1,280 matches
-
construit cu locuțiunea adverbială așa (atât) de; cel mai adesea prin intermediul predicatului analitic din care face parte): „Rima plină e așa de grotescă încât duce la cele mai fortuite nonsensuri.” (G. Călinescu, C.O., 56), • adverbe (mai ales la gradul superlativ, cel mai frecvent prin intermediul verbului-predicat căruia i se subordonează): „Mergeau așa de iute încât i-se părea că pustiul și valurile mărei fug, iar ei stau pe loc.” (M. Eminescu, P.L., 21) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dedicată unor „Scriitori vrânceni contemporani”. Dată fiind criza prin care trecem, ce șansă mai are acest ambițios proiect? Între 1991-1993 am îngrijit câteva ediții critice pentru Editura „Porto Franco” din Galați. Între acestea, Lydda lui Duiliu Zamfirescu a primit aprecierile superlative ale unui zamfirolog de prestigiu - Ioan Adam. Alături de Alexandru Deșliu am inaugurat o serie de micromonografii în seria Scriitori vrânceni contemporani, din care au apărut, până în prezent: Virgil Huzum (2005) și Ion Larian Postolache (2006), scrise în colaborare, și Florin
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
Paul Goma, Daniel Turcea, Gabriela Melinescu, Stela și Aurel Covaci, Dan Cristea, Mircea Nedelciu. Era un interlocutor fascinant. Călătoreai spre inima lui, era în inima ta. Avea o memorie prodigioasă. Dar, în primul rând și cel mai mult vorbea la superlativ despre maestrul său, prozatorul Marin Preda, care a jucat un rol decisiv în viața lui Don Cezar. Camera de la Palatul Mogoșoaia, în care a locuit Poetul (1974-1979), era lângă biroul de lucru al monșerului. Multe sunt amintirile despre autorul romanului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lucru se poate spune și despre Oltenița. Nu lai cunoscut sau nu ai auzit de Taica, degeaba ai venit la Oltenița. Lăsând la o parte latura anecdotică, despre Taica, alias Ion. V. Cristea, se pot spune multe lucruri, unele la superlativ. Deși era cunoscut ca un om simplu, fără o pregătire intelectuală temeinică, acest om a făcut din Oltenița un oraș înfloritor, atât economic, dar și edilitar gospodăresc. Mai mult decât atât, Taica, s-a implicat și în activitățile sportive ale
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
în afara contextului apare mai degrabă subiectiv, adjectivul tinde să fie interpretat ca obiectiv. În schimb, în exclamația: Cât este de drăguț Luc!, enunțătorul nu are nicio îndoială cu privire la drăgălășenia lui Luc, pe care enunțătorul i-o atribuie la un mod superlativ. Prin urmare, este suficient ca interogația să devină "retorică" (să formeze o aserțiune deghizată) ca să facă să apară cele mai subiective adjective. Dacă: * ? Luc este minunat? pare ciudată, întrebarea retorică: Luc nu este minunat? este perfect naturală. Contextele exclamative și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a întâmplării pentru alții. În ce mă privește, am exclus definitiv întâmplarea ca având vreun rol dincolo de domeniul evidențelor mărunte, iar Dumnezeu a fost multă vreme un nume, utilizat mai degrabă în derivat adjectival, adverbial sau interjecțional, care exprima gradul superlativ al unei emoții. Neimplicarea spirituală este consecința târzie a unei - insolubilă multă vreme - probleme religioase, cu originea într-o proastă, nefericită, neinspirată pedagogie aplicată în prima copilărie de către consorțiul adulților, compus din preot, primar, directorul școlii și părinți. Am reflectat
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
rugby. Se poate afirma că, de-a lungul activității sale atât de în-tinse în timp, echipa de rugby din Brive la Gaillarde a traversat tot felul de perioade, unele mai neprielnice - căderea în eșalonul al doilea - altele de-a dreptul superlative: câștigarea, în anul 1997, a Cupei campionilor europeni. După ce România a scos capul în lume cu mai mult curaj și în deplină libertate, mulți tineri români, băieți și fete, din multe ramuri sportive, s-au dus să se afirme pe
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
să vadă mulțumirea altuia, incapabil de a se bucura de unul singur...Straturile mai adânci ale nuvelei lui Brătescu-Voinești ne dezvăluie străfundurile unui loc de o mare limpezime, ca și balada Mioriței, unde palpită aceeași putere de transfigurare..."3. Cu superlative îi gratulează Steinhardt și pe Eminescu și opera sa, pe Blaga de asemenea. Și în creațiile acestora intuiește particularități ale "specificului național", ale sufletului românesc, pe care-l iubește și din care se împărtășește ca nimeni altul, contrazicând teza lui
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Se află aici printre preoții și pastorii care fac totul pentru a ușura povara celorlalți și prin toți creștinii care dau hrană, haine și ajutor celor aflați în condiții mai proaste decât ei"; același pastor cu origini evreiești vorbește la superlativ despre cel numit într-o altă carte cu aceeași temă "îngerul închisorilor"3, Gafencu, ce fusese arestat ca legionar și ale cărui ultime cuvinte fuseseră "Dumnezeu, gelos pe noi, ne cheamă la El"; Arhimandritul ortodox Benedict Ghiuș către pastorul luteran
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
celulă/închisoare ai acestuia. Este vorba de Ioan Ianolide și de doctorul Lefa. Dacă în legătură cu primul, pastorul protestant nu face nicio referire în cartea sa Cu Dumnezeu în subterană, pe cel de-al doilea îl menționează, vorbind despre el la superlativ. Primul mărturisește despre acest eveniment în secțiunea Pastorul evreu Richard Wurmbrand a cărții sale Întoarcerea la Hristos, în vreme ce mărturia celui de-al doilea e făcută publică de către Alexandru Căutiș în numărul 37, din 2007 al Academiei Cațavencu. Mărturiile acestora par
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fi apreciați de contemporani: Într-un avânt de înțelepciune optimistă îi vine să recite cu convingere pentru "gloata gregară": Trăind în cercul vostru strâmt... Înseninat, zâmbește interior unui gând spiritual: știe d-sa a cui va fi Împărăția Cerurilor!..."147. Superlativele au tocmai rolul de a submina textul. Replica dată este construită făcându-se apel la armele adversarului: supralicitarea lui Eminescu în postură de poet național, accentuarea spiritualității, ortodoxismul. Malec - eșantion de literatură "eroică", sau "imperialistă", sau "étalage de la nation"148
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a mamei”)3), în mahala („Mizerabile! Mitocane!! Monstrule!!!”)4), în convorbirile dintre intelectuali („Policarp, dă dracului idealul! E un monstru viclean, un vampir nesățios de sîngele nostru și al copiilor noștri”)5). „Monstru”/”monstră” e, în același timp, acum, un superlativ dintre cele mai frecvente: „chef monstru” („Peste 3 săptămîni voi avea plăcerea să vă văd și să-i tragem un chef monstru la București”, îi scria din Dărmănești-Bacău, la 21 nov. 1915, căpitanul N. Vulovici lui C. Ș. Făgețel)6
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Plouă ca-n Bacovia”, „Ninge ca-n Bacovia”, „E trist și pustiu ca-n Bacovia” etc. Dar nu numai în natură găsim întîmplări care îl confirmă, ci și în societate: „Greve, sînge, nebunie” etc. Toate aceste constatări echivalează cu niște superlative critice, căci scriitorii care ne-au educat percepția și ne-au impus felul lor de a vedea pot fi numărați pe degete: „e ca-n Alecsandri”, „e ca-n Eminescu”, „e ca-n Caragiale”, „e ca-n Coșbuc”, „e ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
à la fin de la décadence”, care i-a ghidat, îndeosebi în tinerețe, conduita. „Cu cît devin mai nefericit, cu atît devin mai mîndru”, spunea despre sine Baudelaire. Prin comparație cu el, Bacovia n-a avut mîndria nefericirii. Deși, nu o dată, superlativă, tristețea lui e prea puțin orgolioasă. „Poetul începe acolo unde sfîrșește omul”, scria undeva Ortega. în cazul lui Bacovia, poetul nici nu se desparte de om. Sînt atît de asemănători, încît adesea de confundă. „Bacovia e o floare ciudată”, a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
suflare audiență, se compară cu voință Prețioaselor de a se demarca de vulgaritatea cadrului ordinar. Pariziana întruchipează ceea ce se numeste le savoir vivre moderne sau le savoir vivre au féminin. Pariziana este femeia modernă conștientă de valoarea să. Ea este superlativul femeii în general, și al femeii franceze, în special. A fi femeie și a fi Pariziana este un rol dublu. Femeia pariziana vizează afirmarea unui anumit tip de autenticitate specific franceză și pariziana. 1.1.1. "Noua Femeie" și paradoxurile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
se plaît à elle-même plus que tout" [Maupassant, Notre cœur, p.159]. Pariziana are un adevărat cult al propriei persoane. Ea se autocontempla la propriu și la figurat 52, proiectându-și în exterior visele și himerele lăuntrice. Autoaprecierile sale sunt superlative 53. Investita cu toate aceste calități, Pariziana se crede un personaj unic și prețios: "elle se croyait un être presque unique, une perle rare" [Maupassant, Notre cœur, p.83]. Ceea ce o caracterizează este o perfectă autosuficiență și indiferență narcisista față de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
al bărbaților. Femeile fac parte din bunurile franceze, "gestiunea lor" este o tehnică națională ancorată într-o veche tradiție, comentată în proverbe, cântece, ilustrata în literatura, teatru și cinema, în viața privată a oamenilor iluștri. Bărbații francezi declina doar la superlativ calitățile concetățenelor lor, care sunt perfecte la masă, la bucătărie, la birou, în pat. Valorizarea femeilor de către francezi, fini cunoscători, este contagioasă și pentru bărbații din alte țări. În acest fel, francezul construiește un podium pentru femeile franceze, văzute de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
investita cu un prestigiu ambiguu care o face să apară drept o suprafemeie, în care feminitatea este exacerbata. Această imagine, în mare parte artificială și stereotipata, este întreținută și perpetuata, deoarece se bucură de succes. În acest context, Pariziana este superlativul femeii franceze, în special, și al femeii, în general. În același timp, forța erotică care se degajă din aceste reprezentări tinde să se extindă asupra Franței în întregime. Franța este încărcată cu conotații de feminitate în asemenea grad, încât atunci când
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Eului, ca modelator al spațiului interior în funcție de cel exterior. Această căutare de tip modern se exprimă prin afirmarea și autopromovarea sinelui în marele oraș. Pariziana este femeia care a știut să-și automodeleze personalitatea, femeia pentru care afirmarea sinelui atinge superlativul. Pariziana romanesca este imaginea unei condiții sociale (mondenitate), locale (parizianitate) și de epocă (modernitate). Stilul personal al Parizienei are rădăcini adânci, el vine din istorie și devine o matrice, un pattern. Femeia pariziana da contur unei istorii naționale și unui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
caracteriza Pariziana, cu alte calificative, cum ar fi, spre exemplu, "să beauté irrégulière, bizarre et captivante" [Maupassant, Notre cœur, p.83], ilustrând parcă ceea ce spunea Baudelaire: "frumosul trebuie să fie întotdeauna bizar". Saccard o apreciază pe baroana Sandorff cu un superlativ al frumuseții "fort jolie", dar care este relativizat prin verbul "sembler": "Elle semblait fort jolie" [Zola, L'Argent, p.29]. 103 Important ne pare faptul că termenul de modernitate este utilizat pentru "facultatea de a nu vedea în deșertul marelui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
-ntâlnește-n voi, dezbracă patria de Întuneric...” (L. Blaga); - pleonasm: folosirea mai multor cuvinte sau construcții decât ar fi necesar pentru exprimarea ideii: „Moaie pana În culoarea unor vremi de mult trecute / Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte...” (M. Eminescu) - superlativ stilistic: exprimarea superlativului prin cuvinte inedite, care țin loc construcției gramaticale. „Copilul, numai ochi” (I.L. Caragiale) „Mă rog, foc de ager era, ce să vă mai spun? (Ion Creangă) „Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dezbracă patria de Întuneric...” (L. Blaga); - pleonasm: folosirea mai multor cuvinte sau construcții decât ar fi necesar pentru exprimarea ideii: „Moaie pana În culoarea unor vremi de mult trecute / Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte...” (M. Eminescu) - superlativ stilistic: exprimarea superlativului prin cuvinte inedite, care țin loc construcției gramaticale. „Copilul, numai ochi” (I.L. Caragiale) „Mă rog, foc de ager era, ce să vă mai spun? (Ion Creangă) „Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere...” (M. Eminescu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
vatră”) la cel al perenității („Dumnezeu de piatră”), constituind o sacralizare, prin mit, a materiei inerte, dar purtătoare de simboluri ancestrale. Această Împlinire divină pare a fi limita dintre două lumi, amintind urmașului datoriile ce decurg din condiția descendenței sale. Superlativul neobișnuit din sintagma „piscul datoriei tale” indică de bună seamă importanța extremă ce se conferă ideii de responsabilitate. Moștenirea pare să impună mai multe datorii decât drepturi. Ultima parte a structurii alternează elemente mai vechi ale dezvăluirii unora din cheile
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sursa folclorică de inspirație, unde timpul și spațiul s-au abstractizat. „A fost odată ca-n povești A fost ca niciodată". Din rude mari Împărătești O prea frumoasă fată...” Cadrul abstract este umanizat. Portretul fetei de Împărat, se realizează prin superlativul absolut de esență populară. „O prea frumoasă fată” pune În lumină unicitatea ei terestră. Ea reprezintă spațiul terestru, dar comparațiile: „Cum e Fecioara Între sfinți/ Și luna Între stele" o pun Într-o stare duală, de puritate dar și de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
jos luceafăr blând...” „Și din adânc necunoscut...” „Cu păr de aur moale...” „Un mort frumos cu ochii vii...” „O prea frumoasă fată...” evidențiază unicitatea fetei de Împărat, cu un alt Înțeles decât cel din basmul „Fata În grădina de aur”. Superlativul din ultimul vers al primei strofe o detașează pe fata de Împărat de lumea pământeană, plasând-o Într-un spațiu aflat În imediata apropiere a lumii astrelor. Pentru a ajunge la acest vers, oarecum abstractizat, Eminescu a renunțat la multe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]