3,177 matches
-
dar trebuie să-i placă mamei. Ea e mai pretențioasă. - O știu eu pe doamna ... Va fi mulțumită, o să vedeți. Mai trag o dată peste tot, când oi termina ... - Bine, fetițo. E cam târziu. Pun muzică la calculator să auzi din sufragerie... dar, când vrei să pleci acasă? - Păi, aș pleca ... până vine noaptea, că... - Adică până la lăsarea întunericului, să ajungi acasă, nu? - Da, cuconule! Să fiu acasă... - Bine! Eu aranjez să mâncăm peste o jumătate de oră. Îți convine așa? a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
obișnuiam de fiecare dată, când soseam de pe drum, mă scufundasem în apa caldă a căzii, meditând. Auzind sunetul prelung, neîngăduitor al telefonului m-am ridicat și, cu apa șiroind pe trupul meu am străbătut holul, care lega camera băii de sufrageria casei. Am reușit să-mi șterg cu prosopul doar palmele pentru a putea ridica receptorul. Până să-l ridic, clinchetul strident al aparatului, încorsetat într-o carcasă neagră de ebonită, tăcu. Am ridicat și sunetul de ton îmi apăru în
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
multe avertismente și înștiințări ale vecinilor, dar și de la liceu, că mă pierd într-un mediu răuvoitor, că cei pe care eu îi credeam prieteni erau de fapt unelte nefaste ale răului. Ușa s-a deschis și în dreptul intrării de la sufragerie unde, toți cei de acolo eram goi și împreunați în diferite poziții bizare, fratele meu rămase împietrit. Eu nici nu l-am observat pentru că eram concentrat asupra actului sexual pe care îl pusesem în aplicare cu puțin înainte de sosirea lui
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
binevenit. Volubilă, Toloșica a pornit cascade de urări și de voie bună eclipsând prezența Ericăi. Ca pentru a se revanșa, Erica și-a făcut loc hotărâtă către sărbătorita care reușise să ajungă în holul de la intrare. A auzit însă, dinspre sufragerie, o voce cunoscută ; i s-a tăiat răsuflarea. A salvat-o îmbrățișarea cu sărbătorita. Aceasta, simțind-o cum i se înmoaie, într-un leșin incipient, a sprijinit-o scuturând-o totodată ca pentru a o trezi la realitate. Câteva secunde
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
a ascuns de frică sub un șifonier iar el care știa că fitilul nu arde mai mult de cinci secunde, nu a mai îndrăznit să o scoată. Și așa a rămas yankeul și fără pisică dar și fără mobila din sufragerie. Mai departe vă las pe dumneavoastră să socotiți dacă aici a predominat nota de sadism care face ravagii în timpurile noastre, sau una de sminteală, care nici ea nu rămâne mai prejos, că eu unul nu am reușit să-mi
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
profundei inculturi de astăzi, fiind folosit de „intelectualii” contemporani și devenind astfel „eticheta” inculturii lor începând, evident, chiar cu conducătorii bolșevici ai țării. Altă expresie: „pe hol” în loc de în hol (caută în hol), căci atunci ar trebui să caut pe sufragerie sau pe dormitor și iată cum limba devine ilogică și nu mai exprimă gândirea, realitatea: cum poți sta pe hol sau pe sufragerie?! Amărăciunea pentru stricarea limbii și-a exprimat-o și prin scoaterea în evidență cu (sic) a „limbii
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
Altă expresie: „pe hol” în loc de în hol (caută în hol), căci atunci ar trebui să caut pe sufragerie sau pe dormitor și iată cum limba devine ilogică și nu mai exprimă gândirea, realitatea: cum poți sta pe hol sau pe sufragerie?! Amărăciunea pentru stricarea limbii și-a exprimat-o și prin scoaterea în evidență cu (sic) a „limbii de lemn” folosită și în textele de specialitate: „Pe această linie (sic) a căutărilor se înscrie (sic) și pictura bisericii din...” . Emilia ȚUȚUIANU
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
și demisol - spuse cu un pic de amărăciune, însă cu același zâmbet care îi lumina ochii a bunătate și duioșie ... si, după un timp de la plecarea mea, să tai mocheta în două (aveau o mocheta tip covor, în așa zisa sufragerie) să-ți fie mai ușor să o manevrezi când faci curățenie, că și tu ai îmbătrânit și nu mai ai putere. * Am plecat cu sufletul încărcat de emoția întâlnirii, iar pe drum nu am putut să scot niciun cuvânt. Eram
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
gândeam la cele întâmplate, parcă simțeam un imbold în șlițul pantalonului scurt. “ Miruna, Miruna, ce-ai făcut din viața mea liniștită și netulburată de nimic și de nimeni?” Doream să mă detașez de evenimentele primei noastre întâlniri de pe canapeaua din sufragerie. Imaginea chipului ei mă urmarea continuu. Zâmbetul, transfigurarea, trăirile intense ce i se citeau pe față în timpul uniunii de simțuri, gustul picăturilor de transpirație culese dintre sânii ei frumoși și mari, toate acestea mă urmăreau. Degetele mele încă se mai
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
tot timpul cu zâmbetul pe buze, avea un mers ușor și săltăreț, își mișca mâinile pe lângă corp într-o manieră enervantă. Zâmbea prea mult. Doamne, cât de mult am urât momentul primului meu pas făcut în casa acelui om. În sufragerie se afla o masă mare plină cu mâncare. Deși îmi era foame nu am mâncat. Am înghițit în sec mai ales când vedeam prăjiturile. Nu-mi simțeam sufletul de tristețe. Îmi venea să plâng. Am încercat să-mi înec plânsul
GRIJANIA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366706_a_368035]
-
putut spune nici un cuvânt, frigul o pătrunsese în oase, îi clănțăneau dinții în gură. Mihai a dat drumul la căldură în mașină pentru a ajuta femeia înghețată. Odată ajunși acasă, a luat-o în brațe și a dus-o în sufragerie. -Dezbracă-te, ia halatul ăsta pe tine, merg să umplu cada cu apă fierbinte, apoi să faci baie să te încălzești! Te las acum! -Femeia nu a scos nici un sunet, Mihai a ieșit din cameră. Când cada s-a umplut cu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
scos nici un sunet, Mihai a ieșit din cameră. Când cada s-a umplut cu apă, a bătut în ușă: -Hai Crina, vino, baia e gata! -nu a primit nici un răspuns, a mai bătut de câteva ori, apoi a intrat în sufragerie, femeia era întinsă pe canapea într-o poziție nefirească, avea piciorul stâng îndoit sub ea, o mână îi atârna inertă în afara patului, la fel și capul. Nu a mai stat pe gânduri a început să-i desfacă nasturii de la bluză
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
Acasa > Impact > Istorisire > TRADIȚII LA ROMÂNI-CRENGUȚA DE VÂSC Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Sărutul de sub crenguța de vâsc Am agățat , deasupra ușii de la intrarea în sufragerie , o crenguță de vâsc încărcată cu bobițe albe, rotunde și gingașe, legată cu o fundă roșie. Toți cei care-mi vor călca pragul, vor trebui să se sărute, reînnoind focul dragostei . Doresc să păstrez vie, legenda vâscului dar mai ales
TRADIŢII LA ROMÂNI-CRENGUŢA DE VÂSC de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365772_a_367101]
-
atât n-ar fi fost de-ajuns, Sheila, un dog german de patruzeci de kilograme, pașnică de altfel, i-a pus mamei labele din față pe umeri, încercând s-o lingă pe obraz. Argentina ne-a poftit în grabă în sufragerie, făcând loc din mers pe canapea, printre scrumiere și ziare. Mama, timprată s-a așezat într-un colț și a refuzat politicos oferta de cafea. N-a stat mai mult de o jumătate de oră și a plecat cu sufletul
ARGENTINA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351878_a_353207]
-
stătea femeia și lucra, având pe copil laturi de ea, robul, împins de diavol, avea de gand să omoare pe femeie și copilă, să ia tot ce aveau și să fugă. Luând din bucătărie un cuțit, s-a dus în sufragerie unde era stăpâna lui. Cand a ajuns la ușă, a fost cuprins de orbire și nu putea să intre înăuntru, nici să se întoarcă în bucătărie. A stat acolo cam vreme de un ceas, lovindu-se de pereți și silindu
LIVADA DUHOVNICEASCA (24) de ION UNTARU în ediţia nr. 1014 din 10 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352404_a_353733]
-
Acasa > Impact > Scrieri > BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1232 din 16 mai 2014 Toate Articolele Autorului 5 Elena intră în sufragerie și cu ochii cârpiți de somn încercă să se desfacă. Surprinsă că Radu nu a plecat încă la serviciu îl abordă scurt : -Ai mâncat? - Trebuia !? - Ai luat pastilele? - Interogatoriu în toată regula... - Nu, da’ voiam să știu dacă e cazul
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350475_a_351804]
-
hol se reflecta cu irizări albăstrui în părul ei de culoarea spicului de grâu. Am reușit să deschid, în sfârșit, ușa, invitând-o să-mi treacă pragul și, brusc, am luat-o în brațe și am intrat cu ea în sufragerie, unde am depus-o cu grijă pe fotoliu. - Ce faci? Parcă numai miresele se trec în brațe peste prag. - Cine știe ce ne rezervă viața? Ca să fiu mai sigur că voi face acest gest la timpul oportun, nu am pierdut acum ocazia
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
fras’ de treabă...O zi, două, hai nouă’j’nouă, dar văd că la ei să țân șir...Dacă ar putea, nici n-ar mai mânca... - Iar începeți să vă văicăriți ca niște babe...? -le surprinse Gigi care intră în sufragerie cu un bax de bere, urmat de Radu. Ia și pune-le înfrigider... Am adus și țigări... Poftim, să nu te mai plângică n-ai! Nu ar cumpăra, Doamne fere...Dar de pufăit, le pufăie - n draci... - Și zi așa
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
să nu v-aud gurița când nu v-o conveni ceva... -Hai, Radule, sună-l...Măcar acum de moment, că pe urmă om mai vedea, susținu și Elena. -Bine..., fu de acord Radu. Își luă telefonul mobil și ieși din sufragerie. -Mare minune să răspundă...Pe cum îl cunosc eu, sigur o să-i dea cu hai-sictir, zise Gigi. -Ei, și...!? O să-i ia caii de la bicicletă? Aoleu...- i-o tăie Rodica. Vă moșmondiți mai ca niște babe... Tot eu să vă
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
o ușă ferecată cu fier. Duhoarea căpătă alt caracter. Era unul nou pentru Silvia, dar parcă nu total necunoscut. De fecale, urină și sânge menstrual. În camera de dimensiunile unui teren de tenis, acolo unde ea știa că-și amenajase sufrageria, de-a lungul pereților erau înșiruite diferite oale de noapte, sau simple găleți de lemn, majoritatea prea pline. Constată însă asta abia când era pe la mijlocul camerei, cu picioarele goale pe podeaua cleioasă. Răcni și o zbughi afară! Contesa o privi
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
deschide o pistă. Tu cunoști bine tabieturile bunicului. Crezi că e ceva misterios care trebuie punctat? Tânăra deschise ușile, în grabă, de parcă ar fi putut surprinde într-un colț al durerii un impostor pe picior de plecare. Pe masa din sufragerie era ceasul de mână al lui Tudor. - Priviți, exclamă Maria, e ceasul bunicului! O amintire dragă de care Tudor nu se despărțea niciodată. Aseară l-a avut la el, știu sigur asta. Am putea urmări fotografiile. - Bună idee, aprobă comisarul
PROMISIUNEA DE JOI (III) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351738_a_353067]
-
pentru un bărbat de vârsta sa despre care nimeni nu amintise că ar fi ieșit din tiparul unui creștin ce nu pășea atât de des peste pragul ușa bisericii. Însă adevărata surpriză se afla pe peretele de deasupra canapelei din sufragerie: un tablou sub semnătura pictorului Tudor Cristache. Despre acesta pomeniseră cei doi la evenimentul de joi seara. Era o amintire dragă, pe care Maria i-o lăsase lui Bogdan pe vremea când erau logodiți. Nimic neobișnuit până aici, însă peisajul
PROMISIUNEA DE JOI (III) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351738_a_353067]
-
sunt amândoi de vină, nu numai unul...că nimeni nu pleacă de-acasă de bine...Dar așa un om...e nebun, doamnă! Bine că v-ați scăpat!” Râd, acum pot să râd. Râd din toată inima! Nici nu mai văd sufrageria goală (pardon, doar biroul cu calculator!), holul ...idem...și bucătăria...ceva vase pe jos (pe care nu mai avea unde să le pună), deși, în hotărârea de la Judecătorie și Tribunal avea trecute doar...32 de obiecte. Noi eram 3 femei
LA CUMPĂNA ANILOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350976_a_352305]
-
aminte de colega noastră de la serviciul "Dealuri și pajiști" când nu era trecută la primă. Pe timpul cât a fost în emisie javra, nu ne-am mai putut înțelege decât prin semne, comunicare cam deficitară, din moment ce unchiul Haralampy, în loc să intre în sufragerie, a intrat în baie, iar mătușa Parmenica a priceput lesne că nevastă-mea era, de fapt, o vecină și-i tot făcea loc să plece... Până una-alta, javra a sfârtecat o bucată din rochița de lamè a Malagheniei, liniștindu
NEAMURI DE DECEMBRIE, PROZĂ DE DUMITRU HURUBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351093_a_352422]
-
însoțit de o tânără. Fata avea cam douăzeci și opt de ani și era îmbrăcată modest. Părea ușor stângace în gesturi: o salută timid lăsând impresia că n-ar vrea să deranjeze cu nimic. Maria îi privi mirată apoi îi pofti în sufragerie: - Intrați și făceți-vă comozi, zise, schițând un zâmbet. Ștefan, sunt convinsă că mi-ai adus noutăți. Fiecare vizită din partea ta e o pagină din carte, știu! Apoi privi spre necunoscută. - Ea e Tania, o prezentă scriitorul. Și... - Spune, ceru
PROMISIUNEA DE JOI (VII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345529_a_346858]