1,129 matches
-
dar avea ceva ce vechii dușmani nu puteau să dobândească niciodată: Viitorul. El era puiul de leu ale cărui gheare erau deocamdată fragile. Trebuia să aștepte, așa cum așteptaseră papirusul, mierlele, violetele și trandafirii. Auzea răsuflarea Timpului în liniștea grădinii. Tot sucea în minte gândul acela, care devenea tot mai limpede, așa cum o piatră șlefuită cu tocila își pierde asperitățile. După câteva zile îi auzi pe liberți spunând că Livia Augusta „se simțea rău“. Se uitau la el când ziceau asta, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ea însăși se afla în mare primejdie. Momentul tragic nu le-ar fi îngăduit jocuri ale seducției sau psihologice; li se păru că se cunoșteau de o viață. Lui Marcus Antonius ea îi apăruse de o frumusețe în stare să sucească mințile oricui, curajoasă; nu vărsase lacrimi și înțelesese totul repede. Ea văzuse în el singurul bărbat din oraș care voia s-o salveze, s-o ajute să fugă împreună cu copilul pe care întreaga Romă îl ura. — Era inevitabil să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al epocii și, în termeni freudieni, pentru pulsiunile ei către moarte. Falsificarea, compromiterea idealului patriotic, relativizarea sa mercantilă, este denunțată cu o violență extremă de către Theodor Solacolu: „Azi, idealul național e un caleidoscop care-și schimbă sclipirile colorate după cum îl sucește bunul plac al fiecăruia. Idealul!... Poftiți, domnilor... Cine dă mai mult?... Marfă calitatea I-a (soldatul conștiinței naționale)! Și tinerii entuziaști (și studioși), conduși de bătrînii impotenți, își macină sufletul, și-l istovesc, și-l ucid, în frămîntări zadarnice, roată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
copil stau pe niște scaune pliante lângă un hamster într-un șervețel. Mai încolo, un cuplu în vârstă stă în picioare, ținând o umbrelă care o apără de soare pe o tânără; tânăra e numai piele și os și stă sucită într-un scaun cu rotile. Bătrânul, mama și copilul, familia și cuplul în vârstă petrec cu privirea toate mașinile. Mântuitorul de pe Șosea își face apariția de fiecare dată într-o altă mașină, coupé, berlină sau camionetă, uneori pe motocicletă. O dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se cheamă boustrophedon, fiindcă imită mersul de dus și-ntors al boului înjugat la plug. Ca să imite un șarpe, zice Mona, unele scriu fiecare rând astfel încât să se ramifice în altă direcție. Singura regulă e că o vrajă trebuie să fie sucită. Cu cât e mai ascunsă, cu cât e mai sucită, cu atât vraja e mai puternică. Pentru vrăjitoare, răsucirile astea sunt în sine magice. Zeul-vrăjitor Hefaistos este desenat sau sculptat cu picioarele sucite. Cu cât vraja e mai sucită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai ascunsă, cu cât e mai sucită, cu atât vraja e mai puternică. Pentru vrăjitoare, răsucirile astea sunt în sine magice. Zeul-vrăjitor Hefaistos este desenat sau sculptat cu picioarele sucite. Cu cât vraja e mai sucită, cu atât își va suci și-și va împiedica victima mai abitir. O va zăpăci, îi va ocupa gândul tot timpul, și atunci ea se va poticni, va ameți, nu-și va mai putea aduna mințile. Exact ca Fratele cel Mare, cu cântecele și dansurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Sfârcurile Monei. Mona nu se mai oprește din țipat și-mi înfige unghiile adânc în mâini, în pielea fină dintre degete. Își înfige unghiile în pielea de pe dosul mâinilor mele până reușesc s-o prind de încheieturi și să-i sucesc mâinile în sus și-n lături. Cartea cade și, lovindu-mă cu picioarele, o zboară cât colo; în parcarea întunecoasă, care răsună de țipete îndepărtate, nu e nimeni care să vadă. Asta e viața pe care am avut-o. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu vârf și îndesat!... Cu câteva săptămâni în urmă, maica stareță o chemase iarăși la ea, ca s-o judece și s-o certe pentru câte nu făcuse și nici cu gândul nu gândise. Că făcuse și că dresese, că sucise și că-nvârtise, mă rog, tot felul de clevetiri și de scorniri, ba și morții din groapă-i dezgropase și i-i pusese la socoteală, ca să-i fie păcatele mai grele, spre bucuria maicilor care-o pârâseră și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
punea În valoare pletele bogate, de un blond venețian, de obicei Împletite, care i se rostogoleau pe umeri și coborau pînă la talie. Un păr de zînă, spunea Christian, logodnicul ei. O sirenă cu ochi verzi, care puteau să le sucească mințile tuturor marinarilor din lume. Bărbații pe care Îi cunoscuse Înaintea lui Îi spuseseră că e frumoasă. Astăzi, le dădea crezare. ZÎmbi timid necunoscutei care o privea din oglindă. Apoi se Încruntă brusc zărind-o În imaginea din oglindă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe Lupino. Emoția îi oprea cuvintele în gît. Văzîndu-i lipsa de reacție, femela ezită: Nu ești tu, Lupino? N-ai venit, acum cîteva zile, împreună cu tatăl tău, pînă aproape de adăpostul nostru? Imaginația să mă fi păcălit, dorul să-mi fi sucit mințile? Răspunde-mi, inima mea n-o să mai reziste! O, mamă, ești tu? Lasă-mă să te ating! O, fiule, nu-mi doresc decît să mă apropii! Dintr-un salt, cei doi, mamă și fiu, fură alături. Lacrimi grele, de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
gândi poetul. Poate că Îl considera și pe dânsul un potențial criminal. Când va fi terminat cu funcția actuală, va trebui să se ferească de omul acela. Însă, deocamdată, acesta părea să aibă cu adevărat nevoie de ajutorul lui. Își sucea mâinile cu nervozitate, schimbându-și ritmic greutatea de pe un picior pe altul. Își reluă drumul, iar Bargello Îl urmă În tăcere. Traversară marea piață de pământ bătătorit, iluminată de strălucirea lunii pline. Pe jos era Încă plin de rămășițele caselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lipsit de armura lui obișnuită. Părea mai mic. — Ce este atât de important, messer Alighieri, Încât să mă scoți de la treburile mele? Întrebă el de Îndată. Taverna e treaba ta, mizerabile, se gândi poetul, dar se mărgini să Îl ignore. Sucea În mâini ciudatul pumnal pe care Îl găsise În biserică. Există templieri la Florența? Întrebă el. — Ce? — Trezește-te, Bargello. Ordinul cavalerilor sărmani ai lui Hristos, zis al Templului. Straiele lor albe, cu crucile evidente. Știi dacă există vreunul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din alfabetul unei limbi necunoscute. Foarte asemănător cu inelul pe care poetul Îl văzuse În prăvălia lui messer Domenico. Cântări obiectul În palmă, după ce Îl observase cu luare aminte. — E ceea ce pare? — Da, messer Durante. E aur. Dante continua să sucească obiectul În mâini. Își ridică ochii. — De unde provine? — Poate că ar fi mai nimerit să Întrebăm de la cine provine. De o vreme Încoace, aceste inele au apărut la Florența, Însoțite de un zvon. O legendă, poate. Și ce spune această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bulevardelor care domină portul. Își sprijinea piciorul infirm pe pedala fixă, în timp ce cu celălalt se chinuia să învingă pietrele caldarâmului, ude încă de umezeala nopții. Fără să ridice capul din pământ, aplecat pe șa, ocolea șinele fostului tramvai, se ferea, sucind repede ghidonul din calea mașinilor ce veneau din urmă, iar, din când în când, mai sălta cu cotul tașca petrecută pe umăr, în care Fernande îi pusese masa de prânz. Și de fiecare dată se gândea cu amărăciune la mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Lucille comandase să-mi fie livrate acasă, în fiecare săptămână. Era 3:00 p.m. și trecusem deja, cu viteza vântului, pe la Angel Sanchez, Carolina Herrera, Bergdorf, Saks și Reem Acra. Eu eram epuizată, muream de foame și pe cale să-i sucesc gâtul lui Lucille. Cu fiecare rochie pe care-o probasem, mai găsise o parte a corpului pe care să mi-o critice. — Te-am auzit, Claire: simplu, a spus Lucille, dând ochii peste cap, în direcția de-acum împietritei fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dar tot degeaba, pînă cînd unul mai dezghețat ne strigă idioților, astea se deschid înspre exterior, nu mai împingeți boilor, și uite așa s au deschis singure ca în Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am sucit capul în toate direcțiile, dar nici urmă de voi, așa că am zbughit-o pe scări în sus. O voce a nceput să țipe că trebuia să-l luăm prizonier pe Geniu, asta ne-a făcut să ne pierdem mințile. De
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
griji Delfina, ți-am spus că n-are nici un rost să-ți bați capul cu fleacuri din astea, aude vocea Tușicii, se vede că nu-ți stă gîndul decît la știm noi cine, ai grijă fetițo să nu-ți fi sucit de tot mințile, îi spune. Ușor de zis, greu de făcut, se gîndește Delfina, ce n-ar fi dat să scape odată de tot stresul ăsta, trebuie să-ți faci curaj și să le spui despre ce e vorba, altfel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scăpat de el și de ideile lui infernale. O să se folosească de voi doar pînă o să-și atingă scopul și atît, după aia n-o să vă dea nici bună ziua, eu ies din joc, m-am hotărît și nu mă mai sucesc. Asta ne mai lipsea, să ne părăsești tocmai acum cînd ne pregătim și noi să luăm caimacul, asta e o revoluție fraierilor, scapă cine poate, spune Curistul, cel mai bun exemplu e Părințelul, care nici nu s a mai obosit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ai spus-o ca un adevărat duhovnic, zice Curistul. — Degeaba, se întristează din nou Roja, dacă n au făcut-o decît împinse de la spate. Uite că tot el face pe victima, observă taximetristul, adică după ce le-ai folosit, le ai sucit mințile, le-ai pus la lucru, tot dumneatate te dai lovit. Cine vorbește, se aprinde Roja, adineaori parcă erai de partea noastră, speram să mai cîștigăm un om de încredere. — Nu e ceea ce-ți închipui, i-o ia înainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mult, e de părere Părințelul, mai ales acum cînd așteptarea se apropie de sfîrșit. Stați să-mi pun puțină ordine în gînduri, zice șoferul, s-ar spune că toți suferim de o boală ascunsă, legată de femeile astea care ne sucesc mințile, ne acaparează ca niște caracatițe, cărora le intrăm foarte greu sub piele, dar odată acceptați, nu mai avem scăpare, zice cotind prn fața Gării de Nord în direcția magazinului Automoto, prea am intrat în sufletul clientului, se gîndește. — Ăsta e rolul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prima vedere ai putea fi tentată să îți închipui că ți-ar fi fost mult mai ușor dacă în loc să păstrezi distanța și să te comporți civilizat, ai fi încercat să obții totul printr-o aventură de cîteva nopți, să-i sucești mințile, să-i dai tema de casă, iar cînd totul ar fi fost aranjat să-i întorci spatele ca și cum nu v-ați fi cunoscut niciodată? Dacă stai acum să te gîndești mai bine, parcă exact așa-ncepuse, noroc însă că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu cîțiva maimuțoi recalcitranți care îmi tăiaseră calea în fața Muzeului Literaturii Române, dar ce căutai matale în zona aia, de unde-mi vii și încotro te îndrepți? Epave umane, asta sînteți, ar fi vrut să le spună în față, oricum o sucești și o învîrtești, nenicule, trebuie să ne crezi pe cuvînt, numai așa poți fi de-ai noștri. I se întinde o țigară, din care înaintea lui mai pufăiseră vreo trei indivizi, dacă se termină la tine e de rău, încearcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Nici o problemă, zice Bulgarul, dacă țineți morțiș să mai auziți înc-o dată aceași poezioară plictisitoare, eu pot să dau drumul la bandă la orice oră. — Numai să nu aveți impresia că-mi faceți mie vreun serviciu, zice Roja, oricum am suci-o e numai în interesul vostru, nu-i așa Nepoțică? Uite că m-am hotărît pînă la urmă, dă-mi trei petale din pachet, și gata, adaugă, putem să-i dăm bătaie. Nu fi naiv, primii care o să apară o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
răzgîndit în ultima clipă și n-ai curajul s-o recunoști? — V-am spus că puteți face orice, doar să nu mă credeți prost, repetă Roja. Mie mi se pare exact pe dos. Că voi sînteți cei care v-ați sucit, dar că preferați să vă trageți pe cur în loc să mi-o spuneți în față. — Acuma ești și paranoic, spune Milițică, simțind că începe să dîrdîie și să transpire deodată. Că am lămurit-o și pe asta, zise Roja neluîndu-l în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
timp până la a avea formele unei femei. O salva pe Zilpa dintr-un salcâm și îi descurca părul din crengile în jurul cărora se încolăcise. Se trezea în fiecare dimineață, transpirat, cu sexul întărit. Se învelea cu pătura și se tot sucea pe pământ până când se putea ridica fără să se rușineze. Zilpa privea triunghiul format din Iacob, Rahela și Lea și își dădea seama că ar fi avut și ea niște planuri de ursit, pentru că, pe cât o iubea pe Lea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]