1,414 matches
-
prin formațiunea reacțională sunt și semnul unor activități de contrainvestire. În acest fel, conflictul rezultat din ambivalență este, după cât se pare, rezolvat. O demonstrează surplusul de tandrețe sau atenția anxioasă electivă a unei paciente isterice față de copiii săi, înlocuind ura subiacentă legată de moțiunile pulsionale infantile ale femeii. Tot astfel, în isteria de conversie, transpunere corporală a tensiunilor psihice, „contrainvestirea își alege (...) fragmentul asupra căruia va putea fi concentrată toată investirea sa” (Freud (1915c/1968). Asemenea copacului ce ascunde pădurea, simptomul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că „mecanismele de apărare nevrotice, precum refuzul, refularea și izolarea, nu explică în mod adecvat fenomenul alexitimiei”. După Nemiah și Sifneos, „la pacientul obsesional se observă o abundență a fantasmelor endogene care indică existența și natura afectelor și pulsiunilor izolate subiacente”. „Altfel spus, indivizii nevrozați ajung să refuleze ori să se apere în diferite moduri împotriva sentimentelor și fantasmelor asociate conflictului psihologic”, în timp ce „personalitățile alexitimice par a avea o lacună în posibilitățile lor de a sesiza propriile sentimente interioare”. Comentând două
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
viața: „Mai funcționează / șurubul / pinionul /și piulița, /mai bate / roata mașinilor de cusut, /se învârte cilindrul cu găuri, / se aprinde motorul de la flacăra/ inimii mele/ - nu-mi pare rău.” Poetul este un ghiduș sarcastic, un ludic agitat și hipersensibil. Neliniștea subiacentă o deghizează în posturi zgomotos-candide, poetul se simte permanent sub reflectoarele aprinse, orice revelație, orice senzație se cere comunicată cu sagacitate celorlalți. Acest vacarm grațios și clovnesc ocupă locul temei singurătății și disconfortului existențial, ce caracterizează versul altor optzeciști. Atitudinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
membrană a fătului [2], membrană fetală situată la exterior, constând dintr-un epiteliu trofoblastic exterior, mărginit intern de mezodermul extraembrionar [2], porțiunea sa viloasă, vascularizată de vasele sanguine alantoice, formează partea fetală a placentei [2], 1) strat de țesut conjunctiv subiacent unei mucoase sau unei seroase, 2) membrană exterioară a oului la mamifere, 3) porțiunea profundă a dermului, alcătuită îndeosebi din fascicule de fibre colagene și o rețea de fibre elastice și de reticulină. Protoplasmă [2264, 4265]: de la grecescul protos - primul
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
stării generale a pacientului, dificultățile de diagnostic și tratament. Clinic, în cazurile tipice, apare durere locală, crepitații la palpare, veziculația tegumentului, secreția apoasă fetidă. Uneori, în localizările profunde și în fazele inițiale, aspectul cvasinormal al tegumentului poate masca severitatea infecției subiacente și duce la întârzierea diagnosticului. Prezența gazului la nivelul țesuturilor moi, evidențiat clinic și radiologic, este un semn clasic, dar absența lui nu exclude infecția necrotizantă. Progresia către șocul septic, insuficiența multiplă de organe și decesul este regula dacă tratamentul
Tratat de diabet Paulescu by Eduard Catrina, Iulian Brezean, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92219_a_92714]
-
presupune încredere în toate demersurile ce au conlucrat la realizarea ei, adică o stabilitate cu ecou reflexiv, o întemeiere solidă în toți afluenții aptitudinali atașați trunchiului comportamentului științific. În concluzie, tot ce este de ordinul conduitei epistemice implică o reflexivitate subiacentă, susținătoare, complementară, iar adevăratul salt în cunoaștere este determinat de autentica schimbare interioară pe care o patronează conștiința de sine. Fără această turnură de natură esențială, revoluția cognitivă nu ar fi fost posibilă, iar înaintarea investigatoare ar semăna cu o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de la o oră la alta și în funcție de poziția bolnavului. Investigații paraclinice [10] Electrocardiograma Modificările electrocardiografice care apar frecvent în pericardite sunt modificările de fază terminală și tulburări de ritm. Pericardul neavând activitate electrică, modificările fazei terminale sunt expresia iritației miocardului subiacent. Aceste modificări ST-T sunt difuze (apar în toate derivațiile) față de coronarieni unde sunt localizate pe un perete (anterior sau postero-inferior). În stadiul precoce, segmentul ST este supradenivelat, cu concavitatea în sus. După 2-3 zile, segmentul ST devine izoelectric, cu
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
pulmonară, calcificări intracardiace, extravazat pleural. Niciun alt procedeu paraclinic nu e mai la îndemână și nu furnizează atâtea informații asupra modificărilor cardiace și asupra circulației pulmonare. Mărimea și forma siluetei cardiace: mărirea siluetei cardiace, furnizează informații importante privind boala cardiacă subiacentă. Structura și vascularizația plămânului: În prezența unor presiuni capilare și venoase pulmonare normale în ortostatism, bazele pulmonare sunt mai bine perfuzate decât cele apicale, iar vasele care irigă lobii inferiori sunt semnificativ mai largi decât cele care irigă lobii superiori
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
artera subclavie. Palparea arterelor se va termina obligatoriu cu palparea arterei carotidei comune și/sau a glomusului carotidian. Posibilitatea de a palpa pulsul arterei depinde de: 1. mărimea (diametrul) arterei; 2. localizarea sa superficială; 3. raportul său cu un plan subiacent mai dur. După Allen și colaboratorii intensitatea pulsațiilor arteriale se clasifică în cinci grade: -gradul 0 - pulsații absente; -gradul I - pulsații foarte slabe; -gradul II - pulsații slabe; -gradul III - pulsații puțin diminuate; -gradul IV - pulsații normale. Datorită dificultăților practice ale
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
nemijlocirii estetice, mediere care întemeiază un raport între ceea ce se dă ca potență de sens ce începe să se rostească și figura în care aceasta apare în discurs. "Ar fi oare cu putință să existe continuitate estetică fără a exista, subiacentă, și o identitate de priză asupra unei aceleiași realități?"34 O mediere a adevărului, în ultimă instanță, care nu înseamnă ruptură între imanența lumii date și o imaginară transcendență a lumii artei - deși ea presupune o anumită dislocare - ci o
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
parte, un producător de mituri și ideologii (cu funcție social-politică și culturală), dar pe de altă parte și un critic al acestora, rol pe care, observă Morin, intelectualii îl exersează mai mult decît pe primul (orice formă de critică presupune subiacent un fel de ideologie). Analiza lui Edgar Morin căuta, în continuare, alte puncte de sprijin pentru delimitarea cît mai exactă a unui profil al intelectualului. El apela chiar la sintagma modul de producție care, dacă acesta caracterizează o clasă socială
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
filozofia ca Weltanschauung oferă perspective diferite asupra ei. "Fundamentul real al filozofiei", precizează Dilthey, îl constituie "experiența de viață", conjugată cu datele oferite de științe și cu "sistemele existenței istorice"219. Observăm că relativismul lui este dublat de un realism subiacent, ceea ce ne trimite iarăși cu gândul la încercarea lui de a concilia romantismul cu pozitivismul (vezi, de exemplu, I, 3F). Construind 220 în acest spirit oarecum avântat și încrezător o teorie a sistemelor, Dilthey încearcă să depășescă scepticismul istori(ci
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pentru susținerea ideii că excluderea trupului din esența sa corespunde «realității înseși a lucrului». ) Unul dintre acestea se referă la indiviziblitatea spiritului prin opoziție cu divizibilitatea trupului, de unde se deduce că acestea două au naturi distincte. Argumentul conține și ideea subiacentă a unității și simplității conștiinței individuale. Descartes a mizat cu siguranță mai mult pe plauzibilitatea ei intuitivă, și de aceea a fost considerată de către mulți adevărată. Nu putem ști însă cu siguranță dacă el s-a gîndit la posibilitatea ca
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
societatea o valorizează și o promovează. Preponderența definiției școlare a acestei aptitudini atestă, fără îndoială, rolul covârșitor al instituției educative în sistemul social. Explorând reprezentarea socială a inteligenței, cercetătorii au pus în evidență o „ideologie a datului” care-i este subiacentă și care proclamă caracterul înnăscut al inteligenței (Mugny și Carugatti, 1985). Slujindu-se de ideologia datului, simțul comun justifică în mod simplu diferențele individuale atât de vizibile și de încurajate astăzi. În plus, reprezentarea celei mai importante dintre aptitudini ca
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
o contribuție etern teoretică, însă nu apodictică, la fixarea varietății epistemice a apropierii de "adevăr". Sensul meditației vii a romanului e adesea umbrit de varianta (intens) colorată, pitorească, a anecdoticii narative, însă purtătoare a condițiilor de existență a discursului hermeneutic subiacent. Sacrificiul subînțeles se edifică aproape arhetipal: în "mortificarea" materiei, în epuizarea "vieții" de întrupare efemeră, plurală și aleatorie a ideii se instaurează o "naștere mistică", o dimensiune spirituală, invizibilă, a configurației lumești, o adresă pură a înțelegerii. În actul imaginat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
personaje care au, pînă la momentul emoției brutale declanșatoare, în același timp, a resurselor primare de conservare -, o justificare gata pregătită actelor lor. Că aceste "accidente", comparabile între ele prin căderea ca un trăznet, implacabilă și de necontrolat, sînt, în subiacent, semne ale unei latente predestinări, se va înțelege treptat. Ele anunță însă o revelație, o deșteptare în lumina unei întîmplări sacrificiale care, în ambele cazuri, i-a avut protagoniști. Participanți agresivi, executori sau executanți aceasta este intrarea pe care și-
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
derivat din endoteliu= EDRF, în terminologia veche) reprezintă factorul vasodilatator endotelial cel mai important. NO este sintetizat permanent la nivelul celulelor endoteliale din precursorul L-arginină, sub acțiunea enzimei NO-sintetazei constitutive (eNOS). NO acționează asupra celulelor musculare netede vasculare (CMNV) subiacente. Legându-se de guanil-ciclază, NO induce transformarea GTP în cGMP, care, la rândul său, reduce concentrația calciului din citosol, cu efect vasodilatator consecutiv. Inhibitorii NOS, precum L-NMMA, determină creșterea tensiunii arteriale (TA). Pe lângă sinteza continuă, bazală, producția de NO
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
de raze caustice mai cu seamă pe abdomen și organele genitale). Sindromul nu este specific debutului schizofreniei, însă apar aici cu o deosebtă frecvență ideile delirante care exteriorizează un caracter ilogic și absurd, procesul disociativ imprimând deja nota sa discordanță. Subiacent tuturor acestor conduite mai mult sau mai puțin nevrotice Ey descrie "invazia progresiva a delirului" cu instalarea unei modalități stabile și delirante de relație și de comunicare cu lumea. Ca semn veritabil de alarmă este "fisura delirantă a EU-lui", cu
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
nominalul încorporat în verb, deci predicația verbală, adică aspectul mâncării (mâncarea arată delicios "mâncarea are aspect delicios"). În puține contexte variația adjectiv-adverb atrage o specializare semantică clară: (234) Ioana arată îndrăzneață/îndrăzneț. În contextul cu nume predicativ realizat adverbial, citirea subiacentă este "poartă haine moderne, nonconformiste, provocatoare", în timp ce în varianta cu predicație adjectivală, citirea prototipică este "are o atitudine care o califică drept îndrăzneață". Acest fenomen nu este regulat, ci ține de o anumită evoluție semantică pe care au suferit-o
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de a doua porunci: "Să nu-ți faci chip cioplit.", nu este ușor de sesizat. Nu este vorba de o interzicere a cultului idolilor. Se știa că imaginile, familiare cultelor păgâne, nu erau decât un receptacul al divinității. Probabil, ideea subiacentă în această poruncă implica interdicția de a-1 reprezenta pe Iahve printr-un obiect cultual. Așa după cum nu avea "nume", Iahve nu trebuia să aibă "chip". Dumnezeu se lăsa văzut, de anumiți privilegiați, direct; pentru restul oamenilor, prin actele sale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
1-au aruncat pe zeu în adâncul lacului din Lerna (Plutarh, De Iside, 35). Vom regăsi tema persecuției analizând Bacchantele lui Euripide. S-a încercat să se interpreteze atari episoade ca amintiri mitizate ale opoziției întâlnite de cultul dionysiac. Teoria subiacentă presupune că Dionysos a sosit destul de târziu în Grecia, că, implicit, este un zeu "străin". După Erwin Rohde, majoritatea savanților îl consideră pe Dionysos un zeu trac, introdus în Grecia, fie direct din Tracia, fie din Frygia. Dar Walter Otto
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sălii. Nu se gîndește: "care este originea acestui discurs" împrumuturi, derivații, asimilări ale discursurilor anterioare -, ci, dimpotrivă, "ce a produs efectiv acest discurs deplasări, obturări, rupturi, masacre, ierarhii noi în dispozitivele autorității." Nu interesează gama enunțiativă din interiorul ordinului conceptual subiacent uneia sau alteia din categoriile discursului, ci consecințele enunțului asupra populației umane (inclusiv aceea a profesioniștilor discursului). Se va produce deci o răsturnare fond/formă: ce este "formă" pentru noi, precum modalitățile tehnice de apariție a unui mesaj, contextele sale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în general prezentă. Există însă cazuri de empiem mixt la care nu se pot pune în evidență leziunile tuberculoase pulmonare. Tratament Prezentăm în cele ce urmează algoritmul terapeutic aplicabil empiemului mixt (tuberculos + piogenic) ce prezintă leziuni evidente tuberculoase ale pulmonului subiacent (fig. 5.18) și fără leziuni aparente (fig. 5.19) [5, 22, 26]. PLEUREZIILE MALIGNE GENERALITĂȚI Cavitatea pleurală conține în mod normal o mică cantitate de lichid (aprox. 10 ml) de fiecare parte [37]. Pleureziile apar când intervine un dezechilibru
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92102_a_92597]
-
române elanul novator”. O atenție specială i se acordă lui Ion Budai-Deleanu, marele scriitor al epocii (care va face și obiectul cercetării Doctrina literară a „Țiganiadei”, apărută în „Studii literare”, 1948), a cărui epopee este analizată sub raportul izvoarelor, ideologiei subiacente, temelor satirei, tehnicii, limbii. Culegerea Cercetări de literatură română (1944), care inaugura „Biblioteca «Studii literare»” a Universității din Cluj, colecție creată și coordonată de P., abordează masiv epoca pașoptistă, după ce aceasta făcuse obiectul unor cursuri: Literatura română în perioada lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
o înfrumuseța și mai mult: «Astăzi am făcut un voiaj tare ostenitor de la grădina publică până la rediu, dar piste o lună am să fac o primblare pin Italia și pin Franția.»“ Ironia sprintenă a acestor rânduri nu le ascunde gravitatea subiacentă. Formele pe care le îmbracă „iubirea pentru civilizație“ a unora inspiră și reflecții mai acide, ca în foiletonul satiric Voiajul diavolului, apărut în Albina românească (1845, nr. 36 și 37). De când oare au început ieșenii să coboare mai frecvent în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]