2,032 matches
-
raportându-se la acest fapt cunoscut tuturor, va depune toate eforturile pentru a induce masei o singură idee: aceea a contradicției absurde dintre creșterea bogăției și cea a sărăciei; se va strădui să incite nemulțumirea, indignarea masei față de această nedreptate stridenta, lăsând pe seama propagandistului explicarea completă a acestei contradicții. Iată de ce propagandistul acționează În principal prin scris, În vreme ce agitatorul prin voce (V.I. Lenin, apud Bensussan, 1982, pp. 20-21). 2. Călătorie În Nomenclaturia „Să aruncăm acum o privire asupra Învățământului și educației
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
puțin îndrăznețe pentru problemele cu care se confruntă. Lumea, de la început (1984) și Luna de pe cer (1988) reiau, compunându-i alte circumstanțe, subiectul din Cu pieptul în bătaia vântului. Anton și Mura se regăsesc după o lungă despărțire. Happy-endul este strident: bărbatul își descoperă, uimit și înduioșat, fiul, autorul vădind și acum „nesiguranțe de debutant” (Valeriu Cristea). Să visezi în crângul de salcâmi (1985) se bazează exclusiv pe stratagema povestirilor paralele, bun prilej de a invita (prea) multe personaje în scenă
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
povestirile lui Mircea Alexiu (Anticarul, Cartea condamnă, Țigarea), o nuvelă de Mircea Avram (Întoarcerea la viață) și mai ales numeroasele proze scurte ale lui Paul Constant, publicate în 1946-1947 aproape număr de număr. Extrem de „angajată”, de un tezism tot mai strident e, în schimb, critica literară din coloanele R.v. Cu o orientare mai degrabă filoslavă și prosovietică, așa cum o arată comentariile Elenei Eftimiu (Recitind pe Dostoievski, O aniversare: Ana Karenina, Byron și Pușkin ș.a.), sau „progresistă”, cum lasă să se înțeleagă
ROMANIA VIITOARE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289338_a_290667]
-
socialist”; „Revista nu este a noastră. Noi doar o scriem. Revista este a cititorului: muncitor, profesor, ostaș, student, activist de partid, tânăr de pe șantiere sau țarini.” În mod cu totul surprinzător, primele numere respectă o linie estetică aproape decentă, neangajată strident. Mihu Dragomir, cel care a coordonat și girat rubricile consacrate debuturilor, „Dintre sute de catarge” și „Steaua fără nume”, a păstrat un oarecare echilibru și o justă măsură. În chiar numărul inaugural figurează două poete care s-au impus ulterior
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
variabilitate a duratei tonurilor în cuvinte tinde să fie legată de funcționalitatea paralimbajului în comunicare. Ridicarea sau scăderea tonului și volumul reprezintă, la rândul lor, factori variabili (între câteva limite, în sensul că un ton ridicat poate să sune neplăcut/strident sau un volum prea scăzut poate să oblige ascultătorul la un efort suplimentar, care să îi micșoreze aria temporală la care poate să dezvolte o atenție maximă); astfel, anumite părți ale mesajului pot fi subliniate prin aceste variații de ton
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
sentimentul să coaguleze versurile. Notabilă e, în câteva rânduri, sugestia unui interior devenit vizibil la căldura iubirii: „se vede sufletul meu: / o bătrână șurubărind / măruntaiele melodioase / ale altui abis”, „dragostea fumegă ghemotoc / între glotă și epiglotă”. Dar apar și asocieri stridente, sesizabile imediat, dat fiind parcursul liric atât de bun până acum: „Altădată pălmuiam fără milă / gura vulcanului”, „în crăpăturile pământului / se ascunde calma înțelepciune / a strămoșeștii gramatici”, „lângă tâmple / fără-ncetare / un urangutan jucăuș / sună din trâmbiță”, „conștiința lălăie-agale / ca
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
o femeie fatală, Verona. Mult diluat prin inserții speculative, romanul rămâne inferior și celui anterior, Lena, fata lui Anghel Mărgărit (1977), care rezistă doar prin câteva episoade izbutite, teza speranței oferite de „viața nouă” de după 1944 fiind de un conformism strident. Dintre celelalte cărți, Marea bucurie (1947), meritorie prin pictura de mediu (o pensiune berlineză) și schițarea unui portret de personaj balzacian (Luisa Schulze, patroana pensiunii), e precară prin irelevanța situațiilor erotice și inconsistența speculațiilor misticoide. Fratele meu, omul (1965), roman
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
Andreea Deciu Operațiile de schimbare de sex nu mai surprind astăzi pe nimeni, cel puțin nu în măsura în care ar fi șocat cu un deceniu sau două în urmă. Și totuși, există o aură de licențios și strident neobișnuit asociată încă inevitabil unei asemenea transformări identitare. În primii ani de studii doctorale am descoperit, în bibliografia obligatorie, numele unui de cercetător în domeniul retoricii, pe nume Donald McCloskey, autor de texte interesante despre retorica științei, în particular retorica
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
mi-au zis) cum ai cântat în versuri nimicul/ (ești un zero tăiat mămăligă dezamorsată)/ fire-ai doar tu săltat în slăvi cu cricul/ explozie totală să nu faci niciodată”), media ar fi una relativ onorabilă, în măsura în care nu intervin bruscări stridente. Poeziile sunt construite pe principiul invenției abundent metaforice, pusă în funcțiune în dispozitive rimate și ritmate: „Chiar uimit nu-s, în punga stupefacției i-ascuns un roi/ Zumzăie elogii în stupul stimei de sine)/ curaju-mi dă pe dinafară ca huma
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
de mici proporții despre deriva morală a unei familii, silită să adăpostească un fiu de ofițer SS, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Compromisul, cinismul atitudinilor de fațadă e sancționat apăsat. În ciuda scriiturii consistente, lecția moralistă sună totuși strident. SCRIERI: Familia Calaff, București, 1956; Stendhal (Henry Beyle), București, 1957; O plimbare la Băneasa, București, 1962; Vârsta de bronz, București, 1969; Duminică frumoasă de primăvară, București, 1971. Traduceri: Stefan Żeromski, Doctorul Judym, pref. Olga Zaicik, București, 1958 (în colaborare cu
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
sau tristețea „iubirilor ucise în toamna putredă”. Ceea ce diferențiază acest volum e accentuarea situării tradiționaliste și implicit potențarea anumitor particularități de limbaj. Abundă cuvinte devenite fetișuri, ca „fruntarii”, „năier” (cu sensul „cântăreț din nai”), „zodier”, „tropar” ș.a., nu lipsesc vocabule stridente, inventate sau regionalisme. Tânărul poet cultivă metaforismul convențional, banalizat ori pe cel artificios, obținut prin materializarea forțată a unor abstracții sau prin utilizarea excesivă a cuvântului „alb”. Sunetul liric devine mai autentic și pare mai nou atunci când, precum în Adolescență
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
București, 1975; Robert Rojdestvenski, Poeme, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1976 (în colaborare cu Valeriu Bucuroiu); Rasul Gamzatov, Cartea iubirii, pref. Valeriu Bucuroiu, București, 1978 (în colaborare cu Puiu Brăileanu); Shakeaspeare, Sonete, Iași, 1978; ed. Galați, 1991; Jotie T’Hooft, Peisaj strident, București, 1981. Repere bibliografice: Petroveanu, Pagini, 260-265; Dimisianu, Schițe, 166-173; Martin, Poeți, I, 199-204; Constantin, Despre poeți, 101-109; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 502-509; Andriescu, Disocieri, 79-84; Cândroveanu, Alfabet, 228-234; Cristea, Un an, 128-133; Felea, Secțiuni, 177-182; Petroveanu
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
cu titulatură reprezentativă coagulează tradiția locului - Maramureșul istoric, care e „Sicilia” poetului, cu gorunul mitic al copilăriei, cioplitorii de porți, curtea cu gard de nuiele, dar și cu istoricele figuri Pintea, Horea, Iancu - și, într-o manieră lipsită de patetism strident, dezrădăcinarea: Baladă veche, Tăietorii de lemne, Gorunul lui Horea, Cimpoiul, Doina. Parafrazând titlul unui volum, se poate spune că punctul fix după care se orientează mișcările sufletești ale poetului este Steaua Nordului: „Pe-aici pe undeva se cuvenea/ și casa
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
Grădina părăsită, ce reunește versuri apărute în presă cu peste două decenii înainte, a fost recenzată cu bunăvoință de Perpessicius, care vedea în autor „un adevărat temperament poetic”. Amabilitatea criticilor e de înțeles. În pofida tradiționalismului desuet, clișeizat, a reminiscențelor uneori stridente din George Coșbuc, Panait Cerna, St. O. Iosif, versurile poetului amator, mai ales cele albe, majoritare, nu sunt lipsite de o anume putere comunicativă, de un accent personal. Un pastel estival surprinde cu vivacitate priveliști caracteristice, transmițând îndeosebi senzații olfactive
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
dansatoare ce își „leagănă Etiopia de-abanos a coapselor”. Indiferent din ce spații, din ce repere existențiale și-ar culege materialul figurativ, Z. îl estetizează. Făurește, cu o anume afectare, imagini grațioase, dar confecționează și hibrizi imagistici de o artificialitate stridentă ori rime forțate. De gust îndoielnic sunt mitologizările sfătoase, în spirit ruralist ostentativ, procedeu frecvent în epocă la tinerii poeți bucovineni. Elementul autohton se intensifică în versurile din timpul războiului, unde „dacii ies în pragul pădurii să prindă mistreți uriași
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
hățuri” etc.) par să ignore simțul limbii. Efecte analoage, de ordin mai mult decât lingvistic, provoacă și unele „originalități” propriu-zis poetice: asonanțe năstrușnice („voce”-„rocii”, „ramuri”-„armuri”, „sticlă”-„spilcă”, „sănii” -„sânii”, „cere-i”-„tăcerii”, „roz”-„orz”, „foamei”-„oameni” ș.a.), aritmii stridente (mai ales în Incantații, 1931), versuri greoaie, lutoase, sfărâmicioase. Cu toate acestea, definitorii pentru poezia lui V. nu sunt infirmitățile, ci reușitele. Adesea, asocieri deconcertante devin imagini de o rară, unele de o neegalată frumusețe: „gândul tău alunecă peste mine
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
sens alegoric, dimensiuni de parabolă, proiectează faptul istoric, ca și pe cel biografic anonim, în mit, plonjează frecvent în fantastic. În aspectul construcției și în genere al teatralității, unele piese sunt excesiv de stufoase, prolixe, diluate, grevate de o discursivitate superfluă, stridente chiar în raport cu cele mai anticlasice structuri. Dar tot ceea ce e de natură să contrarieze norme și gusturi, tot ce solicită cititorului și spectatorului eforturi de percepere se legitimează, în intenție cel puțin, prin demersul care problematizează. Căci invarianta operei dramatice
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
se pierd în stratosferă. „Copac” de apă, Istrul a fost și o „arteră de foc” în lupta popoarelor riverane. Numai că, atunci când discursul e politizat în exces, în spiritul vremii comuniste - și asta se întâmplă nu rareori -, tendențiozitatea retoricii devine stridentă, iar încântarea în fața imaginației poetice dispare, lăsând cititorul pradă unui sentiment de lehamite. Concomitent cu reportajul, P. profesează eseul publicistic, prezent în paginile din Un elefant pentru doi oameni. Scurt periplu prin civilizațiile tinere ale planetei (1973), România - convergențe la
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
magazin bucureștean și până la cotitura surprinzătoare a experienței de pe frontul din Rusia. Dat fiind caracterul puțin comun al unor întâmplări, reinvestirea ficțională a propriei biografii se face cu un permanent scrupul de a îmblânzi neobișnuitul și de a evita pateticul strident al situațiilor, alegându-se formula rememorării trucate (și nu aceea similidiaristică), cenzurată și prin ironia blândă și folosindu-se uneori notația seacă, reportericească (scenele din periplul ca asistentă medicală, în timpul celui de-al doilea război mondial). Cu tot caleidoscopul de
RADULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
d. Tehnica narativă constă, în general, într-o țesătură de intrigi, întâmplări, dialoguri cu pretenții intelectuale, considerații eticiste, menite să pună în valoare un protagonist ori să mențină tensiunea epică, dar alunecând în platitudine și nesemnificativ. Între literatura cu teză strident moralizatoare și cea ușoară, naiv „captivantă”, R.-N. ratează șansa de a scrie literatură adevărată, paginile lăsând impresia că sunt fie niște compuneri didactice cu ambalaj literar, fie o producție artificială, ieftină, de coloratură melodramatică. Doar parțial există și secvențe
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
1937) - continuă să surprindă prin rezolvări facile, prin lipsa unei preocupări de a realiza o construcție narativă coerentă, de felul celor pe care comentatorul le punea în evidență în proza modernă din Anglia. Critica i-a reproșat aluziile politice incluse strident în text. Pe de altă parte, implicarea politică nu i-a adus succesul social pe care îl sconta. După uciderea, în decembrie 1933, a lui I. G. Duca, prim-ministru al țării, în afara asasinilor au fost arestați patruzeci de membri
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
permanenta stare de dezacord dintre eul poetic și cotidian. De dincolo de suflul underground al unor ironii caustice răzbate o stare de disconfort, „împlinind lumea sfidătoare a ignoranței” (Poem hieroglific), iar spiritul este dezgustat de „porcăria devenirii” (Spleen) și de „beția stridentă a lucrurilor comune” (Spleen). Treptat poetul se dezice de spectacolul cenușiu al realității, ignorată până la stadiul de simplu decor, în timp ce descripția, metamorfozată în trăire interioară, recuperează esențele propriei lumi: „O neliniște misterioasă/ plină de experiențe ancestrale/ se furișează/ absorbindu-le
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
Trubadur ș.a. În 1902 e ales secretar al Asociației Generale a Presei. Un timp a avut și o mică slujbă: bibliotecar la Ministerul Domeniilor. Personalitate donquijotescă, ancorată în vis și mitomanie, scandalizând prin discrepanța dintre inteligența de elită și sărăcia stridentă a omului, P. a fost una dintre figurile cele mai încărcate de neliniști ale boemei bucureștene. Bolnav de tuberculoză, se întoarce în satul natal; moare în vârstă de douăzeci și șapte de ani și este înmormântat în curtea bisericii. Poemele
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
pot depăși condiția umilă. Stan, modest slujbaș, trăiește drama dedublării: aspiră să urce pe scara socială și politică, dar eforturile lui, imaginare, sunt zadarnice, aruncându-l iar în mizerie și mediocritate. Romanul încerca să fie o satiră a parvenitismului, situațiile strident alegorice proiectându-l însă în neverosimil. Cu Horoscop (1932) P. începe să exploreze mediul cartierelor evreiești, care va constitui universul specific al prozei sale, văzut dintr-o perspectivă originală, fără termen de comparație în literatura română, cu toate că același mediu va
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
abandoneze blazării absolute. Stilistic, principalul caracter particularizant al structurărilor de tip modern rămâne violența. Știind să vehiculeze și suavități (câteva dintre sonetele de dragoste au o fluiditate aproape simbolistă), predicatorul „iubirii pe tunuri” preferă discursul impetuos, formularea brutală, caustică, cuvântul strident, expresia flagelantă, imaginea scandaloasă. Nici un poet român, de la Aron Cotruș încoace, nu îl întrece, și nici măcar nu îl egalează în obținerea de efecte literare prin manipularea doar vag prelucrată a vorbirii cotidiene aspre, a injuriei plastice la modul elementar, a
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]