1,311 matches
-
unde ai colindat tu, să-ți povestească și el ce-a mai văzut În partea cealaltă. Deodată, observi că vorbești singur și că nimeni nu-ți răspunde, că e doar un foșnet lin ce se Îndepărtează Încet; te uiți cu stupoare În jur și vezi că nu e nimeni, că n-a fost nimeni În locul acela și că totul n-a fost decât o năzărire a ta, o imagine inventată, o scamatorie a aerului Încins care ți-a dereglat funcțiile senzoriale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
povești, până când se prinde-n capcana pieptului tău. Ai o tresărire necontrolată, ca și cum ceva viu ar fi intrat Înăuntrul corpului, simți că ți se Întâmplă un lucru nemaipomenit, dar nu crezi că ești tu acela; te uiți În jur cu stupoare, aștepți un semn să te-ncredințezi că n-ai visat. Ai uitat tot, ca și cum ai fi fost hipnotizat. Nimic nu mai există acum În tine care să-ți confirme că tu erai acela și că experiența aceasta extraordinară a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și îi șopti băiatului: - Ești sigur că vrei să faci asta? - Eu..., începu băiatul foarte surprins. - Mai gândește-te o dată, spuse el și își aruncă ochii înspre palma băiatului. Micul Houdini își privi la rândul său mâna întinsă. Văzu cu stupoare că bărbatul pusese într-adevăr ceva acolo, dar nu monedele, ci cinci lame de bărbierit. Dacă ar fi închis palma, așa cum plănuia, Micul Houdini ar fi avut nevoie de câteva copci. - Lasă-mă să-ți văd mâinile, spuse omul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
învățat-o regulile seducției — ceea ce, aș putea adăuga, a dat rezultate frumoase deoarece încă se mai întâlnește cu tipul pe care l-a cunoscut în seara aia — iar acum vrea să-mi publice sfaturile! Emmy abia reușea să-și ascundă stupoarea. Adriana editorialist? Adriana plătită de cineva pentru un lucru făcut de ea? Era aproape inimaginal. — Adi, felicitări! Vei avea ocazia să împărtășești din cunoștințele tale unei noi generații de tinere. Incredibil. — Dumnezeu e martor că au mare nevoie. Americancele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vine să cred că el, de fapt— — Nu el mă înșeală pe mine, Emmy, eu îl înșel pe el. Cu asta amuțiră amândouă vreo treizeci de secunde. Emmy arăta de parcă îi dăduse cineva în cap, avea chipul schimonosit de atâta stupoare și încerca din răsputeri să înțeleagă ceea ce tocmai auzise. — Tu îl înșeli pe Russell? — Da. De fapt, nu. Nu acum. Dar l-am înșelat. — Cu cine? Cine? În fine. Leigh oftă. — N-are importanță. Ceea ce contează este că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de provincie, ca din pământ, Îți apare În fața ochilor Omul Roșu. El te ține mieros de vorbă, nu-ți ia nimic, nu-ți dă nimic și dispare la fel cum a apărut. Și de-abia după dispariția lui constați cu stupoare că ceva lipsește. Scotocești bagajele, Îți controlezi portmoneul, numeri banii, te pipăi, dar nu-ți lipsește nimic. Ba, dimpotrivă, ai ceva În plus. Senzația că Îți lipsește ceva. Și scormonirea lucrurilor reîncepe, cu Îndârjire, până la epuizare. Ca și cum ai tăinui ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dincolo de sticlă și sunt lângă tine. Sunt un tată oarecare, un sărman tată copleșit de durere, cu gura uscată, cu părul transpirat și rece. E ceva ce nu pot să înțeleg, ceva ce planează într-un fel de limb de stupoare. Sunt năucit, sunt într-o embolie de durere. Închid ochii și refuz durerea aceea. Tu nu ești acolo, ești la școală. Când voi deschide ochii, n-am să te mai găsesc. Am să găsesc o alta, n-are importanță cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să se dea la o parte, ne priveau neîncrezătoare ca niște capre. Am sosit înaintând la pas în piațeta din fața intrării, unde alte persoane, mai obișnuite, îmbrăcate cu haine din zilele noastre, oprite lângă o mașină modestă, priviră cu aceeași stupoare carul funerar care își făcea apariția pe neașteptate ducând un sicriu fără flori. Bărbatul se întoarse să-și ia haina. — Mă duc să rezolv câteva probleme birocratice. Își luă geanta de piele neagră, rigidă ca un sicriu. L-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Încolo citim: „Le Corbusier Înțelege că o casă e o mașină de trăit, definiție care pare să se aplice mai puțin Taj Mahalului decât stejarului sau peștelui.“ Atari afirmații, axiomatice sau demne de panseurile lui Gâgă, au provocat atunci, pe lângă stupoarea multora, amenințările lui Gropius și Wright, loviți În cetatea lor cea mai intimă. Restul broșurii torpilează Cele șapte lămpi ale arhitecturii de Ruskin, dezbatere care acum ne lasă reci. Nu are deloc - sau are prea puțină - importanță dacă Piranesi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să găsesc azil În prima tunderie unde, fără să mai știu ce ziceam, am cerut să-mi radă barba falsă. Frizeru iera chiar don Isidro Parodi, cu halat alb și chipu bine păstrat, deși oareșcum ologit. Nu mi-am ascuns stupoarea; i-am zis: — Don Isidro, don Isidro! Un om ca matale ie la fel de bine la pârnaie ca și la mare distanță. Cum de ți s-a năzărit să te Înstalezi chiar În față la Departament? Că cum nu ești atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și faptul că, În timp ce-i vorbea, se uita țintă la ciorap, Îl făcuseră la Început pe Norman să creadă că acesta era stânjenit de stupiditatea misiunii pe care o Îndeplinea. Pe urmă Însă, când Își ridică privirea, Norman constată cu stupoare că, de fapt, tipul era cât se poate de serios. — O astfel de invazie ne-ar prinde realmente cu pantalonii În vine, zise tânărul. Norman fu nevoit să-și muște buzele ca să nu pufnească În râs. — Da, probabil că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zona capului și a cefei“. Iată-mă, surîzător, cu microfonul în față, vorbindu-i tinerei fete. Printre frunze, voalat, în spatele meu, se zărește chipul imbecilului care se apropie cu un mers de cimpanzeu. Vorbesc despre frumusețe. Un zgomot sec și...stupoare: stropi de sînge roșu strălucitor îmi acoperă fața, pleoapele se închid pentru o clipă. Urmează un geamăt și imaginea se mișcă. Țipătul fetei și al doilea zgomot înfundat. Oligofrenul triumfător, lovind cu ciocanul. Țipete, voci, trupul care se rotește ușor
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și-au încheiat problema. Sînt niște diletanți ai morții. Chiar nu vezi ce te chinuie?” Las să curgă timp peste întrebarea sa, să i se descarce sensul. Apoi, chinuit, îi răspund: „-Nu, Doctore. În clipa asta nu văd nimic. E stupoare în fața lipsei astea de sens. Viitorul e acum, înțelegi? Gata mort. I-a înțepenit cadavrul. Singura senzație palpabilă e un plîns interior. Ceva acid care doare cumplit de-a lungul meu. De fapt, nici nu urăsc nimic dar fără asta
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la scufundarea în apă. Și totul devine fluid căci această alăturare, tulbură. V. tînăr, mă dor teribilismele mele încît mă întreb cum de-a avut răbdare lumea să mă suporte atît? Revăd o conversație cu tînărul Doctor și realizez cu stupoare că știam de mult adevărul. Ca acum, văd cum prietenul, în camera sa de gardă, scrie preocupat în fișe. „-Doctore,”-îl întreb-„ți-a venit vreodată ideea să-i spui unui pacient:-Gata! Cască bine ochii și consumă-ți repede
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și muncitorii. Intelectualii și muncitorii. Intelectualii și intelectualii. Muncitorii și muncitorii. Țăranii beau, după o tactică străveche. Și, deasupra portocalelor, salamului și nevrozei, ca un nor staționar, mizeria și AND-ul abjecției și-al unei violențe de neînchipuit. Descoperirea cu stupoare a caracterului belicos al unui popor considerat de propria-i istorie drept o culme a blîndeței. Sintagma deja găurită „Revoluția continuă” ar trebui Înlocuită cu Iluzia continuă (titlul unui volum de versuri al lui Radu Sergiu Ruba), deși nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din Calvino.) Așa-s francezii, curioși, mai ales după surparea liniei Maginot. Înfierbîntată de Luvru, Carmen preamărește RG-ul: „Guvernanții Întrețin În sînul RG un serviciu de sondaj căruia Îi comandă anchete În instituții private, deleagă la mitinguri urechi atente. Stupoare pentru unii dintre noi!” Nu și pentru Carmen, care n-are stupoare. În schimb e atrasă de urechile atente, clăpăuge, despre care citește În revista Le Point: „Toate personalitățile un pic cunoscute, aleșii, jurnaliștii, industriașii, sindicaliștii, avocații se regăsesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înfierbîntată de Luvru, Carmen preamărește RG-ul: „Guvernanții Întrețin În sînul RG un serviciu de sondaj căruia Îi comandă anchete În instituții private, deleagă la mitinguri urechi atente. Stupoare pentru unii dintre noi!” Nu și pentru Carmen, care n-are stupoare. În schimb e atrasă de urechile atente, clăpăuge, despre care citește În revista Le Point: „Toate personalitățile un pic cunoscute, aleșii, jurnaliștii, industriașii, sindicaliștii, avocații se regăsesc În fișierele generale ale Serviciului evident, secret de informații”. În concluzie, SRI-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alergat, nedormită, spre biroul X, m-am așezat la coadă, alături de alții care-și țineau în brațe cărămizile științifice, am început să mă uit pe pereți, am dat de niște anunțuri, ceva cu date, cifre, candidați, și am realizat, cu stupoare, că mai aveam de fapt un an până la predare (nu mai știu dacă nu cumva era unul de prelungire)! Pierdusem complet noțiunea timpului. Nu m-am întors acasă cu opul, l-am lăsat acolo, fie ce-o fi. Aveam să
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
deja cererea ei și îi punea o ștampilă și din acel moment ea avea o slujbă și o leafă, oricât de mică ar fi fost. Rezolvarea asta a venit exact la timpul potrivit pentru că, ajunsă acasă, avea să afle, cu stupoare, că bărbatul ei făcuse recurs, nu-i plăcea, probabil, să locuiască unde locuise în ultimele luni, într-o mansardă, și voia să se întoarcă în casa cu scară interioară împreună cu țigăncușa care îi era acum soție. Câștigase, mai târziu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dispăruse condiția contractului și acum toate nu depindeau iarăși decât de el. În unele momente era vesel, chiar surprinzător de vesel, de parcă s-ar fi bucurat că nu se mai rezolvă nimic și Ioana Sandi se uita la el cu stupoare. „Pentru Dumnezeu, ce te-ai mai apucat să faci?“, îl întreba. „Ai să vezi, ai să vezi, am să găsesc eu“, dar nu-i spunea nimic mai mult. Încă nu știa. A făcut ce-ar fi trebuit să facă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se risipi. Pielea de desubt era rozalie, grăsuță și uluitor de netedă. Kay șterse mai mult, apoi duse mîna la maxilarul lui Helen și-l luă În palmă... nedorind să-i dea drumul, de fapt; o privea cu o anumită stupoare, nevenindu-i să creadă cum ceva atît de proaspăt și neatins putea ieși din haosul atotstăpînitor. Mulțumiri Mulțumiri lui Lennie Goodings și celor de la Little, Brown Book Group, M.B., lui Julie Grau și celor de la Penguin Group, lui Judith Murray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
totala siderare. Pe ascuns, în timp ce-și aranja buclele brune, îi studie prin ochelari ecusonul. Da, o chema Leni. Nu-și amintea deloc, absolut deloc, de ea. Leni sporovăia afectată, ne scăpând-o din ochi, cu un soi de stupoare necioplită, iar doamna Ionescu dădea din cap, zâmbitoare, și mai punea întrebări neutre, ca să nu se dea de gol că nu-și amintește deloc de ea. — Mai țin legătura cu Georgiana, începu să turuie Leni. Tare drăguțică a fost și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-i de fiecare dată atenția: Domnule Vladimir, alcoolul... Oricât de puțin alcool ați consuma, să știți că ar dăuna grav sănătății dumneavoastră. Să nu uitați: alcoolul este strict interzis! Până la noi ordine!... Pe când Zoe, cu o schimă permanentă de extaziată stupoare, nu-i lăuda conduita lui nouă, de teamă să nu producă dispariția mirajului, Nae Calaican, furios că temperanța lui Vladimir favoriza rafale de morală îndreptate către el de feciorul său, își înfunda mai tare pe cap faimosul lui stetson, replicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ridicat de aur curat, ce presupunem că-l înglobează firul de păr blond, acesta e ideal pentru confecționarea aparatelor, plasate în platforma meteorologică, pentru măsurarea umidității din atmosferă, numite higrometre. Prin aerul de acvariu verzui al pădurii luxuriante, se zări stupoarea omului cu musculatura ilustră, care rămase perplex, auzind considerația aceasta de alchimist insensibil, emanată la adresa încântătoarei blondine. Protestă la fel de slobod și de afectat, ca de obicei: Uf, ce sacrilegiu! exclamă el, dorind ca frumoasa ființă să-i remarce atitudinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
actorași ca să exclame: Tracăl! Și: Coelio! Și: Uau, Despre Îngeri! Dar eu le dau și de băut. Și-mi iese câte ceva de aici. Dar, oricum, sunt de acord: păcat că lumea nu citește. Chiar dacă miza e alta. Care o fi? - Stupoare! zice Leac. Asta urmărim! STU-POA-REEE! silabisește el surâzând mai puțin binevoitor. Dacă nu l-am cunoaște, ar trebui să plecăm privirile. Așa e el, pare uneori gata să-ți sară În gât. Dar, fiindcă nu Înțelegem, Îl privim În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]