2,071 matches
-
avea un suflet. ă Nu crezi în suflet? ă Nu am spus asta. Am spus doar că eu nu am unul. Însă nu, că tot m-ați întrebat, nu cred în suflet. Nici în Dumenzeu. Nici în diavol. Nici în superstiții. Toate sunt la fel. Dacă Mefistofel însuși ar veni dinaintea mea cu o ofertă, nu cred că aș avea multe șanse să mă împotrivesc. ă Deci mă compari cu Mefistofel? Dar asta nu e o chestiune de vânzare a sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și fumând, nu se simțea în stare să facă o analiză textuală a cărții de filozofie franceză și a traducerii acestei. Fără tragere de inimă se uită și peste celelalte titluri filozofice, ediții rusești ale Ciclului Vieții, Forță și Materie, Superstiție și știință și Dialectica Naturală. Însă nu trecu cu studierea acestor cărți mai departe de paginile de titlu, de unde aflase că toate erau publicate de aceeași editură, Atena. Nu lipsea nici adresa din St. Petersburg: Nevski Prospect, 22. Apoi însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de tătar? Din partea bunicii mele. S-a născut într-un trib Kezhig și s-a măritat cu un subofițer rus. În momentele mele de reverie, îmi place să îmi imaginez că ea fost fiica șamanului tribului. Poate asta e cauza superstiției mele. În orice caz, acestui fapt i se datorează reținerea pe care poate ai observat-o la mine. Nimic mai mult. În paranteză fie spus, contrar așteptărilor dumitale, nu cred că aceste mistere pot fi rezovlate rațional, prin exercițiul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mișcă în sac, dar Virginski nu îndrăzni să se uite, fiind torturat de ideea că în secunda în care l-ar privi pe vagabond în ochi ar deveni una cu el și s-ar vedea pe sine în viitor. Ce superstiție jalnică și umilitoare! Totul legat de viața sa îi părea acum umiltor, și cu toate astea se încredea destul în ea pentru a-și ține ochii fixați cu hotărâre înainte. Cu vagabondul rămas în urma lui, își permitea să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
reușit să-l determin să mă ocolească. Dar simțeam că instinctul nu mă înșela. În această teamă ascunsă pe care nimeni nu vroia s-o explice și nici s-o mărturisească se amesteca în mod ciudat și un fel de superstiție, de respect superstițios, și mi-am dat seama că bătrânii simțeau nevoia să vorbească între ei despre omul enigmatic din sala cu oglinzi. Discutau despre mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
petrecuse. Nu-mi amintesc cum mi-am petrecut restul după-amiezii. Nu-mi amintesc nici măcar ce am văzut hoinărind pe străzi, constrâns din când În când să mă abat, ca să evit vreo ciocnire. Am telefonat la Milano, așa, de probă. Din superstiție, am format numărul lui Belbo. Pe urmă pe cel al Lorenzei. Pe urmă pe cel de la editura Garamond, care nu putea fi decât Închisă. Și totuși, dacă azi-noapte ține tot de astăzi, totul s-a petrecut ieri. Dar de alaltăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de diverse aptitudini magice sau descriu într-o formă poetică deliruri ce în mod normal fac obiectul de studiu al psihatriei. Adoptat într-o mică măsură, misticismul poate duce la credință, o exagerare a practicării acestei tendințe poate duce la superstiții, care duc la forme de spiritism și stau la baza formării sectelor. Anumiți isterici pretind că ei primesc revelații divine, că sunt în directă legătură cu duhurile morților, cu spiritele sau cu însuși Dumnezeu, considerându-se mesageri ai divinității. Unii
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
și dispute religioase explorate În scrierile sale Își găseau răsunet În rîndul partizanilor din ambele tabere. Telescu separase legendele și miturile de utilizarea lor propagandistică și mulți credeau că aceasta ar fi fost rațiunea pentru care a fost ucis. Pradă superstițiilor nepriponite, fanaticii l-au ucis. — În chinurile facerii, doamna Telescu vedea cum o bombă cade din cer și face una cu pămîntul Biserica Imaculatei Concepțiuni unde Își căutaseră adăpost vecinii ei și ea dădu naștere unui prunc care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
interesul nostru. În aceste condiții ideale, unitățile umane vor deveni extrem de eficiente și, poate, chiar vor merita să le păstrăm. Ah, și Încă ceva: dorința de a trăi poate fi reglată prin plasarea unei credințe totale În sistemul divinatoriu al superstițiilor. Acest lucru se Întîmplă deja și fără intervenția noastră. Mulți oameni sînt deja parțial ghidați de numerologie și alte mecanici oraculare, de la cărțile de tarot pînă la cititul În cafea. Diavolul scrîșnește din dinți. Și unde mai e distracția În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Rusalii. Trupul i-a fost spălat și uns cu smirnă, ulei de cedru și scorțișoară, și, ca și Gaila, neîndemânatic conservat de aceiași preparatori bizantini, din pricina lui Rodoald care, deși se dădea drept arian, se afla de fapt sub stăpânirea superstițiilor unor sacerdoți păgâni, îngroziți de ideea de a se face incizii unui cadavru. Am asistat la toate, și, după ce a fost îmbrăcat și pregătit pentru îngropăciune, am mers în urma lui ținându-i calul de zăbală, înșeuat și cu armura ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de-acum, n-am revenit la biserica Romei, la credința în care am fost botezat prima oară. Poate asta e o greșeală, dar Casa avea chiriași care nu-mi erau pe plac. Atâta vreme cât va fi populată de dogmatism și de superstiții, de cezariști și de donatiști, o lume arogantă ce-și schimbă cu ușurință veșmântul și adoptă o denumire sau alta după cum bate vântul conveniențelor și al modelor, eu voi aștepta la ușă. O să mă uit cine intră și cine iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
n-o făcuse. În fața tuturor cunoscuților continuă să se pretindă că nu se Întâmplase nimic. Și că Emma nu plecase, că ei doi puteau fi Încă numiți un cuplu, iar ei patru erau o familie. Era ca un fel de superstiție: câtă vreme „chestia“ nu era numită, poate că nici nu exista și poate că nici nu existase. Superstiția se dovedise destul de eficientă. Dar vraful de hârtii produse de tribunal ieșeau acum din arhive, sentința de separare fusese deja pronunțată. Mecanismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu plecase, că ei doi puteau fi Încă numiți un cuplu, iar ei patru erau o familie. Era ca un fel de superstiție: câtă vreme „chestia“ nu era numită, poate că nici nu exista și poate că nici nu existase. Superstiția se dovedise destul de eficientă. Dar vraful de hârtii produse de tribunal ieșeau acum din arhive, sentința de separare fusese deja pronunțată. Mecanismul era pornit. De acum „chestia“ prinsese viață. Și nu mai putea s-o ascundă. Răsplata discreției sale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
seama că eu nu sunt Horațiu, și i-am spus că da, eu sunt, și atunci comandanta detașamentului de pionieri m-a întrebat ce căutam acolo, în Colțul Păcii, și eu i-am spus că nimic deosebit, tovarășă comandantă, din superstiție, înainte de concursuri, mă uit întotdeauna la fotografia comandantului suprem al forțelor armate, pentru că e un model pentru mine, și atunci comandanta detașamentului de pionieri a dat din cap și a spus că tocmai astfel de gânduri patriotice călăuzesc patria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bătrânul moștenire, dar Csabi și-a făcut cruce, spunând că ferească Dumnezeu să intrăm acolo, fiindcă am tulbura fantoma lui nea Vasile, și că de altfel toată zona e bântuită, la care Zsolt a spus că astea-s numai eresuri, superstiții, el nu crede în fantome, cu toate că auzise că și fundul lacului e plin de oseminte, dar nici asta nu crede, oamenii vorbesc aiurea pentru că le face plăcere să se sperie unii pe alții, dacă apa lacului o să fie suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din zbor. - La ultimul etaj. Apartamentul nupțial. Ai să vezi, n-am fost zgîrcit cu banii. - Dă-mi răgazul doar să-mi pun deoparte rochia de mireasă, lansă Marie către Christian, care-și Înșfăcase deja sacul solid de marinar. „Simplă superstiție“. TÎnăra zîmbi văzînd că maică-sa strecurase deja rochia Într-o husă, mai mult ca s-o protejeze de priviri indiscrete decît de praf. În schimb, vălul pe care Marie Îl stropise atît de zdravăn cu apă cînd se repezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
husă Închisă. Absența tatălui ei n-o miră. Dacă el o susținuse, asta nu Însemna că În sinea lui digera mai ușor ca alții trimiterea trupului lui Gildas la IML din Brest. Milic era un om credincios. Mai mult din superstiție decît din adevărată credință, recunoștea el cu un zîmbet malițios. Or, tradiția spunea că un om care răposase nu trebuia să părăsească niciodată Lands’en, cu riscul ca sufletul lui să fie condamnat să rătăcească Între cer și pămînt fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe dată seama despre ce era vorba Înțelese că Marie nu putuse depăși oroarea unei premoniții și se simți aproape ușurat că starea de inconștiență În care căzuse o cruța de sinistra descoperire. Trupul fără viață al lui Nicolas. * * * Din superstiție, nici un localnic nu voi să dea o mînă de ajutor jandarmilor ca să degajeze tumulusul. Fersen nu izbutea să se Îndepărteze de Marie, doar mînia că nu vedea sosind mai iute elicopterul Protecției civile Îl făcea să se desprindă o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urmă, Înainte de a ceda sub hohotele lor de rîs. De ce nu-i dăduseră ascultare? Anne simți dorința de a fugi spre Marie, de a o cuprinde În brațe, de a plînge odată cu ea. Totuși șovăi, tulburată, fără să vrea, de superstiția care sporea În ritmul deceselor și pe care cei mai Înverșunați o imputau fetei Kermeur, rămasă pe loc În ciuda avertismentelor. Și apoi, mai era și Christian, pierdut În Atlanticul de Nord... Încă mai șovăia, cînd Fersen Împinse ușa cafenelei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
extrem de precisă a mizelor, a știut să atragă de partea lui acea ideologie bastardă și confuză apărută la sfârșitul secolului XX sub numele de New Age. El a fost primul din epoca sa care a Înțeles că, dincolo de grămada de superstiții desuete, contradictorii și ridicole din care era alcătuită inițial, New Age era expresia unei suferințe reale, născută dintr-o disoluție psihologică, ontologică și socială. Dincolo de amestecul grețos de ecologie radicală, de gustul pentru filozofiile tradiționale și pentru „sacru”, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ale atomilor, dar aceștia nu s-au mai organizat conform Big Bang-ului. În concepția lui Charles Darwin omul apare ca ultimul produs al unui proces mecanic evolutiv. Omul contemporan și-a desacralizat treptat existența, încercând să se elibereze de superstițiile strămoșilor săi. El este marcat de negări și refuzuri ale realităților sacre, de care încearcă în continuu să se lepede. El este omul areligios și se socotește doar subiect și agent al istoriei, întrucât nu recunoaște nicio chemare către transcendență
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
niște fire de revent fiert, străfulgerări de natură care creau impresia unei prezențe umane, - o apariție mitică sau, poate, o arătare. Poate că o ondină sau o fecioară a Rinului. Nu‑l puteai acuza pe individ de Înșelăciune sau de superstiție. Tot ce‑i puteai reproșa era autoimportanța și automulțumirea - suffisance, cum spune francezul. Îmi place cuvântul suffisance mai mult decât Îngâmfare, așa cum prefer cuvântul nostru „sufocant” franțuzescului suffoquant - Tout suffoquant et blême (Verlaine?). Dar dacă te sufoci, ce‑ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
rugăciuni, dacă cere cineva, să facă părinții acatiste, șfeștanii“, ridică din umeri Irineu. „Dar nu cred că e ceva serios. Mai mult o psihoză, o isterie, necazurile oamenilor, pe vremurile astea. Sunt încercări grele prin care trecem, răsturnări profunde. Apar superstiții noi. Dacă ar sta cineva să explice ar vedea că e vorba de o psihoză colectivă. Din când în când apar credințele astea în moroi, în strigoi. În Ăl Din Baltă.“ Își făcu de trei ori cruce, aplecându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
al colibei, sau se îneacă, este condamnat să rătăcească sute de ani prin tărâmurile reci ale nopții și ale apei, fără să simtă niciodată căldura soarelui, blândețea sigură a pământului, miracolul luminii și al culorilor. Pentru o indiancă înspăimântată de superstiții și care nu știa să înoate, să înainteze adânc în lagună pe o ambarcațiune șubredă era cea mai mare aventură a vieții ei. Când ajunse la mangrove, se agăță de crengi și rămase îngrozită până când el sări la bord, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pornim de la câteva premise semnificative. Înainte de toate, modelul de casă-biserică a primelor comunități creștine nu are echivalent în nicio altă cultură. În această structură, subiectul activității nu este familia propriu-zisă și nu trebuie să se creeze divinități domestice. Din cauza riscului superstiției, filosoful grec Platon afirmă că „niciun cetățean privat să nu aibă în casa proprie lucruri consacrate; cine vrea să facă oferte, trebuie să meargă să le facă la templele publice”. Nu au lipsit problemele asupra rolului stăpânului casei care oferea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]