1,490 matches
-
din Leipzig, în urma referatelor favorabile date de slavistul August Leskien și de Gustav Weigand, directorul Institutului de Limba Română. După un scurt stagiu ca asistent de limba bulgară pe lângă Weigand, revine în țară, unde este numit docent (1909), apoi profesor suplinitor (1915) și titular (1922) de etnografie bulgară și slavă la Universitatea din Sofia. Mai târziu va preda lingvistica și etnografia slavă, până în 1947. Unele lucrări istorico-etnografice referitoare la raporturile bulgaro-române scrise în această perioadă sunt grevate în parte de tendințele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
a Universității din București și, după multe amânări, exmatriculări, reprimiri, reușește să capete diploma de licență la Iași, în noiembrie 1911, în aceeași lună fiind admis în Colegiul de avocați din județul Bacău. Nu exercită însă profesiunea. În 1912 este suplinitor în școli din Bacău, apoi, în februarie 1913, capătă postul de copist la Prefectura din Bacău, după puțin timp devine ajutor de contabil la Prefectură; în iunie 1914 este internat la Sanatoriul de boli nervoase al doctorului Mărgăritescu din București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
întemeietorului psihologiei experimentale în România, bazată pe documentele directorului Arhivelor Statului din București, domnul Marcel Dumitru Ciucă 2: acte existente în arhive indică faptul că Eduard Gruber este acela care-l suplinește pe poetul Mihail Eminescu în funcția de profesor... suplinitor de geografie. Deci, este un suplinitor de suplinitor. După ce Eminescu obținuse prin decret ministerial suplinirea, își fracturează piciorul și solicită să fie suplinit. Directorul Școlii Comerciale din Iași îl alege pentru suplinire pe licențiatul în litere Eduard Gruber și nu
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
pe documentele directorului Arhivelor Statului din București, domnul Marcel Dumitru Ciucă 2: acte existente în arhive indică faptul că Eduard Gruber este acela care-l suplinește pe poetul Mihail Eminescu în funcția de profesor... suplinitor de geografie. Deci, este un suplinitor de suplinitor. După ce Eminescu obținuse prin decret ministerial suplinirea, își fracturează piciorul și solicită să fie suplinit. Directorul Școlii Comerciale din Iași îl alege pentru suplinire pe licențiatul în litere Eduard Gruber și nu pe studentul în anul III la
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
directorului Arhivelor Statului din București, domnul Marcel Dumitru Ciucă 2: acte existente în arhive indică faptul că Eduard Gruber este acela care-l suplinește pe poetul Mihail Eminescu în funcția de profesor... suplinitor de geografie. Deci, este un suplinitor de suplinitor. După ce Eminescu obținuse prin decret ministerial suplinirea, își fracturează piciorul și solicită să fie suplinit. Directorul Școlii Comerciale din Iași îl alege pentru suplinire pe licențiatul în litere Eduard Gruber și nu pe studentul în anul III la litere Simion
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
timp, devenind evident decalajul față de preocupările științifice dominante în țările cu instituții bine structurate pentru investigații psihologice. Este interesant să urmărim reacțiile în presă ale inițiativelor lui Eduard Gruber, devenit din data de 1 octombrie 1893 până la 31 august 1895, suplinitor al profesorului Găvănescu la universitatea ieșeană. Ziarul național-liberalilor ieșeni, Evenimentul, condus de G.A. Scorțescu, anunță inițiativele sale în materie de învățământ și cercetare. Astfel, în anul I de apariție, numărul 209, de sâmbătă 16 octombrie 1893, anunță primul curs
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
profesorul său de istorie antică, Ioan Nădejde, cunoscutul publicist, istoric și lingvist, editorul ziarului Contemporanul și Grigore C. Buțureanu, istoric. Menționăm că membrii cercului literar din Iași activau în același timp și în Societatea științifică și literară După intrarea ca suplinitor în universitatea din Iași, nu uită contactele internaționale. Onorează invitația celebrului savant Cesare Lombroso, creatorul școlii italiene de criminologie pozitivistă, profesor de medicină juridică și igienă la Universitatea din Torino la Congresul de antropologie medicală de la Roma. Ziarul ieșean Evenimentul
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Gruber a murit cu mințile întunecate; "ca și Veronica Micle", fiica ei, Virginia, a avut mult de tras însoțindu-și soțul pe un drum imposibil al însănătoșirii" (Georgescu, 2011, p. 103). Sursele noastre bibliografice ne indică faptul că după decesul suplinitorului său, profesorul Ion Găvănescul transferă aparatele rămase la Seminarul Pedagogic al Universității din Iași, primul seminar pedagogic din țara noastră, care dateză din anul 1898 (Havârneanu, Neculau, 2010, p. 370). Gestul profesorului Găvănescul, care nu a fost interesat de cercetarea
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
pozitive și în cariera mea didactică. Fiindcă tot ați adus vorba, ce satisfacții v-a oferit învățământul în cele aproape patru decenii petrecute la catedră? Principala mea activitate în acest oraș a fost, desigur, cea didactică. După ce am predat ca suplinitor la Liceul Comercial, am obținut o catedră întreagă la Liceul de Băieți, actualul Colegiu Național „Ferdinand”, unde am funcționat până în 1951, când am fost transferat la Școala Medie Nr. 2 (în prezent, Colegiul Național „Vasile Alecsandri”), unde se înființase o
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
București, 1971; Viață de buzunar, București, 1972; Navetiștii, București, 1974; Patima urșilor albi, București, 1975; Arșița verii și a sufletului meu, București, 1976; Roșu pe alb, București, 1977; Jean, fiul lui Ion, București, 1978; Până mă întorc, visează, București, 1980; Suplinitorii, București, 1982; Lege și anexă, București, 1983; Sărindar, București, 1984; Intermediarii, București, 1985; Grindina, București, 1987; Până la ultima consecință, București, 1988; Jurnal de toamnă. Duioase, temperate, vesele, București, 1991; Bufnița albă, București, 1992; ed. Deva, 2003; Evanghelia după Satan, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
s-a angajat cu dăruire profesională în munca de psiholog, ocupând prin concurs postul de conferențiar la catedra de psihologie a Universității din București. Începând din anii '40, cariera sa suportă însă un siaj neregulat. Din cauza evenimentelor tulburi devine profesor suplinitor, o activitate pe care a completat-o cu cea de director al Institutului Psihotehnic din cadrul Ministerului Muncii. În anul 1952 a fost declarat profesional necorespunzător pentru exercitarea funcției de conferențiar și retrogradat la funcția de laborant (alături de N. Filipovici). La
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pregătirea, tot sub conducerea fostului său dascăl, acum profesor universitar la Cluj, pregătind teza de doctorat Idilele rustice ale lui Theocrit (1925), încât după decesul prematur al lui Vasile Bogrea putea fi numit în postul rămas vacant, mai întâi ca suplinitor, iar din 1929 ca titular. Va preda până în 1951, când catedra este desființată. În interval, paralel cu activitatea didactică, fiind cooptat în colectivul Muzeului Limbii Române, colabora la alcătuirea, sub direcția lui Sextil Pușcariu, a Dicționarului limbii române. Totodată dădea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
dintr-o familie de mici boieri din Preutești. B. a copilărit în sat și a învățat la Fălticeni și Iași, unde a urmat cursurile Academiei Mihăilene. A ocupat funcții administrative: subprefect, comisar de poliție. Între 1870 și 1874 era profesor suplinitor de limba română și latină la Liceul „Alecu Donici” din Fălticeni. Transferat în Botoșani (preda istoria și geografia), apoi la Iași, a rămas până la sfârșitul vieții profesor (și director) la Școala de meserii și la Gimnaziul „Ștefan cel Mare”. Despărțirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
elementară în satul Drehuța, din Vânători, județul Neamț, absolvită în 1965. Începe cursurile liceale la Târgu Neamț, pe care le întrerupe pentru a se angaja hamal în portul Constanța, reia apoi studiile și le finalizează tot la Constanța. Este profesor suplinitor, după care se califică tehnician auto. Lucrează douăzeci de ani la Autobaza Târgu Neamț (ca taxator, impiegat, șef de autogară, tehnician personal-salarizare). Face parte din gruparea literară polarizată de „Caietele de la Durău” (1995-1998). Ajunge redactor la ziarul „Ceahlăul” (Piatra Neamț). Debutează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
București și cursurile, inclusiv lucrările practice, la Seminarul Pedagogic Universitar din Cluj. Absolvă aceste cursuri cu media 8,50, conform Certificatului eliberat la 4 Mai 1932 anexat în xerocopie. în cursul anilor școlari 1934-1935, 1935-1936 și 1936-1937, funcționează ca profesor suplinitor la catedra de limba franceză a Școlii Normale Ortodoxe de băieți „Andrei Șaguna” din Sibiu conform certificatului eliberat de Direcția Școlii la 2 Iulie 1937. (xerocopie) Capitolul II TIPĂRIREA CĂRȚII PENTRU LEGIONARI ȘI JUSTIFICAREA LUPTEI LEGIONARE Anul 1936 este un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Casandrei și al lui Ioan Tanasă, țărani. A absolvit Liceul din Roznov (1976) și cursurile fără frecvență (secția română-franceză) ale Facultății de Filologie din cadrul Universității din București (1983). Între timp a practicat, pe rând, meseriile de operator chimist, laborant, profesor suplinitor, instructor de teatru și metodist, corector, consilier cultural și director al Casei de Editură Panteon din Piatra Neamț (1993-1997). Începând cu 1998 este muzeograf la Casa memorială „Ion Creangă” din Iași. A debutat în 1975 la revista „Amfiteatru”, cu un grupaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
cu ajutorul lui T. Maiorescu, o bursă pentru a se specializa și a susține un doctorat în limba și literatura greacă, audiază cursurile lui J.-P. Rousselot, Paul Decharme, Maurice Croiset. În 1898 este chemat la Universitatea din București, ca profesor suplinitor la Catedra de elenă. Deschide cursul cu Privire generală asupra literaturii elene, prelegerea fiind publicată apoi în „Convorbiri literare”. Obține doctoratul în litere cu o teză asupra lui Diodor, în același an, la Bruxelles. Un fragment, Influența retoricii asupra istoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285957_a_287286]
-
lui Ștefan cel Mare cu Roma, Veneția și Genua (1912). La recomandarea lui Ioan Bogdan, își continuă studiile (1913-1919) la Belgrad, Sofia, Viena, Zagreb și la Praga, unde își ia și doctoratul în filologie slavă. Revenit în țară, este numit suplinitor la Catedra de limbi slave a Universității din București (1920), apoi, după moartea lui I. Bogdan (1923), profesor titular. Paralel cu unele cercetări în domeniul lingvisticii slave și al filologiei slavo-române, C. s-a preocupat de folclorul și literatura popoarelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286059_a_287388]
-
că aruncă vorbe-n vânt și fitiluri fumigene, tov. Olaru dă și exemple de „nedumiriți”: „...Tov. Tălmaciu Terente secretarul org. comunale Cursești nu a venit la ședința plenară căutând motiv căci i se rupe pantofii (sic!, n.n.) deși el este suplinitor la Școala Toporăști și tatăl lui vânzător la coperativă (subl.ns.)”. Iată cum N. Olaru, dintr-o „măiastră” întorsătură de condei îl transformă pe învățătorul Tălmaciu întrun adevărat „dușman al poporului muncitor” și „reacționar”, inventându-i niște vini neprobate ce
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
s-ar zice. N-ai sesizat și la "Dialog" (revista studențească ieșeană n. red.) eclipsa bruscă de pe chipul (și vorbele) lui Sorin Pîrvu (universitar, coordonator, un timp, al publicației năbădăioase n. red.) în momentul cînd a aflat că-s profesor suplinitor, doar! Hm! Ce să fac și eu! [...] Poeții se ocupă cu treburi mai profunde. Nu și inocente. Simpatic, Liviu (Antonesei n. red.)! Și soția lui (Irina n. red.). În scrisori e ceremonios și filozof! Mi-au plăcut "boala" care-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
al Universității „Al.I. Cuza“ Iași (1976-1979) și ca analist programator principal III la același centru de calcul (1979-1986). Baza teoretică și practică obținută în facultate, precum și înclinațiile sale pentru cercetare, îl determină să intre, în februarie 1986, ca asistent suplinitor la Catedra de Chimie fizică a Facultății de Tehnologie chimică din cadrul Institutului Politehnic „Gh. Asachi“ Iași. În februarie 1988 devine asistent titular la aceeași catedră. Este avansat lector la Catedra de Chimie fizică a Facultății de Chimie, Universitatea „Al. I.
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Construcții Civile, Industriale și Agricole. La absolvirea facultății a fost reținut în învățământul tehnic superior, în funcția de preparator la Catedra de Statica construcțiilor și Rezistența materialelor din cadrul Facultății de Construcții Iași. În anul următor, 1967, a fost promovat asistent suplinitor, iar în anul 1970 a fost titularizat. În calitate de asistent, a condus cu competență profesională seminarii și lucrări la disciplinele: Rezistența materialelor, Teoria elasticității, Statica construcțiilor, Mecanica construcțiilor, Programarea la calculatoare electronice. Din 1973 a funcționat ca șef de lucrări, fiind
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
dedicându-se cu toată ființa sa școlii superioare de chimie industrială, acordând, de-a lungul a peste patru decenii, cu înaltă competență și măiestrie, calități de dascăl și de specialist de mare valoare în domeniul tehnologiei textilelor. A fost asistent suplinitor la Catedra de Tehnologie Chimică Textilă din cadrul Facultății de Chimie Industrială din Iași (1964-1968), asistent universitar titular la Catedra de Finisare Chimică textilă, Facultatea de Textile Pielărie Iași (19681974); șef de lucrări (1974-1990); conferențiar (1990-1992); profesor (1992-2006), la Catedra de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
recunoaștere a unor certe calități inginerești, a fost numită șef laborator în cadrul facultății de Construcții (1965-1966). Baza teoretică și practică obținută în facultate, precum și înclinațiile sale pentru cercetare au determinat-o să parcurgă treptele ierarhiei didactice universitare: preparator (1966), asistent suplinitor (1967), asistent titular (1971), șef de lucrări (1981), conferențiar (1981), profesor (1991). În 1977, la Institutul Politehnic din Timișoara, și-a susținut teza de doctorat în specialitatea Beton armat. În cei peste 40 de ani de activitate didactică a predat
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
îndeplinind funcția de inginer reglor. Profesionalismul, înaltele sale calități probate în unitățile de producție și perspectivele certe de afirmare în cercetarea științifică l-au făcut să fie atras de cariera didactică. În decembrie 1978, prin concurs, a fost numit asistent suplinitor la Catedra de Electronică și Calculatoare a Facultății de Electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic „Gh. Asachi“ din Iași. A parcurs succesiv treptele ierarhiei didactice universitare: asistent titular (1979), șef de lucrări (1983) și conferențiar (1999) la catedra Bazele Electrotehnicii a Facultății
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]