KorAP: Find »[drukola/base=suliță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...111 >

2,764 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731

afla șeful lotrilor. Toată treaba nu a durat decât cât ai da de dușcă o ulcică cu un vin bun!... ― Acum, deshămați caii și lăsați-i slobozi în pădure! De aici nu plecați decât când soarele va fi de două sulițe pe cer! Cine face un pas, va fi ultimul!!! - a fost porunca strașnică a șefului lotrilor către negustori. ― Da’ dacă se întorc înaintașii? Ce le spunem? - a întrebat un negustor. ― Că ați deshămat caii, i-ați lăsat să pască și

Caietul crâsmarului by Vasile Iluca (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

afla căpitanul avansă cu un pas. - La semnalul pe care Îl auziți acum, linia de apărare face trei pași Înapoi, piciorul drept bine proptit În spate, brațul cu sabia lovește pieziș, la gât, cap sau umăr! Rândul doi, atac la suliță! Așa! Rândul doi sprijină rândul unu! Mișcarea pare de retragere, dar de fapt dușmanul cade În golul celor trei pași și e oprit de ambele rânduri! Luptătorii din prima linie nu trebuie să cadă! Nu sunt o linie de sacrificiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dintre o oaste uriașă care nu știe Încotro s-o ia și o oaste mică, dar care știe fiecare mișcare a dușmanului. - O bătălie a informațiilor! spuse, luminat la chip, voievodul. Cu toții gândeam o bătălie a săbiilor, a tunurilor, a sulițelor! Cum vezi tu, Cosmin, această bătălie a informațiilor? Cred că ideea e genială... - Iată cum: avem sute de oameni antrenați În transmiterea informațiilor, codificat, În semnale luminoase. Vom plasa câte cinci În interiorul fiecărui corp de oaste, fie de cavalerie, fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
vedea nimic În nici o direcție), dar primele zeci de călăreți căzură sub tirul arcașilor. Spahiii trecură peste cadavrele celor căzuți și forțară ieșirea pe malul celălalt. Dar atacul călăreților moldoveni fu rapid și perfect organizat. Avangarda Semilunei fu decimată de sulițele moldovenilor. Podul nu putea fi trecut. - Arcași În linie la malul Bârladului! porunci Ștefan ascultând zgomotele urdiei, care se Întindeau În Întreaga luncă. Lansare continuă de săgeți, Înainte de contactul vizual! Apărătorul transmise semnalul. Bătălia Începea nu doar În jurul podului, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sunt Încercuiți! - Nu ne lăsa, Doamne... murmură și comisul Toader, asemeni spătarului Albu. În tine ne e nădejdea, Dumnezeule, că Îți Înălță măria sa mănăstiri În toată Moldova... În partea centrală a bătăliei, peste cinci mii de răzeși zăceau Împunși de sulițe și tăiați de iatagane. Pedestrimea moldoveană era copleșită. Lupta dura deja de peste patru ore. Săbiile se ridicau mai greu, scuturile cădeau din mâini de oboseală. Dar, pentru luptătorii experimentați, ziua abia Începea. Săgeți aprinse porniră din mijlocul răzeșilor. Pierderi grele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu un pas. Ridică sabia și strigă: - Semn de la măria sa! Retragere un pas, așa cum v-a Învățat căpitanul Oană! Răzeșii din primul rând al Încleștării făcură deodată trei pași Înapoi, iar rândul al doilea făcu doi pași Înainte, luând În sulițe ienicerii. Rândul al treilea se strecură În față, reluând lupta. Alte două săgeți, galbene, se ridicară spre cer. Spătarul Albu Înțelese și porunci: - Retragere pe flancuri, cu voltă largă! Aceeași poruncă o transmise și comisul Toader. Cele două corpuri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de iureș, când izbi voievodul garda lui Soliman. - ... noaptea asta vor fi strânși morții noștri și ai dușmanilor... , se auzi vocea curierului, luată de vânt. - Și, când Întoarse calul că auzi ceva, poate un semnal, Îl străpunse un ienicer cu sulița În umărul drept. Și năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Întoarse calul că auzi ceva, poate un semnal, Îl străpunse un ienicer cu sulița În umărul drept. Și năvăli peste el un spahiu, rotind iataganul. Căpitanul se feri de iatagan, dar căzu de pe cal și se ridică repede, așa, cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar căzu, cu o săgeată În inimă. Mă uitai Înapoi și-l văzui pe căpitanul Petru, cu arcul Încordat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spre cei opt. Arcașii Înțeleseră și se răspândiră În locurile din care puteau atinge cel mai bine țintele. - Ai vrut un luptător! se auzi vocea călugărului. Îl ai În față! Jian Shi descălecă și el, scoțând de la oblâncul șeii o suliță. Avea la brâu o sabie lungă, ușor curbată, și un pumnal. Călugărul Îl studie cu același zâmbet. Jian Shi nu era un bărbat urât, dar avea un chip aspru, care sugera meschinăria. Era vânjos, avea, poate, treizeci și cinci sau chiar patruzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
a-l ucide imediat pe adversar, proclamând victoria lui Jian Shi. Nu era cinstit, dar era eficient. Și apoi, onestitatea era ultimul lucru la care s-ar fi putut gândi o ceată de bandiți. - Să ne grăbim... spuse căpetenia, rotind sulița cu o singură mână. Avem multă treabă În noaptea asta. Din rândurile tâlharilor se auziră hohote de râs. Lovitura lui Jian Shi veni fulgerător, cu vârful suliței coborât pieziș spre gâtul călugărului. Dar se pierdu În gol. Liu Huang făcuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fi putut gândi o ceată de bandiți. - Să ne grăbim... spuse căpetenia, rotind sulița cu o singură mână. Avem multă treabă În noaptea asta. Din rândurile tâlharilor se auziră hohote de râs. Lovitura lui Jian Shi veni fulgerător, cu vârful suliței coborât pieziș spre gâtul călugărului. Dar se pierdu În gol. Liu Huang făcuse un salt spre adversar, intrând În interiorul mișcării sale, și se rostogoli, secerându-i picioarele. Jian Shi se prăbuși, dar se ridică repede. Nu suficient de repede, Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În spatele lor, un ușor murmur arăta uimirea războinicilor. Jian Shi se ridică din nou, ușor amețit. Locul În care fusese lovit nu era ales la Întâmplare. Încetul cu Încetul, simțea că Își pierde simțul echilibrului. Privi În jur și văzu sulița pe care o scăpase, dar se răzgândi și scoase sabia lungă și Încovoiată. Așteptă câteva clipe, Încordat. Amețeala se accentua, iar experiența de luptă Îi spunea că trebuie să-și ucidă adversarul repede. Făcu trei pași rapizi mânuind sabia pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
adversarul după el, Îi propti piciorul În piept și Îl aruncă la peste cinci pași. Toate acestea se petrecură În intervalul unei secunde și numai Oan-san Înțelese tehnica folosită. Ambii luptători se ridicară din nou. Jian Shi luă de jos sulița și o prinse cu ambele mâini, dar nu mai apucă să o folosească. Liu Huang o rupse cu o lovitură de picior, se lăsă Într-o poziție joasă și izbi pieptul dușmanului cu podul palmelor. Apoi, câteva secunde, amândoi rămaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
tatăl său, rotindu-l de câteva ori din Încheietură. - Nu e prea greu, dar nu sunt obișnuit. E o armă care nu e folosită În Italia. - Nu toată lumea e făcută pentru spadă. Sunt luptători excepționali făcuți pentru arme lungi, ca sulița sau halebarda, alții pentru aruncări de pumnal, alții pentru arme grele, ca măciuca sau buzduganul. - Bine, și acum se să fac cu el? Căpitanul luă unul din scuturile venețiene de pe marginea sălii și spuse: - Lovești cât poți de tare, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
uciseseră peste o sută de spahii și aproape tot atâția ieniceri. Lacrămă Încercase să forțeze pătrunderea spre grupul de spahii care duceau trupul căpitanului, dar fusese Încercuit de peste cincizeci de călăreți. Se bătuse sălbatic, până la ultimele puteri, dar căzuse sub sulițele dușmanilor. Murise pentru căpitan, așa cum jurase la Începerea atacului. Muriseră, lângă el, toți Apărătorii care nu se aflau alături de Simion. Nu exista, printre ei, nici un rănit. Toți luptaseră până la ultima suflare, căzând sub un număr copleșitor de dușmani. Pietro aflase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
erau folosite lănciile, nu mai erau folosite scuturile. Nu era decât o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp, nici un oștean otoman sau tătar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
folosite lănciile, nu mai erau folosite scuturile. Nu era decât o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp, nici un oștean otoman sau tătar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pregătiră din nou culoarul de trecere pentru sultan, Îmbrâncind În lături mulțimea. Cerșetorul se afla la câțiva pași de poartă, iar loviturile ienicerilor fură mai puternice În zona aceea, căci oamenii erau Înghesuiți prea aproape de traseul stăpânului lumii. Coada unei sulițe ajunse la el, dar nu-l atinse, căci necunoscutul se răsuci ușor, lăsând arma să lovească În gol. Pictorului nu-i scăpă gestul, care Îi confirma bănuielile: avea În față nu un cerșetor, ci un om cu reflexe de luptător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o ridică, cu ambele mâini, deasupra capului. Cuceritorii izbucniră În urale, iar mulțimea aplaudă, fără să știe de ce. Un grup de cincizeci de ieniceri din garda sultanului Își făcu loc spre linia de Cuceritori. Cei aflați În primul rând Încrucișară sulițele. - Suntem trimișii luminăției sale sultanul! strigă comandantul grupului. Penelul lui Alexandru continua să lucreze, dar sufletul Îi era cuprins de o frenezie pe care nu și-o explica. Prezența tânărului cu ochi albaștri Îi provoca din nou un sentiment ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
acum spre corabie. - Abordaj? - Nu. Să ceară permisiunea de a urca la bord. Să aflăm mai Întâi cine sunt oamenii aceia. Amânăm adunarea Cuceritorilor până la rezolvarea acestei crize. * Caicele pline cu ieniceri se apropiară de corabie până la două lungimi de suliță, dar pe măsură ce pânzele erau ridicate pe toate cele trei catarge, nava câștiga În viteză. Un sunet de trompetă se auzi pe mal, iar două galere de război ale imperiului Începură să ridice ancora. - De asta Îmi era teamă... Îi spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În viață. Așa cum nimeni nu Înțelese ce se Întâmplă În clipele următoare. Căci Oan-san devenise o mașinărie a morții. Războinicii din cel de-al doilea cerc al rebelilor căzură unul după altul, deși erau protejați de platoșe, cotiere, genunchiere, scuturi, sulițe, halebarde, pumnale și iatagane. Unii văzuseră doar o umbră lângă ei și simțiseră că inima li se oprește sub forța unei lovituri cu date podul palmei. Alții fuseseră secerați de o lovitură joasă de picior, care le zdrobise gleznele, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cealaltă? - Îl văd pe Pietro. Are tolba de săgeți pusă jos. A descălecat, stă În picioare și ochește. O săgeată... A doua... Achingiii sunt loviți din două părți. - Ritmul? - Amir galopează și trage ridicat În scări. Spahii au Înțeles. Câteva sulițe zboară spre el. Un roi de săgeți Îl caută. - Ceilalți mongoli? - Între ei și Amir se află deja un grup de spahii. Mongolii Își fac drum cu iataganele. Dar Întârzie. Amir se apropie de Alexandru. Continuă să tragă. Se lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Încercă să glumească Erina. - Da... așa spunea și el... - Un grup de câteva zeci de spahii Îi taie drumul lui Amir. Calul face un salt. Trece peste câțiva. Ceilalți Îl urmăresc... Nu... calul lui Amir e mai rapid... Dumnezeule! O suliță zboară spre el... Îl lovește În umărul drept... cel care a aruncat-o e lovit de o săgeată... - Pietro. - Pietro. Încearcă să-i apere și pe Alexandru și pe Amir. Nu poate. În jurul lui Alexandru sunt câteva sute de achingii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Amir. Nu poate. În jurul lui Alexandru sunt câteva sute de achingii. Vânătorii au căzut. E numai sânge... Amir galopează... aplecat pe coama calului... E rănit... Un grup de achingii... nu știu câți... poate zece, cincisprezece... Îl Înconjoară... unul Îi pune lui Alexandru sulița În piept... altul iataganul la gât... Lasă jos sabia și buzduganul... E luat prizonier... Amir e aproape... spahiii În spatele lui... Se lasă să cadă din șa... e la câțiva pași de Alexandru... se rostogolește... Încearcă să se ridice... o săgeată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe care n-o cunosc... un fel de seceră, cu un lanț... O rotește cu o iuțeală extraordinară... nu scapă nimeni... se apropie de Alexandru... achingii văd pericolul... Îl doboară pe Alexandru la pământ... unul din ei Îi pune vârful suliței În piept... Alexandru văzu vârful suliței coborând asupra lui și Îi simți oțelul apăsându-i coastele, căutându-i inima. Știa că peste o clipă va muri și nu Înțelegea de ce. Închise ochii. Nu mai simți nimic, dar auzi un geamăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]