5,627 matches
-
spre conducătorul cenaclului. Scena pe care mi-a fost dat s-o văd după aceste ultime cuvinte ale prietenului meu nu era surprinzătoare, dar nici deosebit de încântătoare n-aș cuteza s-o numesc, fiind peste măsură de scârbavnică. Euripide se suise cu totul peste Aurora, morfolind-o cu fălcile sale puhave, râgâind și încercând s-o dezbrace, lucru care aproape că îi reușise. Spre uimirea mea, auzise cele spuse de Maro. Și-a întors fața spre noi cu o figură atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
menținuse obiceiul și după ce ieșise din spital. Seara, după orele de program, asta atunci când nu era de servici, venea la Cristi și stăteau de vorbă. Îți dai seama? îi spunea Cristi. Încă două săptămâni de inactivitate. Îmi vine să mă sui pe pereți. Iar asta numai la prima strigare, pentru că după aceea iar trebuie să merg la control și medicul va decide dacă pot reveni în activitate sau nu. Doctorul ăsta mă scoate din minți. Frate, într-un fel te invidiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era o casă mică, făcută din bârne de tei, încheiate la capete, având o tindă mică. În această sală (tinda) era un știubei în dreapta, în fund, în care ținea 4-5 banițe de păpușoi. Aici era și gura podului unde te suiai pe o scar de lemn. Porumbul știuleți se ținea în podul casei, asemenea fasolea, sămânța de cânepă, de in, de bostan etc. Din tindă, în partea stângă, pe ușă intram în casă. La răsărit era o mică bancă pe care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
funiei pe care o împletește o ceapă aurie, cum să nu afle o nevastă?, poate n-a vrut să arate că știe, n-avea nevoie de discuții... — A aflat ea, dar greu și numai pentru că am vrut eu. Uneori, ne suiam în mașina lui și zburam în orașul meu de munte, taică-meu ne primea ca pe doi soți, știu sigur că o să te măriți cu el, știu eu, zicea, avocata de maică-mea se pregătea o săptămână, prăjituri de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ochi toți, eu m-am făcut artistă ca să mă pot trezi la zece, nu la șapte, ca insomniaca aia, parcă nu dormea niciodată, îmi plăcea doar când o lua bărbatul meu afară, în grădină, odată, într-o duminică, m-am suit în mașină și am plecat de la Snagov la București să-l aduc pe Alex la noi, ăla de-a terminat regie, îl știți?, da, doamnă, cum să nu-l știu?, băiatul ăla solid, înalt, brunet și cu ochi albaștri, seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și al mamei mele, asta e taina noastră. Ea știe. — Ei, o să-mi spui și mie, zi-i acuma, te rooog!!!, și Tina se lipește lung de el, pletele ei de grâu sunt tot acolo, ca o cortină, el se suie pe scenă și un fior îl trece, o căldură pe care o cunoaște bine, deschide mâinile ca și cum ar desface o perdea, jumătate din părul blond la stânga, jumătate la dreapta. Bărbatul se ridică și aduce o bere de la bucătărie, își umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai buni la treabă. Are un sindrom de muțenie. Nu știe nimeni ce-a pățit, e ca pierdut, nu?, pur și simplu, nu mai vorbește, îți dai seama că de la premieră, după premieră, de fapt, când a dispărut, s-a suit în mașină și dus a fost, de atunci, el și-a pierdut vocea, colindă ca un nebun orașul și o caută pe Tina, merge pe străzi la nesfârșit, își târâie picioarele prin campus, se așază pe o bancă, în fața clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că n-apucase să-și dea jos moațele. - Ce-ai făcut cu pantofii buni?! - N-am făcut nimic, m-am ars. Mai avem Bioxiteracor? - Avem, da-i expirat. Stai să-ți aduc o foaie de varză. Sprintenă, doamna Popa se sui pe scaun în cămară să ia o varză. Pe geamul cămării de la parter i se păru că vede coama roșcată a doamnei doctor, dar doamna doctor știa că-l așteaptă pe bărba-su, o sfătuise chiar să-i facă trei cruci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
25 octombrie, ziua când a murit Contesa, da era iunie. Niciodată nu ține minte! Dar acum erau, totuși, douăzeci și cinci de ani de când doamna Popa devenise doamna Popa. Douăzeci și cinci de ani de când domnul Popa o dusese noaptea pe șantier și o suise pe macara, să vadă luna mai de-aproape, și-i spusese: când o să am un băiat de la tine, eu o să construiesc aici, pe șantierul ăsta, o rachetă, și băiatul nostru va merge cu ea acolo pe lună, și o să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
măritase și Britney, care a divorțat după, dar se temea că plecarea în America o să mai întârzie puțin. Și acum și neplăcerea asta cu nebunii care-l urmăreau pe Popa. Poate cineva se uită chiar acum la ea. Mariana se sui cu picioarele pe veceu și se uită afară, pe ferestruica aia ce dădea în curticica MaxiBarului. Nu era decât bețivul ăla, săracu, care i-a murit băiatul. Popa îi zisese să-i mai dea, așa, pe datorie, că-i dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
murături tot în creștetul lui Horațiu. Brusc, un aparat de fotografiat apăru de la o masă plină cu cheeseburger-i, și flash-ul înregistră teribila imagine: Maica Tereza îl urcă pe Horațiu în brațele lui Popa și, suflecându-și veșmântul, se sui pe motocicletă, demarând în trombă. - Minune! Minune! Aurolacul reuși să apuce un pantof al Maicii, întorcându-se victorios. Minune! Atingeți papucul Maicii! Atingeți minunea de 1 Martie! * Nea Ovidiu nu avusese în viața lui un an atât de nenorocit. Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-i-se pe mână. - Mariana, mi se rupe! Domnei Popa îi curgea apa într-o veselie. Roxănica era aproape gata. Cu zeama de varză scurgându-i-se pe pulpe, propria ei apă, propria ei naștere, propria ei călire, Mariana se sui într-un taxi. - Dumneavoastră sunteți soția Halterofilului din Vitan? Mariana nu se gândea decât la Roxănica, la miracolul vieții, la faptul că doamna Popa năștea fără bărbat, la documentarul de pe Discovery în care văzuse că femeile cu dioptrii mari se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să nu pice Viu spiritul, robit în ea, La azimi albe să-l ridice: Sfiit pruncia ei trecea. Sori zilnici, grei, ardeau sub dungă, Ușor sunau în răsărit; Și nori ce nu știau s-ajungă Și munții, câți va fi-ntîlnit, Suiau cu iezerii, să cate La anii falnici, douăzeci. Vedeau din ceasul ce nu bate - Din timp tăiat cu săbii reci. INCREAT Cu Treptele supui văditei gale Sfânt jocul în speranță, de pe sund, Treci pietrele apunerii egale Supt văile respinse, ce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
barba Lui slei Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite, Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel. Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el. * La Isarlîk, cea albă de lespezi, gloata suie, Dar greii pași prin ierburi și stuh se-împleticesc. În ochi, din lâncezi ape, cum pâlpâie gălbuie Și uleioasă, dâra caicului turcesc! DOMNIȘOARA HUS Surorii noastre mai mari, Roabe aceleiași zodii, Preaturburatei Pena Corcodușa. a) Ceas de seară b) Prezentare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ușurel, Pe arc tors fără cusur, Îndoiește și întinde Zborul tău de șoarec sur... Și cu pumnul dus mosor Pîn' la sita din tărie, Treieră șuierător Spart descântec din fetie! f) Buhuhù la luna șuie, Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhù la Zodie. Uhù, Scorpiei surate, Să-l întoarcă d-a-ndarate, Să nu-i rupă vreun picior Câine ori Săgetător! - Ai văzut? Muri o stea. Ca o Zmieură mustea; Stea turtită,-în hăuri suptă, Adu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
viața aspră, sălbatecă din lunci Se-adună, se strecoară prin rădăcini și vine Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci. Miresme calde, lâncezi se revărsau, cascadă, De sus, din ce păruse a fi frunzișul lui... - Atunci, silindu-mi ochii să suie și să vadă Zării, râzând sub maldăr de foi și păr gălbui - În loc de arbor, însăși străvechea lui Driadă... Iar i-am închis... Și iarăși dorințele născânde Din zacerile turburi îmi năvăleau, tumult; Vroii să scap, dar brațe lunecătoare, blânde M-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zguri Pe trepte de vertebre pătrunde-o noapte groasă. Tipsia luminoasă a gândului de guri Și dalte scrâșnitoare în zimți mărunți e roasă. Iar harurile Celei Rîvinte-mi iată-le... Un vânt le răzlețește în zdrențe lungi de ceață, Și somnul suie-n creștet... căci numai Nephélé Mi-a dăruit sărutul temut, care îngheață. RĂSĂRIT Când cumpăna ridică-n zenit pironul clar Pe chipul nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îndoită părea cu-un fel de apă; A drum, locomotive fumau dintr-o supapă; Era la ora albă, când nu știai să zici De-i patru, două numai, ori a trecut de cinci. Perechi duminicale de Else și de Hans Suiau la hanul mare, din deal, unde e dans, Un han cu nume dublu, nu știu să-l mai țin minte, Cu vaci și servitoare și duh de-ngrășăminte. Cum Else foarte multe de Hanși răzmate-agale Visau, mă cercetară dulci planuri conjugale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
creșteri stângi, urzică-nalbă! Acestui scris valah, ca din Sion Ridici o nevăzut de scumpă nalbă Și - adiată - boarea altui zvon. Un cânt de mat argint al palei Nine Mai greu ca orbul lunii îl socot, Curând un glas vom fi suind în tine Cum Heine sună-ntr-însul versul got. PROTOCOL AL UNUI CLUB MATEI CARAGIALE Președintelui de onoare Al. Rosetti "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile", Orchidee! nu ești însăși arta marelui Matei: Cu a selbelor cădere în corole și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în contrasens (tampon de vocabule) sau aliterația diluată și năclăită, comițând versuri în felul următoarelor: "Mi-am împlîntat lopata Tăioasă în odaie" ( Între două nopți) " Vino-mi tot tu-n fereastră" (Vino-mi tot tu) " Și am voit atuncea Să sui și-n pisc să fiu." (Între două nopți) Cuvintele potrivite sunt pregătite, dar ca o sorcovă. Mica înșelăciune poate fi dejucată privind aceste diverse poezii în perspectivă de izomorfe cu poeziile de manual didactic. Lăsați lexicul prestigios. Transpuneți aceleași raporturi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nostru bucuros de moarte. Palid așternut e cerul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate ca niște urcioare Cu vin îngroșat în fundul lor de lut, Stau pe țărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut. Păsările negre suie în apus Ca frunza bolnavă-a carpenului sur Ce se desfrunzește, scuturând în sus, Foile-n azur. Cine vrea să plângă, cine să jelească Vie să asculte-ndemnul nențeles, Și cu ochii-n facla plopilor cerească Să-și îngroape umbra
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
expia acum în amestec. Pe zarul de constantă lumină însă, ivăr inferioarelor iaduri, Sufletul Cercetat se menținea neajuns. Și "psalmii deșertatului de soare stăpîn" al acelei întristate geografii, inflexionau ușor către imn - către un mare accent poesc - până când degetele instruite suiră pe firele maturei harfe, tonul nunților rasei. " O neistovit spectacol, calmă participare! Ești majorarea până la gând, a dulcilor esențe familiare? Vale irizată, hore fericite ale ecourilor, arce protectoare cerești: străvăzuta frigiditate a acelor cămări e blând împletită de o alternată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
centaur a lui Tata Moșu. Înainte de a irumpe ei, suntem toți la loc, în bănci. - Banciu, Banciu vine! O tăcere grea se așterne. Fiecare din noi are un groaznic trac. În sfârșit. Fumuriu și zvelt, ca un arab, apare Banciu. Suie cu capul nițel plecat spre catedră, fără să ne arunce o privire. - Dumitrescu Victor, absenții. - Barbilian, Gavrilescu, Marinescu Eliad, Predescu Iulian. - Iar lipsesc ăștia? - Sunt bolnavi. Punerea absențelor s-a terminat. Ca la ruletă, inimile încep să ne bată. Ce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o nouă taină pe care numai poezia o poate descoperi cu ajutorul metaforei. Omului trebuie să-i rămână cifrul, criptograma fiind o lege a vechilor texte de inițiere, ca păstrătoare de taină: "Buhuhù la luna șuie,/ Pe gutuie să mi-l suie,/ Ori de-o fi pe rodie:/ Buhuhù la zodie./ Uhù scorpiei surate,/ Să-l întoarcă d-a-ndărate,/ Să nu-i rupă vrun picior/ Câine ori săgetător!" (Domnișoara Hus). Însuși titlul de Domnișoara Hus este un cifru al unei substituiri de sacrificiu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sunt flori înmiresmate, În vii n-a mai rămas o boabă. Aici în satul dintre dealuri, Spre iarnă totu-ncremenește, Iar Milcovul doarme-ntre maluri, Doar primăvara-l mai trezește. Vecinii ies arar din case, Doar fumul gros din hoarne suie, Simt frigul ca lipit de oase, Grăbită urc pe cărăruie. Până la vară-i vreme multă, O toamnă, iarnă, cum or trece? Inima mea povești ascultă, Din anotimpul alb si rece. Aleargă vântul printre frunze Jucându-se, le-ademenește, Din când
Rece noiembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83377_a_84702]