29,657 matches
-
fulgii. Dar singurele cifre puse la dispoziția cetățeanului aduc mai degrabă a șaradă: și anume, că în noul serviciu de informații, S.R.I., securiștii alcătuiesc "doar" treizeci la sută. Adică unul din trei! Dl. Măgureanu a făcut, desigur, o metaforă. Realitatea sugerează cu totul altceva: dacă Securitatea avea, pe vremea lui Ceaușescu, cincisprezece mii de membri iar în culmea puterii măgureniene ajunsese la douăzeci și patru de mii, înseamnă că acel "treizeci la sută" reprezintă cu adevărat opt mii de oameni. Adică peste cincizeci
Moartea vine pe bandă de casetofon by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16746_a_18071]
-
palinodia. Revenirea lui Marx înseamnă și revenirea la Marx. A-l citi și reciti, iată esențialul. Derrida nu pare a-și regreta marxismele de odinioară. Din contra, elaborează cea mai sofisticată metaforă politologică din cîte am citit pentru a ne sugera tinerețea fără de bătrînețe și viața fără de moarte a marxismului. A doua presupoziție este mai bătrînă decît Derrida și generația lui de marxiști fericiți care încearcă astăzi să ne convingă că s-a opus din răsputeri "marxismului sau comunismului de fapt
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
el." Portretul psihologic al lui Ceaușescu, mecanismele specifice prin care el își asigura puterea absolută în interior, precum și "jocurile" din politica externă sînt memorabil surprinse în subcapitolul ce povestește vizita în București de la sfîrșitul lui mai 1987, cu scene vii sugerînd și țopenia soților Ceaușescu, și impresia produsă de mascarada cultului dement al personalității: "În continuare era prevăzută o convorbire în fața șemineului - și asta la începutul verii. Îmi venea să-mi scot haina. Evident se voia să se arate pe toate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
oarecare furie și totodată o stranie intimidare și reținere. Era vizibil că se temea de desfășurările din anii următori. Mi-a cerut părerea în legătură cu viitorul țărilor noastre", a propus să se convoace o consfătuire a partidelor comuniste, și chiar a sugerat o intervenție a URSS, fiindcă: ""evenimentele din unele țări ale Europei de Est reprezintă o amenințare pentru socialism, pentru soarta partidelor comuniste, iar urmările pot atârna deosebit de greu în balanță." A continuat: "Uniunea Sovietică ar trebui..." Priveam neabătut în ochii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
care au imprimat o notă de desăvârșit profesionalism studenților lor. O.I. Moldovan: Am prins marea galerie a profesorilor de teatru. Mă gândesc la Marțian, Finți, Șahighian, mari pedagogi, oameni care au format o generație de actori prin ceea ce le-au sugerat, prin rigoare și mai ales prin îndemnul la cultură. Din păcate, la ora actuală se cam neglijează acest aspect. Profesorii noștri ne-au stimulat interesul spre citit, spre vers, spre poezie. Constat cu mâhnire că acest aspect a dispărut. Petra
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
confratele nostru pornește de la constatarea treptei celei mai de jos a pervertirii conștiinței de neam a basarabenilor, care este românofobia. Indicînd o criză profundă de identitate, ea a fost indusă de către ocupantul sovietic. Acesta a practicat o politică de deznaționalizare, sugerînd popoarelor ținute într-un regim colonial sui generis că unica modalitate de-a se salva fizic ar fi obediența necondiționată față de sistemul rusofon. În consecință, măsurile represive urmăreau distrugerea memoriei istorice, spălarea creierului, mancurtizarea: "Să nu uităm că mancurtizarea - termen
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
dintre cele mai frecvente expresii de subliniere a intensității mi se pare a fi, în momentul de față, la sînge; față de cele citate la început, ea este specializată pentru acțiuni severe, în special de supraveghere și control. Evoluția semantică e sugerată în DLR (tomul X, partea a 3-a, 1990) prin legătura cu locuțiunea pînă la sînge - "pînă cînd țîșnește sîngele; prin extensie foarte tare, foarte mult"; acțiunile verbelor de bază determinate de această locuțiune sînt de tip violent: bătăi, pișcături
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
Gheorghe Grigurcu S-a creat legenda că, după 1989, D.R. Popescu ar fi tăcut. Că s-ar fi cufundat benevol într-o tăcere ce putea sugera multe: un examen de conștiință, regret, penitență etc. O tăcere ca o pauză între Rău și Bine, precum între două acte ale unei piese de teatru. Însă adevărul, inclement, este altul. Chiar dacă, din motive lesne de înțeles, n-a mai
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
iubiri. Deși atât bărbatul, cât și femeia au alți parteneri conjugali, ei nu ezită să se supună textului și să se ducă undeva în munți, la o cabană. Acolo dragostea lor este trăită până la capăt și, epuizându-se resursele (livrești, sugerează autorul, existențiale, înțelegem noi), se stinge. Nuvela a dat mari satisfacții optzeciștilor, prezentându-li-se ca o posibilă planșă didactică pentru lecția despre postmodernism. Ficțiunea care generează realitate, textul care se povestește pe sine, toate ideile fixe ale teoreticienilor postmodernismului
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
sărbătorit la 10 august, pus pe un grătar de fier, prima dată, se pare, sub jeratecul ațîțat și arzînd în timp ce îngerii din văzduh își agitau aripile spre a domoli fierbințeala grătarului. De aceea, - cum spuneam, - regele Filip al doilea le sugerase arhitecților săi să dea Escurialului forma uneltei gigantice în amintirea supliciului. Ar mai fi și o Sală Lorenzo, tot așa, cum la Prado există o încăpere vastă Goya... Și cîte existențe umane glorioase nu s-ar mai evoca în sumbrul
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
de a se elibera (cu ajutorul limbajului) de anumite obsesii, angoase și un "prea plin existențial". Cine vorbește în mine?" se întreba Freud. Apoi încearcă să transmită un sentiment (chiar dacă știe cît de neputincioasă este comunicarea indicibilului și al inefabilului), să sugereze o stare, o viziune asupra lumii sau un concept în căutarea unei semnificații și al unui sens. Ce este romanul? Punerea în fapt sau eveniment a unui simbol ori a unei parabole pentru a descoperii transcendența lumii. Pe măsură ce scriitorul deprinde
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
netedă, prospețime. Ca fizionomist însă, m-a surprins și un alt lucru: expresia feței nu pare încă fixată, trăsăturile (externe și lăuntrice) plutesc într-un fel de indecizie și nu te asigură cu nimic în privința caracterului. Accentele și ponderea vocii sugerează putere, dar nu și certitudinea statorniciei". Sau următoarea "planetă" asupra evoluției lui Ion Gheorghe: "Întrevăd la Ion Gheorghe o crîncenă dorință de parvenire literară și nu se poate spune că n-a ajuns să-și facă deja o bună situație
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
una printre alte câteva milioane și asta ar putea să aibă un anume sens sociologic, iar pe de alta, șocul dintre civilizația imaginii și cea a semnului, un fenomen fără de care nu m-ar fi atras scrierea cărții. R.: Cartea sugerează că civilizațiile imaginii sunt înșelătoare. M.T.: Întocmai, așa cum, după păcatul originar, omul care fusese făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, își pierde asemănarea cu Creatorul. Rămâne doar chipul omului, dar care este unul fals, înșelător în privința identității cu Divinitatea
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
ambasadorul lui Emil la Bill" (AC 37, 1998, 3). Se mai adaugă hipocoristicele de la prenume: "Milică, supraintitulat președintele reformist al românilor" (AC 37, 1998, 6); "Salut, Miluță, sînt eu, Bill" (AC 12, 1999, 16) - și lista e aproape încheiată. Cum sugeram de la început, puținătatea invenției onomastice mi se pare în acest caz un semn de normalizare. În fond, jocurile lingvistice nu sînt decît un substitut al luărilor de poziție, al acțiunilor și al atitudinilor propriu-zis politice.
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
ci general românească, dar mult mai izbitoare aici, prin contrastul imediat - e aceea a curățeniei. Sau, mai bine zis, a murdăriei. Prăfuiți, jegoși, acoperiți cu fel de fel de postere de-un gust discutabil, stâlpii susținători și pereții clădirilor îți sugerează imediat Levantul cel mai respingător. Uluiește la un popor care se laudă de veacuri cu zicale suprarealiste precum "Codrul - frate cu românul" disprețul față de verdeață. La noi, "natură" e amestecul dubios de praf, uleiuri grele, pungi de plastic, capace de
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
cărui inimă bate, și bate, și bate) spre a se topi în ființa lui Dumnezeu. Cum totul nu e, la sufiți, decît aspirație, desprinderea sufletului de trup se amînă mereu: muzica este cînd precipitată, cînd lentă, cînd tandră, cînd sfîșietoare, sugerînd această amînare. Și imaginea cuibului din palmă, și dialogul naiului cu toba din litania sufită spun, în definitiv, același lucru: mistica și muzica nu pot fi exprimate în cuvinte.
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
și de alte forme influențate de ele: tot omul, întreg satul, însuși băiatul. Particularitatea de a preceda un substantiv însoțit de articolul hotărît - cogeamite omul, ditamai băiatul - e semnalată în Gramatica pentru toți a Mioarei Avram. Exemplele actuale par să sugereze chiar o preferință pentru această construcție, în care însă articolul hotărît nu are nici o funcție de individualizare. Cum multe din exemplele mai vechi înregistrate în DA pentru cogeamite (ditai și ditamai se găsesc în partea de dicționar încă nepublicată) apar cu
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
din noi". Dar există o măsură în toate. O biografie n-ar putea fi substituită de un jurnal de lectură, de o expoziție de subiectivități, oricît de acute. Ea se naște din documente, din exactitatea dibuirii, asamblării și examinării lor, sugerînd ficțiunea prin intermediul vieții în realul său asumat pînă-n amănunt. De unde un fel de "invidie" pe care o mărturisește Constantin Călin față de "anumite lucrări biografice", caracterizate de o pletoră de detalii încastrate în zidul lor solid, precum George D. Painter, Marcel
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
Doar ei pot opri jocul politic să se degradeze într-o luptă surdă și oarbă, pe viață și pe moarte. Sînt atît de puțini, încît fiecare contează. Cu voia dlui Popescu, m-aș cosidera unul dintre ei. încerc să-i sugerez, fără nici un orgoliu, în ce ar putea consta paguba de care vorbeam la începutul editorialului meu.
Peștele pe uscat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16904_a_18229]
-
dramaturgi români ai acestor ani. * Pe cerul web-site-ului e destul loc și pentru o revelație în proză: Adrian Alexandru (rețineți numele, vom mai auzi precis de el), cu nuvela - sau microromanul - Hilton, de o șocantă originalitate în construcție și scriitură (sugerăm editorului ca, pentru fiecare autor din sumar, să insereze și cîteva informații biobibliografice). Adrian Alexandru are ce spune despre lumea românească de azi și o face cu un talent ce îl propulsează deasupra eșaloanelor literare. După cum arată Hilton, avem de-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
în sarcasm, iar ironia devine mușcătoare. În acest sens, episodul intitulat Castronul cu căpșuni poate fi edificator: "Octavian Paler stătea la un birou pe care se aflau teancuri de cărți de o înălțime ostentativă și o lampă electrică menită să sugereze scrisul nocturn (...). Trecuseră trei sferturi de oră de când ascultam un discurs despre Oedip și Sfynx și tot nu găseam prilejul să-mi iau rămas bun și să plec. Deodată, în încăpere și-a făcut apariția Mariana, secretara lui Paler, cu
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
excepțional, premiat la Festivalul de la Rotterdam, Bye Bye Blue Bird, al unei tinere regizoare, Katrin Ottarsdottir, originară din insulele Feroe și școlită în Danemarca. Povestea a două tinere viu colorate, ca două păsări pestrițe sau ca doi clovni (ni se sugerează că sînt ceva manechine, lansate pe mapamond), care se întorc "acasă", în austeritatea și pustietatea unei insule, unde dezlănțuie un veritabil taifun sentimental; dincolo de aparențele reci și convenționale, descoperim, pe insula uscată, povești toride, la concurență cu orice melodramă sud-americană
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
criza criticii" actuale (ajunge să deschidem orice revistă literară pentru a ne da seama că e plină de texte critice), nu putem a nu semnala o frecvență progresivă a comentariilor semnate de poeți. Cauza fenomenului nu ni se pare cea sugerată de Cassian Maria Spiridon și anume faptul că o serie de critici "au abandonat activitatea critică pentru una mult mai pragmatică, dar și mai profitabilă social și material" (cu toate că în unele cazuri acesta e adevărul!), ci pur și simplu extinderea
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
facem părtașă. ANTARES: De ce să fim numai noi fericiți când poate să fie și ea fericită?" în finalul piesei - surpriză! - personajele piesei se "dezbracă" de rolurile lor, ni se înfățișează ca actori, ceea ce reprezintă un mod ingenios de a se sugera că a avut loc o revoluție. S-a terminat cu fericirea obligatorie! Numai că rezolvarea nu este atât de simplă. în învălmășeala produsă, Ana-Maria a dispărut și aproape nimeni nu și-o mai amintește. în zadar și-au scos actorii
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
lui Hamlet ca prin jocul iscusit al dramei să-i facă pe păcătoși să-și strige păcatul este expresia recunoașterii neputinței: păcătosul este tulburat, dar nu renunță la dividendele crimei. Labirintul de oglinzi adevărate și deformate creat de trupa pribeagă sugerează noblețea idealului pur de teatru cu care ar trebui să rimeze întreaga montare. Irina Petrescu și Ion Cocieru sintetizează memorabil această experiență fulgurantă. Dar nici inteligența, nici arta, nici iubirea nu pot opri răul. Acesta pare a fi mesajul transmis
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]