30,037 matches
-
O experiență umană extraordinară: cum au trăit evreii din Varșovia și cum au murit de foame sau executați. Dar s-a dezlănțuit revolta și acesta este momentul ideal pentru a ilustra cât de diferiți sunt cei care trec prin aceleași suferințe. Cartea este dedicată „tuturor celor care au luat parte la acel moment crucial pentru binele demnității și libertății umane“. E vorba de înfrângerea nemților din cel de-al doilea război mondial. Leon Uris: Mila 18. Editura Aquila, Oradea, Colecția Cameleon
Agenda2004-36-04-timp () [Corola-journal/Journalistic/282851_a_284180]
-
în patrimoniul Direcției de Educație Supravegheată, instituție care asistă, în centre specializate, sute de mii de copii cu probleme familiale sau de altă natură din Senegal. „Mesajul direct al expediției a fost acela de a sensibiliza opinia publică românească la suferința semenilor noștri mai amărâți decât noi, precum și scoaterea românului din starea de așteptare perpetuă a ajutoarelor externe și implicarea sa, fie și prin intermediari, într-o acțiune umanitară inedită. Mesajul indirect transmis prin intermediul acestei expediții a urmărit promovarea sponsorilor care
Agenda2004-28-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282639_a_283968]
-
ajută oamenii nevoiași. Apelați cu încredere la tel. 0742607969. Regina magiei albe, Sunita, a fost premiată cu coroana de aur, fiind cea mai puternică și cu cele mai multe cazuri rezolvate în România și în Timișoara. Se află la dispoziția celor în suferință cu leacuri și descântece neștiute de nici o altă vrăjitoare. Dezleagă farmece, blesteme, vindecă boli de piele, epilepsia, impotența, beția, aduce persoana iubită, ajută în afaceri și multe altele. Este o vrăjitoare autorizată și oferă rezultate garantate 100% din prima ședință
Agenda2004-29-04-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/282665_a_283994]
-
iubire care și-ar pierde pentru totdeauna propria ei patimă? 1915. Ar mai exista florile zâmbetului din lumea deșertăciunii dacă ar dispărea patimile frumuseții? 1916. Unde este patimă este și dorință. 1917. Patima mântuirii constă în păcatul căzut la tălpile suferințelor noastre. 1918. Un timp fără de patimă este un timp fără viață. 1919. Ca să creieze lumea mai înainte de toate Dumnezeu a trebuit să facă patimile. 1920. Cum ar arăta altarele pasiunii fără florile patimilor? 1921. Un cuvânt dezbrăcat de patimă nu
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
fără viață. 1919. Ca să creieze lumea mai înainte de toate Dumnezeu a trebuit să facă patimile. 1920. Cum ar arăta altarele pasiunii fără florile patimilor? 1921. Un cuvânt dezbrăcat de patimă nu poate fi nici măcar trist. 1922. Patima fericirii stă în suferința de a înfăptui fericirea. 1923. Privește cum ard uneori focurile sufletelor și înțelege de ce patimile pătimesc chiar și prin fericire. 1924. Ce s-ar face înțeleptul fără patima îndoielii? 1925. Nimic nu poate fi mai greu decât o patimă dar
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
nuc sub care mă gândesc să stau cealaltă parte a vieții. Pe prispa mea, primăvara sunt sute de mușcate înflorite. Acolo mă duc și mă simt ca în Rai, sunt împlinită. Am găsit înțelepciunea să știu că Dumnezeu și în suferință își alege oamenii. Mă cred, pe undeva, o aleasă a lui Dumnezeu. Așa pot trece peste necazuri, așa mă pot bucura de mici bucurii. Am un mare defect, sau poate că e o calitate: cred în oameni. Sunt sigură că
Agenda2003-14-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280880_a_282209]
-
demne la omul concret și la cel social. El poate observa încă, de la distanță și cu o întîrziere considerabilă, ca un martor cu o enormă capacitate vizuală, dinamica unei evoluții umane din care nu sînt excluse nici melancolia și nici suferință, dar poate vedea și disoluția unei civilizații, a unei idei, a unui mod de a exista în lume și, mai ales, în istorie. În această atmosferă contradictorie, în care demnitatea conviețuiește cu înfrîngerea și triumful cu traumă s-au format
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
ferestre străine - / viscolim mereu, într-o viață de împrumut,/ jucînd o ermetica partida... de iubire!" (Vîrtejul din pod). Dincolo de această intimitate echivoca, de această interioritate rănită de propria-i desfășurare în sensibilitatea duratei, se află exteriorul, lumea, cauzatoare irațională a suferințelor, "o nebunie galbenă cu val lung". Ei i se rezervă imagistică unui burlesc delicat, ironic-crutător: "sub picioarele mele scîrțîie zăpadă/ pe o ulița cu miros de vîsle - / a trecut și trupul meu pe acolo/ și m-a întrebat:/ ăunde naiba
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
pe orice cale, publicitate? Nu știu cât rău face prin această și nici măcar nu cred că face vreun rău printr-un asemenea demers. În condițiile unei critici mute, cel putin el spune cu voce tare ceea ce alții păstrează în rezervele lor de suferință înăbușita. Mai degrabă se impune întrebarea dacă în felul acesta scriitorul își găsește alinarea. (Că principial nu e nimic malefic social într-o autopublicitate - atât timp cât ea se menține în limitele decentei - o dovedește faptul că nici un autor nu are șansa
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
romanelor lui Bernard Malamud. O anumita viziune asupra ființei umane, ca ins rătăcit într-un univers aparent cumsecade, în realitate nici macar ostil, ci pur și simplu cinic de indiferent, combinată cu un umor dincolo de care se întrezărește limpede tristețea, o suferință și o dezamăgire asumate fără amărăciune, doar cu o resemnare demnă, mi se par a fi marca unică a cărților lui, fascinantă, cel puțin pentru mine. Am gasit întotdeauna șocant faptul că din paginile lui nu răzbate aproape defel un
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
pe neașteptate, într-un accident de mașină (sau își asumă, în sfârșit, moartea care l-a adus în "Shambala"). Românul este de o artificialitate programatica; din cauza ei dramatismul experienței trăite de Iulian Raicu nu ajunge la cititor decât că o suferință teoretică. Pe de altă parte, autorul nu merge cu artificialitatea atât de departe încât să se elibereze de orice obligație de a fi verosimil și să ofere cititorilor un spectacol carnavalesc, ca Marquez. Lucian-Claudiu Amor (eu, unul, voi continua să
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
fiecare noapte și împreună cu care va muri, e profund ancorată în cealaltă lume, unde fiecare lucru se întîmplă o singură dată, un univers al fidelității necruțătoare. Tereza e cumplit de geloasa, dar pentru că îl iubește pe Tomas, ea își reprimă suferințele, încercînd cu disperare să îl înțeleagă, să se apropie de lumea lui, încercare care în cele din urmă o va împinge pînă la propria ei infidelitate maritala, o formă de sinucidere, în fapt, pentru că nu e capabilă de așa ceva. Cu
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
clipă în care Tomas se hotărăște că o urmeze pe Tereza. Decizia lui e declanșată de compasiune: închipuindu-si cum deschide ușa apartamentului lor din Praga, copleșită, pe prag, de nimicitorul sentiment al singurătății și părăsirii, bărbatul își provoacă o suferință care nici nu mai contează că e sau nu a Terezei, pur și simplu e insuportabila pentru el. Compasiunea îl face, de fapt, să ducă o viață ilicita, pentru că îl transporta pe un teritoriu interzis lui: cel al lumii Terezei
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
ale Persidei cu un "păgîn" sînt jignitoare. Preferă că fiica ei să revină la mănăstire, (deși primejdia renegării credinței vine și de acolo) decît s-o știe gîndindu-se la acel Hubărnatl. Autorul știe să surprindă, cu mare artă, tragedia Persidei, suferințele ei sufletești. Dar Persida e o fire tare și tenace, nevoind să renunțe la dragostea ei, respingînd propunerile de măritiș ce i se fac. Cînd Natl se înapoiază, Persida apelează la serviciile de paroh ale lui Codreanu, fostul ei pretendent
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
expresia sonoră a acelei scene unice prin măreție și prin monumentalitatea ei tragică: hieratic și aproape mineral, corpul lui Ion Dumitriu era vegheat doar de Mircea Nedelciu. Captiv în scaunul său cu rotile, ghemuit încă și mai puternic acum din pricina suferinței morale, el plîngea monoton și ofta ritmic. Nu era acolo nici disperare și nici revoltă; pentru întîia oară în aproape douăzeci de ani, l-am văzut pe Mircea înfrînt, zguduit de o realitate pe care n-o mai putea controla
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
cel mai apropiat (cel cu care a vînat împreună lei), dar simțea poate și el însuși cît de aproape este răsuflarea necruțătoare a morții. La mai puțin de un an, în aceeași biserică, propriul său trup, chinuit de o îndelungată suferință, primea el însuși acele semne de rămas bun de la cei apropiați, de la prieteni, de la cunoștințe și de la o mulțime de necunoscuți. Dincolo de cruzimea faptelor și de revoltă noastră neputincioasa în fața acestora, cei doi mari artiști, care au dus în mormînt
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
Cristian Teodorescu " Se poate și mai prost, dom Criști!" mi-a spus acum vreo luna, cînd am vorbit ultima oară cu el. Mircea era plictisit de suferință, așa cum nu-l auzisem pînă atunci, vorbea mai greu și în voce îi apăruse o îndoială pe care nu i-o auzisem niciodată. Nu era îndoială cu program cu care cerceta mai tot ce se întîmplă în jurul lui. În ^79
Nedelciu - conspiratie reusită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17774_a_19099]
-
o serie de autor, cum se fac pentru atîția scriitori contemporani din alte literaturi?) * În APOSTROF nr. 6, Iv Martinovici schițează, ca introducere la un interviu inedit, parcursul biografic al acestui artist puternic, ce nu s-a lăsat învins de suferințe și nedreptăți. Reluăm cîteva date ce vorbesc de la sine. Născut în Istria în 1912, Wolf von Aichelburg s-a stabilit împreună cu părinții, pe cînd avea 10 ani, la Sibiu. A studiat la Cluj și Dijon germanistica și romanistica, a locuit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
volum, un episod care mi se pare ca ilustrează perfect calificativul "princiar". Îl rezum: aflată fiind în Austria, unde se ocupă de soarta soldaților romani răniți și internați în spitale, cărora încearcă din răsputeri să le aline în orice fel suferință, Domnită Ileana stabilește, la un moment dat, legătura cu famiiile din țară. Acestea încep să le trimită răniților pachete cu alimente, care, mult rîvnite fiind într-o vreme de restriște (hrană era raționalizata chiar si in Austria), devin pricina unei
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
așteptat și ce este în fața noastră!... Odată cu înăbușirea ei fu înăbușita și ultima noastră licărire de speranță." Și conchidea totuși: "Trebuie să nu pierdem speranța, nu trebuie să pierdem curajul și trebuie să continuăm lupta. Trebuie să strigam peste tot suferințele și nedreptatea ce suferă zilnic națiunea noastră". Știrile venite din țară erau necontenit difuzate și comentate. În ianuarie 1956 e menționată știrea tragică a morții lui Iuliu Maniu: "Maniu mort?! Nu se poate, nu e adevărat. Maniu este și rămîne
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
aici rană deschisă a poeziei, singura care poate salva de la mutilare și e "paiața", August Prostul, histrionul în toată dimensiunea lor tragică: glazura e rîsul-plînsul, figură, nervii: miezul e tragicul. Apoi, în O dramă la vânătoare, sentimentul, cîntecul, elegia, toata suferință dureros de dulce de a se ascunde sau de a se minți sau, pur și simplu, de a viețui în buclă de timp care i s-a (pre)destinat: "Dragostea noastră cea de toate zilele dă-ne-o/ și astăzi
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
rămîne dincolo, asemenea unui drapel glorios: "azi continuînd dialogul/ cu marginile le-am spus/ nu pot fi decît zdrențuite? (întreb pînă unde). Dar odată acceptată, aceasta granița a ființei estetice se relevă a fi o captivitate, deci o sursă de suferințe. Melosul ei însoțește "scufundarea", catastrofă existențiala care se află în spatele oricărei strădanii estetice: "acum ei pregătesc o colivie pentru/ lacrima zeului/ acum ei pregătesc o celulă în afunduri/ pentru un sunet muzical/ căruia i-au amputat diezul// la o scurtă
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
obosită un rîd pe spinarea/ fierbinte a unui nisip mișcător// o mare eclipsă e această naștere/ și nimic nu o va putea ocoli" (nu putem vorbi de o sărbătoare a ancorei). Ce s-ar putea geometriza în acest mediu de suferințe lîncede, deschise spre infinit, în care verticalitatea se rodează, în care orizontul e ocupat de singură imagine purtătoare de tîlc, cea vag ezoterica a Martorului? Geometria suporta confruntarea cu misterul inform al concretului: "uneori doar semințele veacului/ uneori da povestea
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
popoarelor (dacă asta s ar putea chema înfrățire!) s-a împlinit din păcate, în situații limită. Iar în Siberia, s-a verificat vizibil, cu mare prisosință. Dincolo de mentalitățile particulare ale naționalităților, cele de ordin individual cunoșteau apropierea, vibrația sufletelor. Întotdeauna suferința comună nu divide, ci unește. Lângă simbolul libertății, scriitorul creează simbolul pâinii. La școală, elevii au fost întrebați ce meserii vor să urmeze. Cele mai căutate în zonă erau de marinar și de aviator. Unul dintre copii, șeful de gașcă
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
curgerea firească a acțiunii, autorul știe să-și plaseze onorant personajele din familia lui Petia, în diverse ipostaze. Una este a religiosului, datorită unei Biblii ascunse, ale cărei învățături se răspândesc și prind un câmp de indivizi aflați mereu în suferință. Speranța lor de mai bine reînvie cu fiecare verset citit și interpretat de cine trebui. Romanul Zăpezile albastre, beneficiind de o bună traducere, rămâne o carte sobră, creată în jurul unui subiect grav - damnarea, în dualitate cu libertatea.
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]