 4 timpul se scurge siluit de clipa singurătății... bogația clipei o simt atunci când, îmbrățișați, strivim timpul sub noi... Stare 5 Aș vrea să mușc din timpul inutil petrecut pe muchia unei zile fără tine... Să-mi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și separă grupurile și în dimineața următoare, când sosesc alți invitați. Agitația se stinge abia după prânz. Doamnele sunt la coafor, bărbații citesc, se bărbieresc, dorm. Înaintea premierei mai stăruie doar silueta unei pelerine cenușii. Flutură, ca un clopot, de sub streașina unor boruri largi și negre. Se pierde în dunga unor uliți ascunse... Străinul ar putea fi recunoscut, spun cei intrigați : chipul supt, fruntea prelungită de calviție, tremurul gesturilor excesiv protocolare. Informațiile parvin greu... ciudatul personaj ar fi un mare talent
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o uriașă care târăște în urma ei un bătrânel uscat și zăpăcit, pe care ține să-l prezinte. Grupurile se separă, ne apropiem de ușă. Noaptea își dezlănțuie potopul, plesnind acoperișurile și pavajul cu rafalele repezi ale ploii. Ne strecurăm sub streșini. Vigurosul universitar uită de chelia udă. Își scoate haina, s-o ofere felinei ; dar fata refuză, alergând în salturi, țopăind, sărind de pe stângul pe dreptul, ca pe catalige. Localul e aproape, după colț. Ne scuturăm în prag umerii, părul, brațele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trebui să încerc câțiva pași pe culoarul traversat acum de o largă pelerină pestriță. Lipesc palmele de sticla rece, îmi frec pleoapele cu palma, rotesc mâna, văd părul cânepiu, roșcat, negru, crescut în dezordine pe degete. Am degete mici, cu streașina unghiilor scurtă și sticloasă, degete de copil cuminte și pervers. Citesc cadranul deasupra încheieturii, încă nu e ora șapte. Sprijin ceafa de umărul paltonului inert, trenul toarce mărunt, același balans monoton și metalic. Ușa compartimentului glisează, se deschide, apare o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
facă pîini." 4. Drept răspuns, Isus i-a zis: "Este scris: "Omul nu trăiește numai cu pîine, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu." 5. Atunci, diavolul L-a dus în sfînta cetate, L-a pus pe streașina Templului, 6. și I-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta și ei Te vor lua pe mîini, ca nu cumva să Te lovești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
văzu tocmai chioșcul pe care i-l arătase ieri primarul și unde voia să-i dea locuință. "Acum nu va mai sta pustie casa de păpuși", se gândi el zărind în coridorul chioșcului un soldat înarmat, ajungând cu capul până la streașină... Pretorul încercă să-l mai descoase, dar Bologa nu mai răspunse nimic. ― Bine, nu ești obligat să răspunzi, zise pretorul, netulburat, clipind repede. Avem dovezi destule și vom mai avea... Așa!... Atunci, citește procesul-verbal și iscălește, te rog! Apostol nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care, cu siguranță, s-a născut la sat. Satul era pentru mine o a doua viață, viața cea veșnică, și niciodată nu-i putusem trece pragul fără un fior adậnc în suflet, copleșitor. Mă născusem în dangăt de clopot, sub streașină de biserică, zugrăvită cu sfinți, străjuită de clopotnițe și ori de cậte ori auzeam un clopot bătậnd, toată esența ființei mele vibra la unison: Ding! Dong! Ding! Dong! De fiecare dată îl părăseam plậngậnd, jelind după limbile clopotului, făcậndu-mi cruci
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
caut prin foșnete de frunze, prin bucium de apă sau prin cristale de rouă, pentru că fiecare copac al copilăriei mele a rămas acolo, în Frența, și fiecare fulg a devenit omăt acolo, și fiecare stea străluceste magnific doar acolo, deasupra streașinii casei mele. În nopțile mele de singurăte, cobor tăcută cu mieii la păscut sau cu vacile la adăpat, acolo în Frența. Oamenii s-au stins și locurile sau schimbat mult, dar sufletul meu nu-și găsește mậngậiere decật prin tufișuri
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
trei zile, cică Îi citește prietenei din evanghelia iubirii. De-o veni aia mică și fițoasă cu burta la gură, Îi dau numai cu Duhul Sfânt peste ochi! Ploieșteanu cântă despre viață din boxe și câteva vrăbiuțe se joacă În streașina cârciumii. Mă bate vântul, mă bate, și din față și din spate... Și mă culcă la pământ, dar eu mă ridic și cânt... Gicu Îi toarnă lui Șpriț vin În pahar și Îl Întărâtă. Da’ de ce zici tu așa, Sandule
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
milioanele de euroi uite-așa, precum plătica. Are românu` bani de distracție, e descurcăreț de la mama lui, face un nod Și se descurcă. Trece Și peste guvernarea lu` pinguinu`, ce zici, Sandule? Interpelatul preferă să tacă. O vrăbiuță ciripește pe streașina locantei, iar adierile de vânt răcoresc frunțile Înfierbântate. Miroase a mici, iar dintr-o curte Învecinată se aud râsete sănătoase. Uite, lumea râde. AȘa că nu e dracu` chiar negru nici cu portocaliii mei. Da` ne Înrăim, a intrat unu` cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]