2,342 matches
-
cărți ale Renașterii și unul dintre cele mai căutate incunabule. Textul lucrării este scris într-o limbă hibrid, o combinație între latină și italiană, sau cuvinte care au rădăcina formată dintr-un termen grecesc, la care i s-au adăugat sufixe și prefixe latine sau italienești. Majoritatea cuvintelor de origine latină au fost împrumutate de la un singur autor latin, Ovidiu. Pe lângă aceasta, cartea include diverse cuvinte ebraice și arabe. Inscripțiile ebraice sunt redactate corect din punct de vedere lingvistic și probabil
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
atragere a verbelor cu infinitivul în -ea (conjugarea a II-a, în clasificările tradiționale, respectiv a VIII-a, în GALR) în paradigma verbelor cu infinitivul în -e (conjugarea a III-a, respectiv a IX-a). Modificarea implică o schimbare a sufixului de infinitiv (-e în loc de -ea) și o trecere a accentului de pe sufix pe radical, la persoanele I și a II-a plural, la prezentul indicativului și al conjunctivului. Această tendință a fost înregistrată la formele compuse cu auxiliar și infinitiv
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
clasificările tradiționale, respectiv a VIII-a, în GALR) în paradigma verbelor cu infinitivul în -e (conjugarea a III-a, respectiv a IX-a). Modificarea implică o schimbare a sufixului de infinitiv (-e în loc de -ea) și o trecere a accentului de pe sufix pe radical, la persoanele I și a II-a plural, la prezentul indicativului și al conjunctivului. Această tendință a fost înregistrată la formele compuse cu auxiliar și infinitiv ale verbului a apărea (vor apare elemente noi, OTV, 5.V.2008
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
TVR 2, 13.III.2008); s-ar complace (TVR 2, 17.XI.2007); de asemenea, la indicativul prezent al verbului a se complăcea - le suportăm, ne complacem (Radio România Actualități, 18.III.2008). 2.1.2. La imperativ, accentuarea pe sufix în loc de radical ar părea să indice o regularizare analogică de sens contrar: verbele cu infinitivul în -e se comportă ca verbele în -ea, de fapt ca toate celelalte clase de verbe. Deplasarea accentului pare totuși să țină nu atât de
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
Realitatea TV, 14.XI.2007), a/ă (la verbul a face: făceți-o, TVR 1, 23.XI.2007, 26.XI.2007, la a bate: băteți-i, Kiss FM, 17.X.2007). Se constată așadar o foarte frecventă deplasare a accentului pe sufix (deci spre finala cuvântului) în prezența unui clitic postpus. 2.1.3. Sunt prezente, în materialul cercetat, și oscilațiile în conjugarea unor verbe cu sau fără sufixele -esc și -ez (reprezentând treceri între două subclase de conjugare)4. Exemplele confirmă
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
17.X.2007). Se constată așadar o foarte frecventă deplasare a accentului pe sufix (deci spre finala cuvântului) în prezența unui clitic postpus. 2.1.3. Sunt prezente, în materialul cercetat, și oscilațiile în conjugarea unor verbe cu sau fără sufixele -esc și -ez (reprezentând treceri între două subclase de conjugare)4. Exemplele confirmă în esență faptul că paradigma anumitor verbe este încă nefixată, în pofida normei academice. Au fost culese - ca devieri față de norma actuală (reprezentată de DOOM2) - atât forme fără
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
-esc și -ez (reprezentând treceri între două subclase de conjugare)4. Exemplele confirmă în esență faptul că paradigma anumitor verbe este încă nefixată, în pofida normei academice. Au fost culese - ca devieri față de norma actuală (reprezentată de DOOM2) - atât forme fără sufix (a cărui pierdere se poate circumscrie lexical, în funcție de unele caracteristici fonetice, semantice, stilistice ale verbului 5), cât și forme cu sufix. De exemplu, sufixul -esc lipsește la verbul a bănui: se bănuie (OTV, 15.XI.2007), iar -ez la verbul
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
încă nefixată, în pofida normei academice. Au fost culese - ca devieri față de norma actuală (reprezentată de DOOM2) - atât forme fără sufix (a cărui pierdere se poate circumscrie lexical, în funcție de unele caracteristici fonetice, semantice, stilistice ale verbului 5), cât și forme cu sufix. De exemplu, sufixul -esc lipsește la verbul a bănui: se bănuie (OTV, 15.XI.2007), iar -ez la verbul a copia: a început s-o copie (Kiss FM, 7.XI.2007). Apar însă și forme deviante față de normă, cu sufixul
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
normei academice. Au fost culese - ca devieri față de norma actuală (reprezentată de DOOM2) - atât forme fără sufix (a cărui pierdere se poate circumscrie lexical, în funcție de unele caracteristici fonetice, semantice, stilistice ale verbului 5), cât și forme cu sufix. De exemplu, sufixul -esc lipsește la verbul a bănui: se bănuie (OTV, 15.XI.2007), iar -ez la verbul a copia: a început s-o copie (Kiss FM, 7.XI.2007). Apar însă și forme deviante față de normă, cu sufixul -esc- (să înlănțuiască
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
sufix. De exemplu, sufixul -esc lipsește la verbul a bănui: se bănuie (OTV, 15.XI.2007), iar -ez la verbul a copia: a început s-o copie (Kiss FM, 7.XI.2007). Apar însă și forme deviante față de normă, cu sufixul -esc- (să înlănțuiască, Antena 1, 7.V.2008) și cu -ez- (să perturbeze, Antena 3, 6.V.2008, prelevează; TVR 1, 7.III.2008). În paradigma verbului a trebui persistă forma neacceptată de norme de indicativ prezent, persoana a III
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
-a plural, trebuiesc: bordurile trebuiesc puse (B1 TV, 11.III.2008), îți trebuiesc foarte multe elemente de detaliu (OTV, 10.V.2008), problemele familiei lui, care trebuiesc tratate separat (Radio Guerrilla, 17.III.2008)6. Apariția unuia dintre cele două sufixe în locul celuilalt (implicând și oscilația între clasa verbelor în -i și cea a verbelor în -a) este destul de rară, mai curând accidentală: creșterea economică încetinează (Europa FM, 7.V.2008). 2.2. Variații de structură morfematică a unor moduri și
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
2007)33. 12. CONCLUZII Materialul lingvistic examinat cu ocazia monitorizărilor nu oferă mari surprize, dar confirmă existența zonelor de instabilitate în limba cultă vorbită (atracția între unele paradigme flexionare, în morfologia verbală și nominală, concurența conjugării verbale cu sau fără sufixele -ez- și -esc-, concurența desinențelor de plural -e/-i, -e/-uri), ca și rezistența unor fenomene condamnate de normă (formele vroiam sau să aibe, construcția relativului care în poziția de complement direct, fără marca pe; folosirea invariabilă a numeralelor compuse
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
cazul imperativului, modificarea este facilitată și de lungimea silabică a formei, care, în prezența pronumelor neaccentuate enclitice, ajunge la o structură de trei, patru sau cinci silabe" (Pană Dindelegan 1987: 65). 4 Concurența între modelele de conjugare cu și fără sufix a fost mult cercetată: cf. Guțu Romalo (1972, în 2000: 97-100), Brâncuș (1975), Pană Dindelegan (1987: 72-89), Croitor (2002), Dragomirescu și Dediu (2006) etc. Vezi și Dragomirescu, în acest volum, p. 5 Pentru factorii care favorizează preferința pentru formele cu
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
Dediu (2006) etc. Vezi și Dragomirescu, în acest volum, p. 5 Pentru factorii care favorizează preferința pentru formele cu sau fără -ez sau -esc, vezi GALR I: 559-561. 6 Menținerea formei este motivată atât de analogia cu conjunctivul prezent, unde sufixul este acceptat de normă (să trebuiască), cât și de nevoia de a marca acordul cu subiectul predicatului complex, obținut în urma reorganizării sintactice. De altfel, Iordan (1948: 150) considera normale (și chiar necesare) variantele cu -esc atunci când verbul a trebui nu
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
de impurificare. Conform normativelor CEE, smântâna trebuie să aibă minimum 30% grăsime, în timp ce legislația FAO prevede minimum 18% grăsime; dacă produsul nu îndeplinește condiția pentru conținutul de grăsime, denumirea de smântână trebuie însoțită de un prefix (semismântână) sau de un sufix (smântână pentru cafea, smântână dietetică etc). Din punct de vedere fizic, smântâna este o emulsie de grăsimi în plasmă, care include toate componentele chimice ale laptelui, dar în alte proporții: 20-60% grăsimi; 5-7% substanță uscată negrasă (2,4-3,0% proteine
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
În Bucovina administrația germană a fost Îngăduitoare cu numele de botez, modificările suferite datorîndu-se scrierii acestora cu ortografia germană, care nu avea litere pentru notarea tuturor sunetelor românești. În schimb numele de familie au suferit modificări importante prin adăugarea de sufixe slave În general (Ciupercovici, Ioanovici, Lupuleac, Crețuleac, Rotariuc), sau de alte origini. Cea mai nevinovată deviere de la forma originală era articularea numelui, la fel cu numele comune (Barbul, Seul), explicabilă prin necunoașterea particularităților limbii române de către funcționarul public, neromân, dar
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
gramaticale cum ar fi: * Folosirea unor cuvinte care țin loc de propoziție, formularea incompletă a propozițiilor; * Greșeli de topică influențate de limbajului mimico-gesticular; * Dezacorduri Între subiect și predicat, substantiv și adjectiv, verb și complement; * Absența flexiunilor verbale; * Utilizarea incorectă a sufixelor și prefixelor; * Absența sau folosirea incorectă a prepozițiilor și a conjuncțiilor. Aceste aspecte ale comunicării elevilor deficienți de auz au fost evidențiate și prin studiul realizat pe un eșantion de 40 de elevi cu vârste cuprinse Între 9 și 13
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
de linguistique române, Paris, C. Klincksieck. Braun, F., 1988, Terms of Address, Berlin, Mouton DeGruyter. Brăescu, R., 2005, "Observații asupra adjectivelor "situaționale"", în: Până Dindelegan (coord.), p. 49-54. Brăescu, R., 2007, Clase de adjective, (mss.). Brâncuș, Gr., 1975, "Observații asupra sufixului gramatical -ez- al verbelor neologice", în SCL, XXVI, 3, p. 247-254; reprodus în Brâncuș (2007), p. 37-45. Brâncuș, Gr., 1976, Limba română contemporană. Morfologia verbului, București, [Tipografia Universității din București]. Brâncuș, Gr., 1976a, "Productivitatea conjugărilor în română actuala", în SCL
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
2001, Melodia vorbirii în limba română, București, Univers Enciclopedic. Dascălu Jinga, L., 2006, Pauzele și întreruperile în conversația românească actuala, București, Editura Academiei Române. Dănăilă, I., 1960, " Note de cultivare a limbii", în LR, IX , 5, p. 79-84. Dănăilă, I., 1960a, "Sufixul -mente în limba română", în SMFC ÎI, p. 185-199. Dediu, C., R. Dincă, A. Dragomirescu, C. Dragu, I. Geana, 2004, "Adjectivul invariabil nepronominal în română actuala", în: Până Dindelegan (coord.), p. 97−109. Dediu, C., R. Dincă, A. Dragomirescu, C.
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
p. 11-29; reprodus în Guțu Romalo (2005), p. 197-215. Guțu Romalo, V., 2005, Aspecte ale evoluției limbii române, București, Humanitas Educațional. Halliday, M. A. K., 1985, Ăn Introduction to Funcțional Grammar, London, Baltimore, Edward Arnold Publishers Ltd. Haneș, Gh., 1960, "Sufixele adverbiale -este și -icește", în SMFC ÎI, p. 139-149. Hașdeu, B. P., 1998, Etimologicum Magnum Romaniae, Dicționarul limbei istorice și poporane a românilor, I [1886], ed. Gr. Brâncuș, București, Teora. Hofstede, G., 1984, Culture's Consequences, Beverly Hills, CA, Sage
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
o semnificație diferită și având acum rolul de a evalua într-o anumită direcție referentul reprezentat de N2 (o bazaconie de lucrare, o otravă de femeie, o catastrofă de summit), fie de un substantiv transparent semantic, rezultat prin derivare cu sufix de la o bază verbală sau adjectivală (o mândrețe de casă, o frumusețe de copil, o acritură de ciorbă, o dulceață de fată, o uscătură de biscuit, o putreziciune de măr, o leșinătură de film, o sărăcie de om). B. Tipul
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
bunăciune de băiat, șukărimea de fată, o adevărăciune de ceas, o realitate/o bestialitate de telefon, o superbitate/șmecherie de haină, o ieftinătură de ceas, o distroșenie de spectacol, o jegoșenie/o amărăciune de mâncare; b) adjective noi, derivate cu sufixe de la corespondentele lor din limba literară, dar neatestate în dicționare: avarista de Alexandra, japițone de X, un ratangiu de băiat; c) sintagme mai ample, care stau la baza unor adjective derivate, foarte expresive: habarnista de fată ("care nu are habar
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
în studiile despre flexiunea substantivelor recent apărute în limba română sunt luate în calcul mai ales împrumuturile (mai mult sau mai puțin adaptate), dar limba română nu se îmbogățește doar prin împrumuturi. Creațiile interne sau împrumuturile în care se recunosc sufixe, sufixoide, prefixe și prefixoide deja existente în limba română reprezintă un mijloc productiv de îmbogățire a vocabularului actual. 2. INVENTARUL Pentru a realiza această statistică, am făcut o selecție între substantivele nou introduse în DOOM2 (marcate cu semnul [*]). Nu am
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
pentru dinamica flexiunii nominale. Am păstrat, în schimb, acele substantive cu o formă asemănătoare cu infinitivul lung (care nu au un verb corespondent), ca: indeterminare, vălurire (nu sunt înregistrate în DOOM2 verbe ca indetermina, văluri). Aceste substantive sunt formate cu sufixul --(a)re, -(i)re, de la diverse baze nominale sau adjectivale sau sunt împrumutate (indeterminare < fr. indétermination, cf. DEX2); − supinul substantivizat al unor verbe preexistente: demachiat, improvizat, îndoit, masat, salivat, tăbluit, tălăzuit, tras. Eliminând aceste tipuri de substantive, am obținut un
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
care există indicația de tip "anglicism", "franțuzism") - anglicisme (198), franțuzisme (28), latinisme (14), hispanisme (14), germanisme (8), italienisme (12), xenisme din portugheză (2), greacă (2), norvegiană (2) și japoneză (1); - creații interne ale limbii române, prin derivare cu prefixe, prefixoide, sufixe, sufixoide, siglare 2. 3. ÎNCADRAREA ÎN TIPARE FLEXIONARE Am urmărit încadrarea substantivelor în tipuri flexionare, potrivit descrierilor curente ale flexiunii substantivale, care țin seamă de finala formei de singular și de cea a formei de plural: la feminin, tipurile ă-e
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]