11,661 matches
-
despre om o cunoaștere științifică, adică obiectivă în dublul sens care a fost admis în așa fel încât scopul acestei obiectivități să implice scoaterea din joc a subiectivității care definește esența omului? În cazul științelor naturii, această înlăturare a vieții subiective părea conformă cu exigențele obiectului studiat în măsura în care acesta Natura era asimilat stării naturale, acelui ceva care nu se simte și nu se încearcă pe sine. În cazul științelor umane, dimpotrivă, scoaterea din joc a subiectivității nu înseamnă nimic altceva decât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
el tocmai "obiectul" său. Între fenomenul primitiv și obiectul-temă al științei intervine, este adevărat, o diferență, diferență constituită de ansamblul presupozițiilor și al deciziilor care definesc această știință. De pildă, știința galileană a ales să excludă din cercetarea sa proprietățile subiective ale naturii pentru a nu reține din aceasta decât formele sale geometrizabile, singurele care se pretează unei determinări ideale și în acest fel "obiective". Am lăsat deja să se înțeleagă ce înseamnă darea la o parte a ființei-dăruite-subiectivității a naturii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu este poate posibil de conceput fără o determinare naturală care îi servește drept punct de sprijin, corpul natural, însă ea nu se explică nicidecum prin aceasta și nu se reduce la ea. Nu numai că obiectivarea este un proces subiectiv, subiectivitatea însăși în structura sa ek-statică, ci ceea ce survine astfel în În afara Ek-stazei, conținutul "uman" al fenomenului uman, este, sub forma unei simple reprezentări și astfel a dublului său ireal, această viață transcendentală însăși. Independent de această obiectivare și redus
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
conținutul "uman" al fenomenului uman, este, sub forma unei simple reprezentări și astfel a dublului său ireal, această viață transcendentală însăși. Independent de această obiectivare și redus la un element natural, la un fapt de a fi, lipsit de capacitatea subiectivă de a simți și încerca, un atare conținut nu este decât un termen abstract; nu este nimic care să semene cu un corp uman, mai precis cu ceea ce poartă în sine în mod principial puterea de a simți lumea și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ochiul vede și urechea aude, nu este decât în măsura în care, propunându-se de fiecare dată ca obiectivare a puterilor transcendentale de a se mișca și de a simți, de a vedea, de a auzi și de a atinge, care definesc ființa subiectivă a Corpului originar care suntem, ele poartă în ele, în prezența corpului natural și făcând din el un corp uman, ca tot atâtea semnificații goale, reprezentările ireale ale fiecăreia dintre aceste puteri ale căror replici sunt de fiecare dată în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
făcând din el un corp uman, ca tot atâtea semnificații goale, reprezentările ireale ale fiecăreia dintre aceste puteri ale căror replici sunt de fiecare dată în obiectivitate. Corpul obiectiv, individul empiric sunt astfel produsul unei duble obiectivări, cea a corpului subiectiv ca ansamblu al puterilor noastre de a simți, adică de a fi în mod transcendental într-o lume, cea a Arhi-Corpului mai întâi, adică posibilitatea prealabilă a acestui corp subiectiv de a fi în sine, ajungerea în sine a fiecăreia
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
empiric sunt astfel produsul unei duble obiectivări, cea a corpului subiectiv ca ansamblu al puterilor noastre de a simți, adică de a fi în mod transcendental într-o lume, cea a Arhi-Corpului mai întâi, adică posibilitatea prealabilă a acestui corp subiectiv de a fi în sine, ajungerea în sine a fiecăreia dintre puterile prin care el ajunge în lume, faptul de a se simți pe sine și faptul de a se încerca pe sine ale vieții absolute. Faptul uman, faptul istoric
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ce condiții s-a produs acesta, independent de predicatele ideale pe care căutăm a i le atribui, nu ar însemna oare recunoașterea în el a esenței sale, relația, de pildă, a vieții transcendentale în mod absolut imanente, în mod absolut subiective, cu dublul său obiectiv incomprehensibil, cu acest corp anume, având caracteristica sa sexuală, având configurația sa stranie incomprehensibilă pentru ea, pentru această viață transcendentală (nu pentru știința care o va explica negreșit într-o bună zi), pentru ea care se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai mult, nu această respingere este oare cea care o motivează și, odată cu ea, motivează proiectul galilean însuși, privit, nu în efectivitatea operației sale și potrivit tematismului său explicit, ci în taina intentio sale, ca fiind el însuși o experiență subiectivă și o voire a vieții, cea de a se nega ea însăși? Din simplul punct de vedere metodologic, respectul pentru fenomen, adică pentru modul dăruirii sale pentru angoasă, în exemplele noastre nu impune oare procesului de idealizare în care se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
problemelor legate de condiția însăși a conștiinței, pe care, din acest motiv, nu are niciodată mijlocul de a le rezolva cu-adevărat. Astfel, întrebării de ce, la care nu există răspuns (ea este ca atare imposibilitatea răspunsului, care consistă în viața subiectivă doar, în iubire etc.), îi este preferată una mai modestă, și anume cum sus-pomenitul cum nefiind de altfel niciodată acel cum esențial al dăruirii, revelația originară care ar conduce din nou la viața însăși, ci acel cum superficial după care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
-i contesta legitimitatea, și aceasta la fiecare dintre fazele sale, în cazul în care este adevărat că această construcție nu-și are punctul de pornire în fenomenul originar, ci într-o reprezentare ireală a vieții, în cazul în care caracterele subiective reținute în mod involuntar (deznădejdea unei sinucideri, angoasa corporeității, teama de moarte) nu mai sunt percepute potrivit ordinii esențiale a fondării lor transcendentale și nici tematizate pentru ele însele, în cazul în care cunoașterea lor este redusă la o numărătoare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
astfel, să o măsoare. Când se înfăptuiește în științele umane cărora le-a dat naștere, proiectul galilean este așadar ambiguu, subordonându-se unor motivații cu totul diferite. Uneori este vorba de a îndepărta viața, de a elimina tot ce este "subiectiv" și nu este resimțit decât ca un corp străin științei pe cale de constituire, ca reminiscență a unei alte epoci, epoca metafizică. Mai mult decât în științele naturii, demersul galilean se lasă recunoscut aici ca autonegare a vieții purtătoare în sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și repetă absurditatea acestuia. Autonegarea vieții nu este cu toate acestea decât voirea vieții de a scăpa de sine. Nu este o întâmplare că epoca pe care o trăim marchează deopotrivă triumful științei și pe cel al politicii: în spatele respingerii "subiectivului", în căutarea și revendicarea unei obiectivități absolute se ascunde o aceeași suferință, o aceeași nemulțumire tainică a individului, din care purced și una și cealaltă, la care fac trimitere amândouă. Contradicția proiectului obiectivist, în măsura în care el purcede din subiectivitatea pe care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un conatus. Un asemenea efort nu are așadar nimic de-a face cu ceea ce se desemnează de obicei prin acest termen, cu irupția în cursul vieții a unei modalități specifice a acesteia, sub forma unei "voiri" a actualizării unei potențialități subiective corporale de pildă. Despre acest efort care are un început și un sfârșit se poate spune de fapt că este vrut, și chiar că este un mod al voirii sau al acestui Eu Pot fundamental care sunt eu. Însă mișcarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o observăm în lumea de astăzi pentru a vedea, tocmai, cum ea nu este niciodată o simplă oprire, ci este deja respingere și inversare. Această lume este lumea științei, a științei galileene care a îndepărtat din ea tot ce este subiectiv și subiectivitatea însăși. Numai că nu este posibil a elimina viața. Aceasta nu supraviețuiește numai în interiorul științei ca negândit al acesteia, ci ea nu contenește să se înfăptuiască în determinările sale elementare care sunt pentru fiecare trăitor nevoile fundamentale ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în mod tainic de ea. Astfel, un sistem economic precum capitalismul nu posedă, așa cum s-a arătat, decât o autonomie iluzorie, nu este decât un pseudo-sistem, în măsura în care fiecare dintre fenomenele economice care îl alcătuiesc este produs în realitate de munca subiectivă, luându-și existența din viață și nefiind inteligibil decât plecând de la ea și de la proprietățile sale specifice. În sistemul tehnico-științific însuși și cu toate că provine din eliminarea vieții, această scoatere din joc nu este de fapt niciodată completă. Pe de o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de la ea și de la proprietățile sale specifice. În sistemul tehnico-științific însuși și cu toate că provine din eliminarea vieții, această scoatere din joc nu este de fapt niciodată completă. Pe de o parte, dispozitivul material conservă un punct de ancorare în corpul subiectiv; pe de altă parte, și într-un mod mai esențial, scoaterea din joc a vieții de către sistem purcede încă din aceasta. O asemenea constatare aplicată mijloacelor de comunicare înseamnă că acestea nu pot fi înțelese pornind de la aparatura pe care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
oare și ele imagini? Numai că imaginea estetică nu este, în subiectivitatea sa, decât auto-sporirea acesteia și, astfel, esența însăși a vieții în înfăptuirea sa: cultura. Așadar, imaginea televizată trebuie la rândul său apreciată în relația sa internă cu viața subiectivă și ca avându-și sălașul veritabil în aceasta: imaginea televizată purcede din plictis. Plictisul este, tocmai, dispoziția afectivă în care se dezvăluie sieși energia nefolosită. În plictis, în fiecare clipă se ivește o forță, care se umflă de ea însăși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
grupe de discipline ridică în privința fundamentului său o problemă filozofică la care suntem în măsură să dăm un răspuns clar. "Științele" desemnează ansamblul cercetărilor subordonate proiectului galilean și vizând cunoașterea obiectivă a ființării naturale golite de proprietățile sale sensibile și subiective. Literele" au în vedere aceste proprietăți, adică viața transcendentală însăși ca atare. Istoria, literatura, limbile clasice și moderne, filozofia pot foarte bine să vorbească despre una sau despre alta, dar nu o fac niciodată fără o referire implicită însă principială
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
non-subiective în sine, primește, dimpotrivă, o semnificație dogmatică, așa cum se întâmplă odată cu pozitivismul, filozofia este condamnată la moarte. Nu discutăm aici despre faptul că această eliminare dogmatică a subiectivității, și aceasta într-o problematică a cunoașterii a cărei esență este subiectivă, este absurdă, că ea conduce la fondatorul pozitivismului la o imensă contradicție care capătă forma revenirii masive a sentimentului în chiar acel loc de unde viața tocmai fusese alungată. Ne vom mulțumi să cercetăm soarta rezervată filozofiei în Universitatea neopozitivistă. În afara
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
intervină în sine decât reprezentarea subiectivității în psihismul uman și niciodată subiectivitatea însăși, care se retrage și se reține în Noaptea inextatică a imanenței sale pure. Nu este posibil a obține pornind de la biologic nici cea mai neînsemnată cunoștință privind subiectivul ca atare iată ce trebuie să recunoască orice gândire (fie ea scientistă și materialistă) pe care practica sa o obligă la înțelegerea corectă a fenomenelor în chestiune. Vorbind de psihismul profund, de ceea ce el numește "stările latente ale vieții psihice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Preluare imposibilă în lipsa unei metode transcendentale și mai cu seamă eidetice, în lipsa unei delimitări conștiente față de obiectivismul galilean la care, în mod contradictoriu, psihanaliza revine fără încetare. De aceea ea nu a putut construi decât o psihologie bastardă, pe jumătate subiectivă și pe jumătate obiectivistă, o psihologie empirică în care ambiția de a determina concepte empirice (raportarea la Tată, sexualitatea anală etc.) să joace un rol transcendental nu poate sfârși decât într-o confuzie extremă. În calitate de aplicare a proiectului galilean la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
oricărei intersubiectivități concrete. Însă îndepărtarea de către proiectul galilean a subiectivității transcendentale este în mod identic îndepărtarea intersubiectivității. Sociologia științifică trebuie așadar, ca și psihologia cu același atribut, să-și dea un alt obiect: vor fi și aici, substituindu-se esenței subiective, "comportamente" sau "fenomene" reduse la faptul de a-fi-date în obiectivitatea societății comportamente sau fenomene care nu mai sunt individuale, ci sociale. În măsura în care asemenea comportamente trebuie să facă abstracție de intersubiectivitate așa cum comportamentele psihologiei făceau abstracție de subiectivitate, ele au nevoie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de informații privitoare la fapte, exterioară și superficială ca și acestea și asimilabilă și ea unei pure factualități. De unde își ia aceasta modelul? În societatea generată de autodezvoltarea orbească a tehno-științei care bulversează stratificările anterioare, dispozitivele tehnice înlocuiesc treptat praxisul subiectiv al oamenilor; comunicarea nu mai este aici o relație vie întemeiată pe rostirea personală și tributară de fiecare dată indivizilor care intră în relație, ea nu mai este intersubiectivitate ci, tocmai, un dispozitiv tehnic: ea a devenit comunicarea mediatică și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ele, cea a cunoașterii. Și am văzut în ce fel: în ce fel proiectul de a ajunge la o cunoștință obiectivă a ființării naturale i-a determinat pe fondatorii modernității să excludă din această cunoștință toate proprietățile sale sensibile și subiective tot ceea ce comporta o referire la viață. Astfel, negarea acesteia, adică, la urma urmelor, autonegarea sa căpăta înfățișarea unei dezvoltări pozitive, cea a cunoașterii și a științei. Mascată de prestigiul rigorii, scoaterea din joc a subiectivității sfârșește prin a duce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]