4,234 matches
-
toți cei din jur de el! Oare cât de fioros putea fi? În ziua în care l-a cunoscut pe domnul Diță s-a simțit solemn și îmbățoșat. Abia a doua zi s-a întrebat dacă nu cumva el era Surdul, numai că întrebarea nu a persistat prea mult. Începeau să învețe să scrie și în vreme ce le arăta primele semne, domnul Diță a început să le cânte: “Un punct sus, unul jos Cât îi Doamne de frumos!” * - Albert, vino cu mine
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
maselor a ceea ce s-a întâmplat. Noile generații trebuie să aibă convingerea că transformările sociale din aceea perioadă s-au înfăptuit în deplină armonie, datorită politicii înțelepte a Partidului Comunist Român. Odată înfrântă rezistența fățișă față de comunism, trebuia pornită lupta surdă împotriva rezistenței ,,șușotite’’ a majorității, rezistență ce nu putea fi combătută cu aceleași mijloace. S-a inițiat vremea delatorilor ; tristă vreme. Delațiunea, mai întâi timidă, a ajuns încetul cu încetul un adevărat sport național datorită aceleiași politici înțelepte, a partidului
I. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365175_a_366504]
-
și m-am întins pe niște paie. Și visam, doamneeee, ce de vise îmi treceau prin cap...eram copil stăteam la umbra nucului cu bătrâna, vara, căldură mare, îmi era foame, o străg pe bătrâna, aia n-auzea, era cam surdă, bătrânooo, mi-e foame, ce spune, fa, băiatul ăsta, o întreba bătrâna pe soru-mea, auz că i-e foame, hei, e foame, să mai rabde și el că n-a venit prânzul...apoi se visa cu Gigea acolo la casa
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
întreb cu ce viteză gândul nostru aleargă spre Dumnezeu și mă uimesc cu ce viteză răspunde. Uneori. Alteori, Îl întreb, de parcă am sta amândoi la o masă de bodegă: M-auzi, Doamne, ce zic eu aicea? Ei, știu, eu sunt surda, dintre noi doi, dar îmi mai place și mie să fac pe interesanta. Acuma, Doamne, poți să-Ți astupi urechile. Nu poți? Asta e! La Sfânta Liturghie, în biserica „Nașterea Maicii Domnului”, de Sărbătoarea Sfintei Treimi. Trei copii se plimbau
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
când capul lui cădea ca banul în bosforul de-acum uitat după un trup decapitat robe serafice de sfinți ne tot îndeamnă la arginți zburăm mereu cocori albaștri spre cine știe care aștri căzând ca niște osândiți acolo unde nu gândiți ochiul surd urechea oarbă tot filozofând în barbă, ne trezim că nu ne-ascultă teoria cea ocultă părul fluturând în aer într-o lume ca de vaier tot căzând într-o capcană eu am rană tu ai rană fără scuturi sângerând și
NE FURĂ MOARTEA LA CÂNTAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364835_a_366164]
-
târziu poemele publicate în zeci de antologii, în volumele: „Ochi deschis (1974), „Fuga statuilor” (1979) sau „Cerul meu de hârtie / My paper sky” (2000) erau confruntarea cu lumea a vocii poetice care nu se fereș te să spună eu, raportarea surd traumatică la existență, sentimentul „ră ului vieții ” (să nu uităm epoca criminală prin care am trecut) sunt, toate, consecințele unei întreruperi de continuitate a unei vârste tinzând spre atemporalitate paradisiacă sau contrariată de inexorabilitatea mișcării, care nu e doar dinamică
ORCE CĂLIMARĂ POATE SĂ DEVINĂ UN VEZUVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364838_a_366167]
-
loc al ei, câinele traversase drumul la izvorul lui Chivulescu să bea apă și când a ieșit din nou în drum, un camion venind cu viteză dinspre Câineni, l-a luat în plin, bietul de el era, așa cum am spus, surd și orb... După ce a ieșit de sub mașină, s-a ridicat repede, s-a scuturat de praf și a scos un urlet prelung... Hobzoaica l-a cercetat cu luare-aminte, nu părea să fi pățit ceva, dar era tare speriat, săracul. De
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
prin propria-mi umbră. Veți spune că e prea neagră, că e cenușă? Vă răspund că nu este decât sinceritate. Decât umbra cuvintelor înșirate din vârful peniței sau a cuvintelor goale, lipsite de inimă, mai bine o inimă plină, fonetic surdă, dar în plină bătaie, năvalnică. Munca Sisifului e greu văzută. O accept. Măcar e benignă celorlalți frați! Că doi frați sori par a se desprinde pentru totdeauna din astru vă e catastrofă? Greșeală! Nimic nu este ceea ce pare. Doar veșnicia
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
cartofi și legume, câinele traversase drumul la izvorul lui Chivulescu să bea apă și când a ieșit din nou în drum, un camion venind cu viteză dinspre Câineni, l-a luat în plin, bietul de el era, așa cum am spus, surd și orb... După ce a ieșit de sub mașină, s-a ridicat repede, s-a scuturat de praf și a scos un urlet prelung... Hobzoaica l-a cercetat cu luare-aminte, nu părea să fi pățit ceva, dar era tare speriat, săracul... De
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
celor slabi la inimi și la cuget: întăriți-vă și nu vă temeți. Iată Dumnezeul nostru. Cu judecată răsplătește și va răsplăti, că El va veni și ne va mântui". Atunci se vor deschide ochii celor orbi și urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sări șchiopul ca cerbul și limpede va fi limba gângavilor; căci izvoare de apă vor curge în pustie și râulețe în pământ însetat' (Isaia XXXV, 3-6). Păgânii și antichitatea îl așteptau pe Mesia Dar nu numai
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
de azi se inspiră din actualitate și transcriu cronica zilei sau a epocii din care fac parte. Dar în același timp, oameni geniali, ca: Dante, Beethoven, Pascal au reușit să clădească o lume imaginară pe care orbul o vede și surdul o aude. Profunzimea poeziilor tale ar putea constitui pe viitor și un debut într-o lume epico-lirică? Dimitrie GRAMA: Majoritatea scriitorilor se bazează pe succes și au tras învățătura că lumea apreciază „banalitatea cotidianului” și vrea să citească și să
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
și desigur nu părea să obosească, dar seara adormea cum ajungea la stâna lor, imediat după ce mânca seara. Beldie nu avea nici haine prea strălucite, astfel că prin grija lui moș Lică a început să aibă ,,garderoba” sa. Baba Leana surda îi împletise din lână un pulover să-l aibă pentru vreme rea. Pe de alta parte Grapă prin diverse cunoștințe i-a făcut rost de mai multe cămăși, pantaloni lungi dar și scurți. Astfel că iarmarocul putea să vină. Între
BELDIE LA IARMAROC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366583_a_367912]
-
poezie pentru Ali Există în lume cineva Care mi-a furat inima. Doi ochi negri, fața brună, Sunt durerea mea nebună. Hoții!Săriți În ajutor! Strigă sărmanu-mi piept de zor. Dar nimeni nu pare să audă, Poliția e și ea surdă... Ce stai așa , nefericită, Că ai fost prea rău jefuită? Ia încearcă tu, hoață mică, Să furi chiar hoțul... Îți e frică?! A VI-a poezie pentru Ali Cine sunteți, Bendou Ali . Un surâs, un fel de-a fi? Pentru
POEZII PENTRU SOŢUL MEU (VERSIUNEA ROMÂNEASCÃ) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366727_a_368056]
-
o lovitură de la spate. Se întoarse brusc, o namilă de om ridicase sabia către ea. Prințesa făcu un salt înapoi, apoi se avântă, fără milă, către grumazul piratului. Se auzi ceva șters prin ploaie, apoi un tăiș de sabie, sunetul surd al omului căzut pe punte și căderea amazoanei pe puntea udă. Talestri se dezechilibră și, fără să mai poată face altceva, alunecă în afara corabiei. Melestri țipă ca din gură de șarpe. Privi peste bord și o văzu pe prințesă agățată
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
spiritualității formatoare axiologic înspre cel al consumerismului plin de pericole iminente, unde metamorfozarea forțată a Omului-ființă în omul-animal reprezintă principiul dur și intrinsec al noii ordini mondiale prezente. În tot acest amalgam inform - cu accente walpurgice grave - al umanității totalmente surde și oarbe la durerea celuilalt, Luca nu mai exista ca ființă, practic, deloc. Pentru el, mitul postmodern - și de-a dreptul barbar - de „cetățean al lumii” se prăbușise definitiv. Asta doar dacă acesta existase cumva, în vreo măsură oarecare, printre
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
oarecum comică: ea îmi prezenta regretul pentru clipele grele prin care intuia că trecusem, în timp ce eu îi prezentam la rândul meu condoleanțe, explicându-i că n-a fost chiar așa de nasol. Urlam, ca să mă audă, căci săraca e aproape surdă. Indirect, mă simțeam responsabilă pentru accidentul lui Hans. Cine știe dacă lumea nu credea că din cauza mea se solicitase peste măsură? I-am explicat soției sale că nu se obosise peste normal și că nu suferise deloc. La rândul ei
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
lumina feerică, revelația/ Zidul Plângerii noastre singura scenă din viață/ în care te simți tu însuți/ spatele la public cu degetele răsfirate, plângând/ cu inima pe zidul de granit/ te rogi pentru copiii tăi, poporul tău/ când lume-ți pare surdă..../ și zidul împietrit îți dă/ speranță/ îl părăsești, încet, cu fața spre el/ simțindu-i încă energia/ te întorci apoi spre cei care te-au rănit, ne-au rănit/ și încerci din nou să-nfrunți/ legea junglei noastre./ Ierusalimul meu
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
duce vara... intră-n mine... cocorii toamnei în pustiu Cu diminețile senine am răsturnat dor arămiu Se duce vara îmbrăcată în dezbrăcările-mi umile În fața valurilor mută stau răsturnată-n zeci de zile Se duce vara îngreierită de-un cântec surd la a mea vină De-a fi lumina preacurată, simpla scânteie aladină Se duce vara... în mine intră cu raze suspinând a toamnă (Cu țipete de fostă cutră, dar cu alai de mare doamnă) Referință Bibliografică: Se duce vara... Mihaela
SE DUCE VARA... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366154_a_367483]
-
e tristă Și lacrimi tăcute Îi picură-ncet Pe crengile mute. Lacrima toamnei, Rece și-amară, E pentru cei Trecuți de vară. Iarna plânge Cu lacrimi de gheață Și nu mai poți Să le ștergi de pe față. Lacrima iernii E surdă durere, Pentru cel ostenit Ce odihna o cere. Referință Bibliografică: LACRIMILE ANOTIMPURILOR / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2097, Anul VI, 27 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
LACRIMILE ANOTIMPURILOR de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366256_a_367585]
-
Acasa > Poeme > Antologie > SALTIMBANCII Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Saltimbancii Ora fantastică a trecut, Cu fanfară cu tot, Cu fanfaroni și faraoni, Dați orbilor drept de vot, Surzilor drept de lideri, Băgați multă ceață, Cetatea soarelui e departe, Cei patru morți M,E,L,S s-au dus, Au rămas cei vii, sub ropot de aplauze s-a prăbușit zidul rușinii, în locul răsăritului de soare au apărut corbi
SALTIMBANCII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361590_a_362919]
-
apusul vieții în sărăcie și tristețe! Să strigăm la cei care calcă peste tezaurul sfânt al României! La cei care vând bucată cu bucată din trupul ei, celor care oferă mai mult! Să strigăm cât mai tare la urechea lor surdă de atâta corupție și să le aducem aminte că țara noastră românească nu este ”miza la jocul lor de... cărți”! Dacă nu putem face nimic față de cruzimea și nedreptatea săvârșită omeniei, din alte țări din lume, atunci măcar să ne unim
O LACRIMĂ ŞI UN... ADIO! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361581_a_362910]
-
unui palat luminos în noaptea întunecată, sau precum un izvor limpede într-un pustiu, așa le apărea lor această strălucitoare ființă. Toate cuvintele graiului omenesc erau prea sărace pentru a descrie trăsăturile ei nobile. Și sunetele oricărei harfe păreau prea surde pentru a reda glasul ei duios. Și nicio priveliște din grădină, niciun tablou rafinat de mătase, nu puteau descrie în culori și lumină farmecul ochilor ei! Și câte comori se ascundeau în inima acestei fiice de împărat. Dacă un muritor
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
bâigui mângâiere, când tu ascunzi degetele la pieptul prea larg, pentru a mai încape timpul. timpul meu și poate al nostru, uitat de mult într-o filă a îmbrățișării promise... spun: larg. spun: nu încape... mi-e frică de minele surd aruncate în spatele inocenței, sub tălpile de iarbă ale durerii, sub piatra de început și sfârșit a iubirii. lasă-mă să-mi port piatra mătăsoasă între pumnii tăi, prea strânși pentru a-mi fi ultimă poartă între a fi trup și
LASĂ-MĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361736_a_363065]
-
de sătui de minciună Nu mai știm să zâmbim dar în noi o dorință se zbate Vrem liniște-n suflet, visăm la o viață mai bună. Copiii ne pleacă, batrânii ne mor de durere Pe străzi felinare murdare și gemete surde Săraci urgisiți de tristeți așteptând mângâiere... Cei ”mari” sunt hiene și sfâșie suflete crude. Convoaie de gânduri pierdute în râuri de lacrimi Ne zbuciumă fruntea, mocnim în tăceri prizonieri Suntem biet popor ce-i sortit să trăiască în patimi Noi
SĂTUI DE MINCIUNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351794_a_353123]
-
afecțiunea deosebită pe care o aveau americani pentru București mai era și Ploieștiul, mai ales zona rafinăriilor. Când apăreau „liberatoarele” încârcate copios cu bombe de sute de kilograme, se înegrea cerul de multe ce erau și se auzea un zumzet surd și monoton al monștrilor cu patru motoare. Atunci, noi bucureștenii începeam să ne face cruce și repetam generoși în neștire: „Du-i Doamne la Ploiești” și de multe ori Dumnezeu ne asculta și norul de lăcuste ucigătoare se îndrepta spre
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]