105,057 matches
-
se prefac, vag histrionici, că nu știu nimic despre oameni... Po(h)em orădean Orașu-i desfigurat de canale, dedesubturi și gropi în care-mi vine prin efracție să pătrund; mă ninge toamna iar cu puf de plopi, de iarna din suflet n-are cum să m-ascund Oradea asta - urbe cu luna în turn - prozaică-n esență, lirice accese mimează; unii-i privesc chiorâș ritmul diurn care cu-al lor, cel lăuntric, rimează Primarul a fost la o lansare de carte
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
Emil Brumaru Se-ncheie anul. Poate-i cel din urmă, Mult mai bogat decît o viață-ntreagă. Atît te rog: tu leagă și dezleagă Iubirea mea, n-o arunca în turmă De porci grohăitori, cirezi de tauri Scopiți la suflet, îmbătați de bale În buluciri pe străzi municipale; Eu te-oi plimba aievea pe coclauri Cu fluturi și căsuțe-n crengi de arbori În care-ți odihnești trupul de silă Și de tristețe, proaspătă copilă, Numai cu mine, Puck, fără de
Se-ncheie anul. Poate-i cel din urmă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8376_a_9701]
-
în fața porții Raiului, unde nu e voie - în colibă, ia-ți tălpășița până nu punem câinii-lup pe tine! Ia aminte! Privesc în întunericul de afară... Dusă să se prostitueze atârnată de fereastra-răsuflătoare, domnișoară cu picioarele dezgolite, își trage cu greu sufletul: iar ai, fă, scurtcircuite? Iar are în minte calvarul colinei, trandafirul grădinii de acasă, măgarul pe pajiște... "Scurt-circuite în trupul meu de pasăre de pradă, pe care l-am vândut corăbierilor, drept plată pentru călătorie", strigă - iar am scurtcircuite. Plânge
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
învățau să citească pe păsări negre și mici, prin praful perdelelor împietrite de frica vreunui autobuz plin. Apa începea să curgă încet, după câteva zile în care viața rufelor nu mai fusese dată afară, să se albească și să devină suflet peste noapte. Lumea înnegrită până atunci se decolora trecând, fără să-l recunoască, pe lângă noroiul tânăr: numai femeile se gândeau cu tristețe cum, poate, din dragoste, în prima primăvară de armată, sus, într-un rond, și-ar fi tras în
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
Emil Brumaru Tu mă despoi de tot ce am pe suflet. Stau gol în fața ta ca într-un rai Prin care și tu, albă, te plimbai, Cu frunte-n cîrlionți, mireasme-n cuget, Mai mîngîind un șerpișor cu burta Sătulă-'‘ntins pe-o creangă, lîngă măr, Mai învîrtind în vîrful limbii scoase
Tu mă despoi de tot ce am pe suflet... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8231_a_9556]
-
și ezitant ba chiar ușor bâlbâit te adresezi unui public te adresezi cuiva sau ție însuți La posibilitatea asta nu mă gândisem: Marianne primește scrisoarea, pune mâna pe telefon și mă sună. - Ce-i cu scrisoarea asta? Ce vrei de la sufletul meu? Dacă ai nevoie de un sfat, așa cum pretinzi, nu-mi face mie teoria literaturii, nu mă lua cu considerații din astea de trei lulele... Tac, nu răspund, deși înteleg foarte bine și chiar mă gândesc că are probabil dreptate
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
Emil Brumaru Cu mosorele, ațe, țiteri, funte Înmănunchind la ceafă și pe frunte Un păr cîrlionțînd dulce uimirea-mi? Mi-am lepădat mantia de mîndrie Pe jos, s-o calci cu tălpile mărunte, Sufletul meu vrea chinuri moi să-nfrunte Și-ascunse în ungherul de chilie Unde te joci cu mine-n pielea goală, Nesăbuită, chiar sub crucifix, Îngăduiți de-un Crist firav și trist Ce știe că sărutul nu-i greșeală, Ci ne
Cum să te fac să-mi înțelegi iubirea? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8419_a_9744]
-
umeri, Aripile ce trupul mi-l despoaie, Gol și plăpînd, într-un amurg cu ploaie, Aoreola-mi se-nclina spre soare, Încît de-abia-ncepeai blînd să te dumeri De nemilos de dulcea întîmplare Că eu nu mai eram Îngerul tău, Călăuzindu-ți sufletul prin hău...
Poate-am murit și nu mai știu să-ți spun... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8397_a_9722]
-
vrea: un înger ce-mi șoptește Că lucrurile-s coapte în amurg. Iau cana-n mînă, roua-n ea mustește, Perdelele în ciucuri fragezi curg, Dulapul poartă-n rafturi omizi crude Ce bat mătasea în mătănii moi, Desprins de fluturi, sufletul s-aude Cum pîlpîie nedumerit apoi; Și iar adorm, în așternut cu vîntul, Izvoare tolonite albe-n prund; Atît aș vrea: un înger, să-l ascund De oameni cu cuvîntul....
Atît aș vrea: un înger ce-mi șoptește... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8307_a_9632]
-
prea multă sare, e ca la techirghiol, corpul te împinge în afară, nu te lasă înăuntru, te obligă să plutești în afara lui, sub piele. și e periculos să fii atât de aproape de piele. la orice rană, cât de mică, iese sufletul din dumneavoastră, de la sare, corpul împinge sufletul din el. kirilă a auzit limpede: cardiac. și atunci: nu ați înțeles bine, e colonel, domnule doctor, aparatele s-au înșelat pentru prima dată, nu cardiac, colonel, până acum trei luni făcea gropi
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
corpul te împinge în afară, nu te lasă înăuntru, te obligă să plutești în afara lui, sub piele. și e periculos să fii atât de aproape de piele. la orice rană, cât de mică, iese sufletul din dumneavoastră, de la sare, corpul împinge sufletul din el. kirilă a auzit limpede: cardiac. și atunci: nu ați înțeles bine, e colonel, domnule doctor, aparatele s-au înșelat pentru prima dată, nu cardiac, colonel, până acum trei luni făcea gropi pentru copaci și vocea cea albă: e
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
tocmai sudul, adică de ce tocmai invers, adică acum te-ai înșelat cel mai mult. puteai să arăți în orice parte, doar spre sud nu ar fi trebuit. și kirilă credea că a întrebat asta să știe unde să-și trimită sufletul. la 93 trebuie să știi mereu unde e nordul, trebuie să știi unde să-ți trimiți sufletul. și bunicu: am crezut că acolo este nordul și arăta mereu spre sud și kirilă: nu, bunicule, nu acolo, ci exact în partea
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
în orice parte, doar spre sud nu ar fi trebuit. și kirilă credea că a întrebat asta să știe unde să-și trimită sufletul. la 93 trebuie să știi mereu unde e nordul, trebuie să știi unde să-ți trimiți sufletul. și bunicu: am crezut că acolo este nordul și arăta mereu spre sud și kirilă: nu, bunicule, nu acolo, ci exact în partea cealaltă. apoi tatăl kirilă a obosit și a zis că pleacă. te las singur, kirilă. e bunicul
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
lacăte fără număr. Azi nu mă rog, Mi-e gura secetă amară, Cuvintele mi se par bulgări Rostogolindu-se peste sicriul meu. Încep să uit drumul spre tine, Părinte, Mă adâncesc în ceață. Gând Neîmpăcați mi-s anii, sufocați, Seceta sufletelor nu se mai termină, Pământul țipă ca un rănit Prins între fiare contorsionate, Nu mai poate să respire. Prea multe suspine pe metru pătrat, Întind mâinile oameni și arbori, Răspund valuri de smog, Cavalcada tiradelor. Ah, unde sunt anii de
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
zvâcniri de dor târziu Visând la Pontul Euxin. Vibrație Ca și cum Mona Lisa Te-ar aștepta pe malul Senei La miez de noapte tăcut, Iar tu i-ai povesti Despre floarea de colț din Carpați. Cântă unda, steaua vibrează, Îți citește sufletul Precum un manuscris. Axiomă este raza fugară și o bei intuind consecința - Verbele se sinucid tot mai des. Când? Pe malul Senei cu tine la braț Nu mi-e dat să pășesc. Fiecare își trimite gândurile spre celălalt Cum niște
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
își trimite gândurile spre celălalt Cum niște zburătoare albe, prelungi, Dar nu mai ajung. Flux amar ne încearcă, ne macină, Săptămânile noastre trec Unele pe lângă celelalte Asemeni trenurilor de mare viteză Mergând în sensuri opuse. Când se va limpezi orizontul? Sufletele când vor cânta din nou? Poate niciodată, niciodată, Poate grădina curcubeelor vii Nici nu există. Prezumție Tu ai, iubito, umeri de zăpadă, Coapse de trandafir vibrând, Zorii abia așteaptă să te vadă Goală cum un pui de mierlă-n cuib
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
vor înfrunzi Ca doi plopi tineri la răscruce, Moartea înfruntând. Silaba mea Mă voi desprinde cum un fir Din pletele pădurii, Lacrima va deveni Rouă știută doar de îngeri. Numai tu, iubito, vei pricepe Că n-am plecat decât vremelnic, Sufletu-mi va vibra Ca un seismograf în noapte. Mereu, mereu vei auzi Silaba mea, suspinul meu, Glas acoperit adesea De vuiete barbare. Revenire M-a întâmpinat infanteria vântului Și ploaia insistentă precum tristețea. Casa amintirii părea O bătrână cu glugă
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
Emil Brumaru M-adăpostesc, copil, sub calda ta aripă, Îngere răbdător, unde ți-e puful dulce. Mi-e sufletul în grabă și-n risipă; E timpul lucrurile să se culce Alăturea de umbra lor; dulapul Misterios, îmbujorat de-arome bune, A căpătat și el înțelepciune Și nu-și mai șterge de prin rafturi praful. Și un pahar tresare, o
M-adăpostesc, copil, sub calda ta aripă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8466_a_9791]
-
dispariției noastre." "Aha, aha, deci vrei musai să critici!" Nu putea lipsi nici tema limbii, în particular tema limbii germane, salvată, ca să folosesc termenul lui Elias Canetti, și iubită, după ce fusese constrânsă să devină o limbă a urii distrugătoare de suflete. Chiar și în iadul terestru, spune Adam - autor de jurnal și de versuri, practicant programatic al scrisului ca supraviețuire, după cum notează în prima pagină, el fiind unul dintre martorii cunoscuți numai din această carte -, "Noi simțeam că limba poate să
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
un visător, da, îmi trebuie un visător. Voi, fariseilor, chiar dacă nu veți crede, eu îl voi inventa, de-ar fi să cobor în tălpile mele, pornind din coapsele mele, din ochiul stâng, ajungând în inimă; din cel drept - drum până la suflet; din craniul meu - până la judecată; Dar îmi trebuie un visător, de-ar fi să fiu albastrul ce mânjește ochii iubitei, de-ar fi să fiu marea ce inventă corabia. 2. De-ar fi să fiu luciul ce inventă sabia, îmi
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
-ne semne cu mâinile în disperare, în muțenia câmpiei; Și, deodată, doar ecourile aruncând cu strigăte în noi, trezindu-ne în bătaia focului lunii, în singurătatea pustiită de vânt. Acolo, într-o câmpie, unde am fi putut să ne vedem sufletele, și acum ecourile mai aruncă în noi cu strigăte pe care nu le-am rostit niciodată. Eu niciodatî Eu niciodată nu te aud, ai pași de frunză verde. Pe unde calci, nu-s urme, nici zgomote de greieri prinse-n
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
nu mai pot îndura frăgezimea ta se destramă Concert îngerii decantează culoarea pe clape pal-auriu un galben ce nu se poate rosti decât în ferestrele toamnei o toamnă a egretelor roz tresărind peste ape atâta suflare de patimi golite steaua sufletului se alcătuiește din sunete Sfetnic Stau pe terasa însingurată felinarele nasc pete ruginii și umbre abstractul desen nu e departe de un fel de rostire în care se derulează amiezi dimineți risipite amurguri cu ascuțișuri îndreptate spre țărm timpul citește
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
politică, economie, justiție, moravuri, credință: „Puterea formidabilă a fotbalului de a așeza oamenii în jurul unei povestiri despre înțelesul vieții, sub pretextul unui joc, explică magnetismul fără egal cu care acest joc simplu captează și convertește atât mințile educate, cât și sufletele simple” sau „Fotbalul e cea mai simplă formă de spectacol popular cunoscută în zilele noastre, cea mai directă și puternică reprezentare a pasiunilor și a convingerilor noastre în afara lumii educate (unde ne așteaptă literatura și muzica).” Aceasta fiind ipoteza, restul
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
Gheorghe Grigurcu Sub luxurianta imagistică întunecată și sub platoșa sintaxei frînte, de-o personală alură, Liviu Ioan Stoiciu ascunde un suflet arhaic. O primă dovadă a acestuia o constituie amestecul de concret și fabulos, ambii factori ai elementarității, cel dintîi sprijinit pe senzoriu iar cel de-al doilea pe puterea imaginației, din concursul cărora ia naștere substanța poetică. Efectul lor e
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
răstălmăcește, e rugată să arate limba și ea contractă cu/ cu putere maxilarele, țipă ca din gură de șarpe,/ nu-și găsește locul. Îi miroase/ a mîl sălciu. A/ fost scufundată sub un strat de mîl sălciu? Își/ caută înnebunită sufletul...// Nu de multă vreme: cînd a/ surprins-o/ moartea, ea desfăcea niște păstăi de fasole” (Își cercetează mîinile, vîrfurile degetelor i se par mai subțiri). Avem a face așadar cu o abordare a experienței thanatice din unghiul unei mentalități tradiționale
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]