1,634 matches
-
o să te iubească pentru că ești demn de iubit. Însă Vela asta a ta Își rezervă intelectul doar pentru fizică. Ideea de a duce o viață caldă de familie era antipremisa ei numărul unu. Și de aici trecem la scenele de la supermarket, unde Vela cumpăra haleală de câteva sute de dolari și ți‑o expedia acasă În cutii, prin tineri delincvenți elibarați pe cuvânt de onoare și supravegheați de câte un polițist. N‑ai decât să‑ți gătești singur tot rahatul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca butaforia din teatru. Nimic nu a mai rămas În picioare. Între timp a fost adus un camion, și toate hainele mele, pălăria Borsalino, aparatul de ras electric, articolele de toaletă, CD‑urile etc., erau Îndesate laolaltă În pungi de supermarket. Eu am fost urcat Într‑un scaun cu rotile și Încărcat apoi În remorca unui camion. Acolo am dat peste biroul meu - ba nu, peste cabinetul unei surori, micuț, dar pus la punct, și cu lumină electrică. Placa din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fel de probleme? Dacă Încearcă cineva să intre pe poartă fără actele de identificare necesare. Sau dacă noi le Încălcăm regulile de circulație. Sau dacă ei Îl Întreabă pe un carabinier de ce cumpără zece kilograme de carne de vită de la supermarketul lor. Lucruri de felul ăsta. — Supermarket? Întrebă Brunetti cu o reală surprindere. — Da, supermarket. Și pistă de bowling - folosi cuvântul englezesc - și cinematograf și chiar și-un Burger King - rosti numele fără urmă de accent. Fascinat, Brunetti repetă cuvintele „Burger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să intre pe poartă fără actele de identificare necesare. Sau dacă noi le Încălcăm regulile de circulație. Sau dacă ei Îl Întreabă pe un carabinier de ce cumpără zece kilograme de carne de vită de la supermarketul lor. Lucruri de felul ăsta. — Supermarket? Întrebă Brunetti cu o reală surprindere. — Da, supermarket. Și pistă de bowling - folosi cuvântul englezesc - și cinematograf și chiar și-un Burger King - rosti numele fără urmă de accent. Fascinat, Brunetti repetă cuvintele „Burger King“ pe același ton pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
necesare. Sau dacă noi le Încălcăm regulile de circulație. Sau dacă ei Îl Întreabă pe un carabinier de ce cumpără zece kilograme de carne de vită de la supermarketul lor. Lucruri de felul ăsta. — Supermarket? Întrebă Brunetti cu o reală surprindere. — Da, supermarket. Și pistă de bowling - folosi cuvântul englezesc - și cinematograf și chiar și-un Burger King - rosti numele fără urmă de accent. Fascinat, Brunetti repetă cuvintele „Burger King“ pe același ton pe care un copil ar spune „ponei“ dacă i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de aproximativ o jumătate de oră. — E foarte ciudat, nu-i așa? Întrebă Brunetti, gesticulând cu o mână spre clădirile din jurul lor. Șoferul clătină din cap. — Ce altceva se mai află aici În afară de birouri? Maggiore Ambrogiani a pomenit de-un supermarket. — Și-un cinematograf și o piscină de Înot, o bibliotecă, școli. E-un Întreg oraș. Au până și propriul lor spital. — Câți americani sunt aici? Întrebă Brunetti. — Nu sunt sigur. În jur de cinci mii, cu soțiile și copiii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
implicare al Americii astfel Încât soldații și aviatorii, soțiile și copiii lor, să fie fericiți. Înghețată, pizza Înghețată, sos de spaghete, cartofi pai, spirtoase, vinuri de California, bere: toate acestea, și altele pe deasupra, erau aduse cu avionul pentru a aproviziona rafturile supermarketurilor, iar asta fără a mai pomeni de magazinele care vindeau echipament stereo, televizoare, biciclete de curse, pământ pentru flori, lenjerie intimă. Apoi erau transporturile care aduceau echipament greu, tancuri, jeepuri. Își aminti de baza navală de la Neapole și baza de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
asta. Cea mai interesantă uniune (ca și într-un scenariu clasic „Uptown Girl“1, și-a spus Alice) era aceea dintre prințesa automobilelor din New Haven și un tâmplar din localitate, fiul unui muncitor constructor și al unei vânzătoare la supermarket. Alice se întreba ce părere aveau despre acest mariaj fioroșii părinți ai miresei, care erau evident niște capete încoronate de pe Coasta de Est. Și, mai cu seamă, ce părere aveau despre mama și tatăl mirelui. Alice și-a ros contemplativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de ceva? Laura a ridicat din umeri. —E prea devreme ca să mă pronunț. Dar măcar mai am pe cineva cu care să vorbesc: asistentele de-acolo. Crede-mă. Am nevoie de asta. Am ajuns să mă tutuiesc cu casierele de la supermarket și mă bucur când primesc telefoane oficiale de la firmele de televiziune prin cablu. Laura și-a șters nasul cu un șervețel de hârtie și i-a zâmbit lui Hugo. Dintr-odată, starea de spirit i se schimbase din nou. Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
preparat din lapte matern. Alice a tras adânc aer în piept. — Eu mă gândeam, a încercat Alice, amintindu-și ce spusese mama ei, mai repede la mâncare organică pentru copii la borcan. Jake părea dezgustat. —Rosa nu mănâncă piure de la supermarket. Nu vreau să zic tot timpul, a dat Alice un pas înapoi. Și, oricum, mă refeream la piureuri organice. Chipul frumos al lui Jake părea acum de piatră. —Nu înțeleg care e problema, a spus el. De ce nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acum câteva săptămâni, Chicklets urma să organizeze o licitație de prăjituri, la care toți părinții erau așteptați să contribuie. Hugo avea senzația pregnantă că dacă el s-ar fi abținut, copilul avea s-o pățească. Când a intrat în parcarea supermarketului, ploaia a început să se rostogolească pe parbriz. Ultimul loc din zona Părinți și Copii de lângă intrare tocmai fusese ocupat. Hugo a privit furios cum o familie cu greutate, formată din patru membri, a coborât din Fordul Escort. Ambii fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu asta? a țipat la rândul ei. Eu am copiii cu mine, nu? Nu vi se pare că sunteți puțin cam nepăsătoare? a provocat-o Hugo. Locurile astea au fost gândite pentru ca oamenii care au copii mici în cărucioarele de supermarket, să-i poată transfera în mașină mai ușor. De asta și sunt mai aproape de intrare. Pentru o clipă, lui Hugo aproape că nu i-a venit să creadă ce spunea. Hugo Fine, fostul băiat de oraș, se transformase într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aproape de intrare. Pentru o clipă, lui Hugo aproape că nu i-a venit să creadă ce spunea. Hugo Fine, fostul băiat de oraș, se transformase într-un militant cu gura mare împotriva celor care abuzau de spațiile de parcare de lângă supermarketuri. Devenise un părinte cu atitudine. Dar de ce nu? Genul ăsta de egoism era pur și simplu intolerabil. Mai ales dacă Theo trebuia să sufere din cauza lui. Da, și ce-ți pasă ție? a urlat soțul cel gras și slinos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
luat acasă. În timp ce el ridica geamul și pleca în căutarea unui alt loc de parcare, familia cea grasă a început să facă mișto de el și să-i arate tot felul de degete. Hugo spera să nu-i întâlnească în supermarket. Nu trebuia decât să evite standul cu chipsuri și prăjituri cu frișcă. Înăuntrul magazinului, Hugo s-a holbat la zidul de scutece și-a simțit cum îl apucă deprimarea la gândul că urma să cumpere o nouă colecție, mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
adevărată fântână a cunoașterii în ceea ce privea copiii. Și el despre ce vorbea cu ea? Despre un festival plictisitor al fasolei ecologice în care era implicat evanghelistul nebun de bărbată-su. — Ăăă... Hugo s-a uitat către cafeneaua de lângă intrarea supermarketului. —Ai vrea... ăăă... să bei o cafea? Mintea lui obosită s-a umplut, dintr-odată, de o multitudine de posibilități. O putea întreba din nou pe Alice despre problema cu somnul; ba chiar putea să treacă la cea cu scutecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de prăjituri. —Tortul acesta, domnule Fine, a tunat Rottweilerul, întinzându-i produsul în chestiune. — Da? a spus Hugo deschis. Se întreba ce era în neregulă cu el. În fond, era cel mai mare, mai colorat și mai scump din oferta supermarketului. Judecând după expresia dezaprobatoare de pe chipul Rottweilerului, multe erau în neregulă cu el. —Să înțeleg că nu l-ați pregătit nici dumneavoastră, nici doamna Fine? Distras, temporar, de ideea de a o vedea pe Amanda în fața unui cuptor pentru orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
știți. Ne-am gândit că v-ar ușura foarte mult munca. Închizând telefonul, Hugo a încercat, plin de curaj, să se concentreze pe singurul lucru îmbucurător care se profila momentan la orizont. Adică întâlnirea cu Alice, de la ora prânzului, la supermarket. Capitolul 16tc "Capitolul 16" Totuși Alice nu avea nici cea mai mică intenție să se mai vadă cu Hugo. E adevărat că-și permisese să se lase sedusă atât în librărie, cât și în supermarket. Dar, imediat cum plecase, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice, de la ora prânzului, la supermarket. Capitolul 16tc "Capitolul 16" Totuși Alice nu avea nici cea mai mică intenție să se mai vadă cu Hugo. E adevărat că-și permisese să se lase sedusă atât în librărie, cât și în supermarket. Dar, imediat cum plecase, își amintise că Hugo era soțul îngrozitoarei Amanda Hardwick, deci o persoană cu care nu putea să se împrietenească. Alice s-a străduit să uite chipul obosit și învins al lui Hugo din librărie, să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
amintise că Hugo era soțul îngrozitoarei Amanda Hardwick, deci o persoană cu care nu putea să se împrietenească. Alice s-a străduit să uite chipul obosit și învins al lui Hugo din librărie, să uite cum îi înapoiase portofelul în supermarket și emoționanta disperare cu care o invitase la o cafea. Nu se întâlnea cu el. Cu toate că promisese, iar ea se ținea întotdeauna de promisiune. Dar, în cazul de față, era imposibil. Și-așa, pe măsură ce dimineața din ziua întâlnirii se scurgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lase o supărare meschină să devină motivul ieșirii la o cafea cu soțul Amandei Hardwick? Câteva secunde mai târziu, Alice se ștergea pe mâini și lua din cuier haina ei și a Rosei. Hugo stătea temător lângă intrarea în cafeneaua supermarketului. Era acolo de cincisprezece minute, iar Alice nu se vedea pe nicăieri. Toaletele și camera de schimbat scutecele copiilor se găseau chiar vizavi de locul unde stătea el. Femei cu copii în brațe împingeau ușa pline de încredere. Hugo deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Jake, care îl detesta în mod vehement, iar el era căsătorit cu Amanda, pe care Alice se părea că o percepe într-o lumină similară. Hugo era pe punctul să se întoarcă și să plece, târșâindu-și picioarele, către parcarea supermarketului când a observat o persoană înaltă și blondă îndreptându-se în grabă către el. Era o femeie cu un copil în brațe. Alice. Zece minute mai târziu, stând în fața ei la o ceașcă de cappuccino, Hugo și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îi tot dădeau târcoale în această perioadă. Și mai ciudat era cum, printr-o conexiune ascunsă, aceste gânduri îl făceau să-și amintească de Alice. Aproape că era ca și cum Alice devenise conștiința lui. Desigur, după cursul de schimbat scutece din supermarket, Hugo o vedea aproape ca pe un înger. Și chiar semăna foarte tare cu unul. Femeia asta fusese uimitor de răbdătoare și-l ajutase incredibil de mult în camera de schimbat scutece. Îi arătase de o mie de ori cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
e așa de rea pe cât se pare. Nu poate să fie, a murmurat ea, doar pentru sine, prinzând scaunul înalt care, pentru a mia oară, amenința să se rostogolească la pământ. Scaunul înalt al Rosei era un cărucior dezmembrat de supermarket, pe care Jake îl „recuperase“ dintr-un canal. — Are și o grămadă de spații de depozitare, se bucurase el, arătând cu mâna partea din spatele scăunelului pliant al copilului. Închipuiește-ți ce util o să fie. O să fie de un milion de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un milion de ori mai bun decât un scaun normal. În practică, Alice descoperise că scaunul era oricum, numai util nu: era urât și greu de manevrat, plus că, la capitolul roți, prezenta toate caracteristicile normale ale unui cărucior de supermarket. Adică refuza să se deplaseze cu ușurință, indiferent de direcție, și era predispus la diverse modificări de poziție. Hrănitul Rosei era și așa o provocare. Alice nu mai avea nevoie s-o și vadă plecând cu scaunul. Acum însă Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acum. —Ei, eu știu, i-a declarat Hugo indignat. Sigur, nu că m-ar privi pe mine, a adăugat el o secundă mai târziu. A urmat o tăcere stânjenită, cum Hugo își amintea că mai intervenise și în cafeneaua din supermarket. Bărbatul a căutat o metodă ca să iasă din ea. Ar trebui să mâncăm ceva, a propus el. Ca să scăpăm de toată băutura asta. De ce-ai avea chef? a spus el uitându-se pe meniu. Nu-mi pasă, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]