1,176 matches
-
restul zilei m-a privit cu neîncredere. După care a lăsat un număr al revistei Marie Claire deschis ca din întâmplare la o reclamă cu textul „Însărcinată ? Ai nevoie de sfaturi confidențiale ?” Pe bune acum. Trebuie să am grijă să sugrum zvonul ăsta din fașă, altfel o să-l împrăștie rapid prin tot satul și-o să mă trezesc că Iris a început deja să croșeteze botoșei. Mă uit din nou la ceas și simt că mă trece un nou val de nervozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ministru au părăsit sala; la Întoarcere, aveau fețele cadaverice. Diplomații tocmai Îi avertizaseră că, dacă șahul era obligat să abdice, cele două puteri se vedeau puse În regretabila situație de a interveni militar. Nu numai că se pregăteau să ne sugrume, dar ni se interzicea până și să ne apărăm! — De ce această Înverșunare? Întrebă Baskerville. — Țarul nu dorește o democrație la granițele sale, cuvântul „Parlament” Îl face să tremure de furie. — Nu este, totuși, cazul britanicilor! — Nu. Numai că, dacă persanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În spatele meu, știam că amăgirea se va risipi Într-o clipă și totuși din momentul acela am devenit altul. Nimic nu mai poate fi la fel ca Înainte.... Acum munții Traciei sînt și mai goi fără amintirea pe care am sugrumat-o. Atît de goi, Încît văd limpede că mă Îndrept spre ceea ce am zărit acolo jos; femeile trace mă vor sfîșia În bucăți și mă vor arunca Împreună cu lira mea În apele rîului Hebrus...) Orfeu Înaintează Îmbătrînit brusc. Și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
luptă, Sofocle a dansat la serbarea victoriei, iar Euripide s-a născut chiar În acea zi. Dar ridicînd În picioare toate coloanele dărîmate, reașezînd statuile pe soclu,: am rămîne În următoarea clipă descumpăniți. Fericirea elină ne-ar strînge, ne-ar sugruma. A o invidia ar fi o eroare. Și pe urmă ea n-a fost nici pentru greci aceeași. Heracles se comportă ca și cum ar fi singur În fața lumii. Spre deosebire de Belerofon, el practică o Înțelepciune care se rezumă la gesturi. După ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
doarme, e de ajuns să deschidă pleoapele și floarea va fi pietrificată. Meduza nu va vedea niciodată o floare adevărată, ci numai forma ei de piatră; după ce a devenit singurătate. Ea ucide lumea privind-o. Înainte de a o Îmbrățișa, o sugrumă. Și apoi cu oroare constată că strînge În brațe numai cadavre de piatră. Ochii acționează Împotriva inimii ei. Își suprimă singură orice speranță și chiar pașii ei otrăvesc drumul pe care rătăcește Îngrozită; acest deșert se tîrăște Împreună cu Meduza, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să acționeze, mai ceva ca la Revoluția de la Județeană. Și taica părinte știe, da are legământul de taina spovedaniei și nu poate spune, că... Popa Băncilă își făcu grăbit cruce și întinse automat mâna spre pahar. Geta mai să o sugrume pe fata veterinarei. Gâfâia: - Și mai dai și în omul ăsta? Și tu ce stai, Stoiene. Ce mai aștepți, să te curăț io de oasele alea? Tu n-ai oase în tine? Bărbatul încerca să arunce mizeria de pe el. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
chestia cu paza noaptea în instituții, umbla Aspasia aia lihnită după bărbații altora, nu putea unul să promoveze dacă nu o târnosea cel puțin odată, tot orașul o știa de lihnită, n-a putut s-o facă atunci, să-l sugrume într-una din nopțile când îl privea cum doarme împăcat lângă ea, discutaseră, analizaseră situația, greu îi venea să înțeleagă, exista un prag totuși peste care chiar dacă îți cerea viața nu mai puteai trece, Stelian i-a spus „ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
moartea e-un chaos, o mare de stele, Când vieața-i o baltă de vise rebele; O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când vieața-i un basmu pustiu și urât. Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune, Gîndirile-mi rele sugrum cele bune... Când sorii se sting și când stelele pică, Îmi vine a crede că toate-s nimică. Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să, văd cerul negru că lumile
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
știre, Nimeni soarta-i n-o-mblînzește, nimeni fruntea nu-i mângâie. Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei, Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăcate Cu-a lui Dumnezeu numire - astăzi toate-s îndreptate Contra inimii murinde, sufletul vor să-i sugrume! A muri fără speranță! Cine știe-amărăciunea Ce-i ascunsă, -n aste vorbe? - Să te simți neliber, mic, Să vezi marile-aspirații că-s reduse la nimic, Că domnesc în lume rele, căror nu te poți opune, {EminescuOpI 53} C-opunîndu-te la ele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
într-un tablou liric și plin de scântei... În zbaterea dintre noapte și zi, visul se destramă. Ziua, toată, mă împresoară cu un brâu de dor, asemeni șarpelui care mi se încolăcește pe trup, mă strânge și simt că mă sugrumă până vii din nou. Îmi scriu gânduri pe suflet, le adăp cu roua de pe flori, le hrănesc cu sucul din iarba celestă și abia aștept să alunec spre înserare, să construiesc punți către tine. Cu pleoape tremurânde, cu fluturi în
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cutremurător, că nu reușesc să-mi cred ochilor. Suntem prizonieri într-o bucătărie, cu o femeie turbată încercând să intre peste noi - o scenă de film horror. Urletele doamnei Jim ne fac să bănuim că, dacă ar putea, ne-ar sugruma cu mâinile goale. Și poate doar Jennifer cu notele ei maxime la cursul de autoapărare, va reuși să supraviețuiască. Întotdeauna, în filmele de groază, supraviețuiește o fată frumoasă. —Jim, întreabă Daisy înfricoșată, ce se petrece de fapt aici? Charlotte răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe deasupra noastră și știam că e timpul să intrăm și noi înăuntru. Pe măsură ce ne îndreptam spre scările ce dădeau în pod, Vladimir se opri, se întoarse înspre soare și zise: Adio! În acea clipă, norii ajunseseră la astru și îl sugrumau. O ultimă rază de lumină căzu pe școală și pe trupele din fața ei, ca lumina unui reflector ce cade pe scenă asupra principalilor actori, până când și aceasta din urmă dispăru sub voalul greu și negru. Lumea era cufundată în penumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nerăbdare așteptai să-i asculți pe cei de la Dennisson Quartet. Îmi Împinge biletele aprins colorate În palmă și-mi Închide degetele deasupra lor. — Connor... Înghit În sec. Pur și simplu nu... nu știu ce să spun. Întotdeauna vom avea jazzul, spune Connor sugrumat de emoție și Închide ușa În urma sa. UNSPREZECE Perfect. După ce că n-am obținut promovarea la care visam, acum am rămas și fără prieten. Și cu ochii umflați de la atâta plâns. Și toată lumea zice că am Înnebunit. — Ai Înnebunit, spune Jemima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Borgia, atunci când acesta a pus mâna pe toți cei din neamul Orsini și Vitelli la Sinigaglia, după cum s-a arătat mai sus; a fost și el printre cei prinși aici, astfel că, la un an după ce săvârșise paricidul, a fost sugrumat împreună cu Vitellozzo, pe care îl avusese ca maestru în priceperea și în nelegiuirile lui. Unii oameni ar putea să se întrebe cum oare a fost posibil ca, după atâtea trădări și cruzimi, Agatocle și alții la fel cu el să
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
puturoasă, de care oamenii, neputîndu-se feri de asemenea putoare, se îneacă... și mor". De la alții aflăm însă că holera nu este neapărat o babă, căci poate să ia chipul unei fete negre despletite, care-i pălmuiește pe oameni și-i sugrumă. Ea se mai înfățișează ca o tânără umblând prin lume cu o mătură mare de holeră (plantă cu spini), pentru a-i mătura pe oameni. Holera își alege satul pe care urmează să-l bântuie, iar când vine asupra lui
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
am simțit nici o vină, am tropăit fără jenă în cavitățile ei umbroase, căutând un loc neatins, scobindu-l mai adânc, pe măsura nimicului meu guraliv, doar, doar, voi pune capăt febrei lui dătătoare de spaime. adâncită în sine, tăcerea mă sugrumă și apoi adoarme. pierderea glasului ține-ți vocea ta, zise domnul, și n-o risipi, dacă vrei ca ființa ta să-ți rămână. ce să fac , doamne, cu ființa mea, am întrebat netoata de mine, și mi-am tocat glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de farmec. Nu pot să neg starea de frenezie, de Încântare ce mă Învăluie asemenea unei muzici atunci când sunt În preajma ei. „Taci!” Nu mai suport nici un cuvânt În plus. Am trântit receptorul, lăsându-mă pradă furiei. „Ce tupeu!” Îmi repetam sugrumată de revoltă. Să-mi povestească cu atâta nonșalanță despre „ea”... Ce ofensă! Am fost doar la un pas de a-mi mărturisi sentimentele cele mai profunde, mai adevărate. N am reușit... În schimb, simțeam cum mă mistui lent la flacăra
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Înflorită unde ne-am fi lăsat inimile să vorbească Într-un limbaj al renașterii, al contopirii... „Și totuși, mâine va avea loc marele eveniment: lansarea celor două volume de poezie semnate de mine.” Și numai gândindu-mă, simțeam cum mă sugrumă emoția, cum Încep să-mi tremure mâinile și picioarele. Era prima lansare și nu știam cum să procedez, spaima era mai puternică decât mine. „Fie ce-o fi!” Mi-a spus că pot suna la „ea” fără nici o problemă. I-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Întrebat de mama mea. I-am spus că are optzecișidoi de ani și de vreo trei ani este bolnavă și stă la pat. Eu nu mai am mamă! Eu nu mai am mamă! A Început să plângă, Încercând să-și sugrume lacrimile și suspinele pentru a nu fi auzită. A fugit În bucătărie și, după ce s-a mai liniștit puțin, a revenit, cerându-și scuze. Vă rog să mă scuzați! eu am iubit-o mult pe mama mea. Îmi lipsește tare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
unui om care se desparte de niște prieteni dragi... Toți cei din front ședeau cu capetele plecate, trăind aceleași sentimente ca și dragul lor comandant... Dacă s-ar fi dat cuvântul unuia dintre cei concentrați, ar fi răspuns cu glas sugrumat de emoția trăirii momentului... În acea clipă, s-a auzit comanda: ― Drepți! Pentru onor, prezentați arm’! Un singur țăcănit a adus armele în cea mai frumoasă poziție „pentru onor”. ― Drum bun, ostași! ― Să trăiți, domnule locotenent colonel!!! - a bubuit ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nebunie, a răspuns el. Tu cum ești? La mine nu-i așa de grozav. Ce-am auzit? Vii mâine ca CPI? L-am auzit trăgând aer în piept, însă sunetul era așa de ascuțit c-ai fi zis că îl sugruma cineva. O chem pe maică-ta! a chițăit el. După care am auzit sunetul receptorului trântit pe măsuță. A urmat o veșnicie în care cei doi au șopocăit. Tata o punea la curent pe mama cu situația creată și fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din noi nu știa cum să se poarte cu celălalt în lumea de-afară. — Ce mai faci? a spus Chris morocănos și m-a îmbrățișat într-un fel așa de straniu că mi s-a părut că vrea să mă sugrume. în lumea de afară, gesturile spontane de afecțiune nu sunt prea simplu de exprimat pentru noi, dependenții de droguri aflați în perioada de recuperare, m-am gândit eu cu inima strânsă. în centrul de tratament ne îmbrățișam la fiecare cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Era mai bine așa, odată bestia capturată, avea de gând să se întoarcă cât mai discret în tabără și să îi rezolve pe Vlad și pe Pop. Își pregătise crimele cu maximum de atenție. Pe bătrânul comisar intenționa să-l sugrume chiar acolo unde îl țineau prizonier și nu avea de gând să-i ascundă cadavrul. Pregătise și o stratagemă ce ar fi trebuit să-i pună pe o pistă falsă pe anchetatori. Își propusese să zgârie pe perete, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
comună! Acuma, musai, trebuie să fim uniți, să fim de acord, În fața președintelui! - Mă’, Mărine, tu glumești cu noi! Cum să ne cheme domnul președinte, să ne ceară voie, da’ cine suntem noi, mă’, persoane importante? spuse Dumitrică, cu glasul sugrumat de emoție. - Mă’, tu parcă ai fi Toma Necredinciosu’! Când Îți spun, Îți spun, ce dracu’, nu glumesc deloc! Trebuie să ne pregătim sufletește de drum! Aveți grijă, să nu vă pună necuratu’ să suflați un cuvânt pe la Vetele voastre
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
la mine să mă salute. Eu eram, cum v-am mai spus, tipul de puști care atunci când se afla în preajma unei fete uita să mai scoată sunete articulate. Mă trezeam că mă înec la fiecare cuvânt, că-mi dreg glasul sugrumat de emoții, că vreau să spun și eu câte ceva dar că totul mi se părea atât de lipsit de importanță încât în final, scârțâiam câteva vocale din gât sau doar tușeam încurcat. Nu mai vedeam nimic în jur și nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]