1,054 matches
-
în zațul de cafea, evită tragediile, ignoră pentagramele, descifrează aluziile, reconciliază-te cu viitorul, posibilă blazare, incursiuni lunatice). Și în timp ce m-am târât anevoie spre apartament m-am oprit în mijlocul străzii și m-am întors pe loc. Cineva cântase în surdină în spatele meu, dar nu era nimeni acolo. Cântecul era atât de familiar încât m-au trecut fiorii. Nu mi-am dat seama până am ajuns în locuința mea pustie că fusese The Sunny Side of the Street. Și atunci am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
țineam răsuflarea. L-am urmărit în timp ce se îndrepta nehotărât spre intrare. Proiecta o umbră - asta e o dovadă certă. Înăuntru fiind mă reperă și se apropie sigur de sine spre masa la care tremuram tot. Întreaga lume se-auzea în surdină. M-am prefăcut preocupat să desfac hârtia în care era învelit hamburgerul, apoi l-am dus la gură și am mușcat o bucățică mică. Robby stătea în fața mea, dar n-am putut să mă uit la el sau să spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o alimentau, nici pentru public. Ar fi fost și imposibil. Trenul Scriitorilor străbătea și reflecta el însuși, prin structura umană a călătorilor săi, un continent al contrastelor, o Europă a unor vârste istorice diferite. Aceste diferențe au pus adesea în surdină literatura și au scos politicul în prim-plan. Cele mai mari divergențe în sânul echipei noastre multinaționale s-au stârnit în legătură cu atitudinea față de războiul din Cecenia, când Declarația de protest adresată autorităților ruse nu a reușit să întrunească adeziunea tuturor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
totul diferită față de monotonia previzibilă a școlii sovietice. Lecția semăna cu o ședință de psihoterapie: după ce ne silabisea și explica de câteva ori materialul de lucru, Costică ne recomanda să ne lăsăm pe speteaza largă a fotoliilor noastre, punea în surdină muzica unui casetofon și începea să citească, rar, răspicat, neuitând să onoreze accentele fonetice de rigoare, același text cu care oarecum ne familiarizaserăm. Pe fundalul acesta relaxant, decomplexat - ne asigura el - creierul nostru ingurgitează mult mai ușor sintagmele englezești, asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
evita greșeala neperechii. De fapt, potrivit unui cunoscut principiu, e nevoie de un terț exclus, pentru a pune de acord doi interlocutori, pentru a putea da vina pe absent. În Liban, unde schimburile de opinii islamo-creștine proliferează, se celebrează în surdină alianța arabilor contra israelienilor evrei și regruparea necesară în fața dușmanului sionist. La Paris, dialogul iudeo-creștin este la loc de cinste, dar de la colocvii lipsesc și musulmanii și creștinii din Orient, verișori stânjenitori, deh: cei doi rămași se întrețin între ei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dispărut în mulțime, fără a-mi mai lăsa timp s-o întreb din ce organizație progresistă făcea parte, ca orice creștin care se respectă. Încep să știu care-s motivele acestei ranchiune surde. Ospitalitatea, amabilitatea palestinienilor cu străinii pune o surdină (curios, militanții israelieni pentru pace se exprimă mult mai gălăgios), dar stabilim totuși rapid punctele principale ale rechizitoriului. Mai întâi, mi se spune, prăpastia dintre vorbe și fapte. Democrați fiind, noi organizăm alegeri libere (și încă sub control internațional), articolul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unde mă întâmpină niște surori foarte amabile și zâmbitoare. Sunt foarte mulțumit aici unde se vede imediat mâna unor călugărițe. Alături este biserica, veche, cu un altar minunat ce te îmbie la rugăciune, ca și muzica ce se aude în surdină. Am norocul de a întâlni persoane cunoscute deja. Ies apoi să mănânc la un restaurant unde mă surprinde agilitatea - unei chelnerițe scunde, tinerică, cu un păr bogat, lung, prins la spate. Pare o copilă, dar la o privire mai atentă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
după câțiva km m-am oprit la un bar, unde era și un han pentru pelerini, la Mercadoiro, așteptând să se lumineze de ziuă. Cu o cafea cu lapte în față ascult cu plăcere muzica celtică ce se aude în surdină, iar după vreo jumătate de oră plec din nou la drum. Pentru un timp, camino continuă pe poteci flancate de ziduri joase de piatră și de copaci. După alți câțiva km însă începe să flancheze șoseaua națională și nu mai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
să cadă. Într-o asemenea situație, mă ia gura pe dinainte și zic cu ton oficial de profesor de mecanică: „Capitolul 10. Echilibrul corpurilor”. Urmează apoi desigur protestele și justificările sonore ale vinovatului și nu odată acestea sunt însoțite în surdină de vorbe neacademice la adresa criticii mele savante. Subiectul însă m-a împins spre meditație, m-a trimis cu gândul la multiplele și complexele lui aspecte. Strict științific, echilibrul corpurilor este de trei feluri: A echilibrul stabil, de exemplu o bilă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cu cunună la Matei Ba sarab În toate clasele, doctor În Litere de la București și doctor În Drept de la Paris, era un om sfârșit când și-a terminat glo rioasa lui școlaritate, cu Înfățișarea lui de moșneguț pipernicit, glasul În surdină, privirile obosite de miop, alergând toată ziu lica prin zloată și prin tramvaie spre cele trei-patru licee unde-și avea „orele“ de profesor, blestematele ore peste cele legiuite, ca să-și poată ține familia; iar pe altul dintre cei pomeniți mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de valoare Țara, ridica prin acțiunile sale moralul unei întregi națiuni. Cu vioara sub braț, trecea prin saloanele de campanie unde erau aduși răniții de pe front, alinându-le sufletul cu muzica sa. Se oprea lângă patul suferinzilor, cântându-le în surdină, amintindu-le de cei dragi, îndulcind astfel clipele de agonie ale celor care se agățau de muzica sa ca de o ultimă rază de speranță. Nu se mulțumea însă cu atât și-i întreba pe răniți de familiile lor, de
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
nici discuții contradictorii, ci, dimpotrivă, văzându-ne pe noi sub paturi că celebrăm Sf. Liturghie, și-au luat și ei îndemnul și au celebrat la zile mari (ca Paștele) unele slujbe religioase și au cântat cu ceilalți deținuți - mai în surdină - „Cristos a înviat!”. În aceste locuri de detenție am întâlnit și exponenți ai sectelor protestante ca adventiști, baptiști, iehoviști etc. Cei mai periculoși mi s-au părut iehoviștii care în mod deschis vorbeau contra Prea Sf. Fecioare Maria, că acum
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și totuși e o melodie autentică, doar că e cam învechită. „Te iubesc, te iubesc, te iubesc! Tu de ce nu mă iubești? Iubește-mă!“ Atât de învechită, încât de-abia mai reușește să răsune... Mai mult tace. Sau cântă în surdină, prin priviri și zâmbete ce nu se hazardează decât pe întuneric. și prin tăceri, prin ascunzișuri. Dar oare tăcerea nu e răspunsul cel mai potrivit acelor întrebări ce nu se pun? Nimeni nu întreabă nimic, nimeni nu vrea să știe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
când ascultam emisiunea Duminicile celor singuri, cu Florin Călinescu în mare formă și deloc "manelizat" pe vremea aceea). France Culture este postul care îmi acompaniază insomniile pasagere. Ora 04.45: nu pot dormi, citesc și ascult respirația nopții, muzica în surdină. Deodată, se aude Ciocârlia, muzica solară, puternică, inconfundabilă. Lacrimi de dor de casă. Sunt trist, obosit, dar fericit în același timp, atât de fericit că am putut trăi acest sentiment de redescoperire a propriei mele identități. Noi achiziții la Marche
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cafeaua sau mai bine spus, litrul de zeamă lungă cu miros de cafea. Toți se aseamănă între ei: caschetă de baseball, plete pe ceafă din moda anilor ´80, geacă de piele și cămașă în carouri. Muzică country și pop în surdină, ca o leșie fierbinte și continuă. Deodată, am impresia că mă găsesc aruncat în plin turnaj al unui film american, un road-movie cu buget redus. Plus figura obosită a chelneriței, plimbându-se tot timpul printre clienții cu caschete trase pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acasă am discutat de complezență (ce mai făcuserăm în ultimul timp, unde sînt ai mei, cînd se întorc, ce tîmpenie zisese profa mea de biologie) și am tăcut o mare parte din drum. O dată ajunși în apartament, am pus în surdină o muzică mai slow (cred că era Eagles) și am început să discutăm despre expozi ție. Eu cam repetam ce scrisesem în scrisoare, fiindcă alceva nu mai știam. La un moment dat, fără nici o legătură cu discuția, mi-am luat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și altele în care se intercalau și ceva versuri - Flori târzii, Parfum de spini - dintr-o dată l-am simțit că rămâne doar în ale poeziei. Și-am tot primit și citit, recunosc, cu plăcere, aforisme și poeme în Trompeta cu surdină, Gânduri diamantine, Cântecul lebedei, Poeme pentru veșnicie, Testament, Clipe de infinit, Duminică, Dincolo de timp... Dincolo de timp era cel de-al șaptelea volum de poezie a lui Vasile Fetescu și sunt sigur că are în pregătire altul, dar surprinzător pentru mine
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în ținută festivă, bărbații dau semne vădite că îi stânjenesc sacoul și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați sosirea dirigintelui, cu catalogul, pentru a începe ora de dirigenție. Ușa se deschide discret, aproape fără zgomot și Dumitru Dascălu intră, cu pașii măsurați dintotdeauna și se îndreaptă spre catedră. După ce
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
zi după zi într-o imagine nealterată și unsă cu mir ceresc. Își dorea să fie numai și numai al ei, ca un curcubeu s-o cuprindă și peste timpul îndepărtat. Își simțea sufletul zburdând cu muzică de harpă în surdină iar trupul învăluit într-o energie cu valuri de mătase albastră legănând-o ca pe o fiică pierdută. Se hrănea cu iubirea lui ca pământul cu răsăritul fiecărei zile, iar setea și-o potolea cu săruturi din belșug ca la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
virtuozitate hermeneutică) ; mi-am dat seama că, de fapt, ar trebui să citez întreaga carte ! în spațiul autohton, este cea mai pasionantă lecție de cinema pe două voci, dintre care una (a criticului) are discreția să-i țină isonul în surdină... Cu Pintilie Miercuri, 8 decembrie, Colegiul Noua Europă, orele 17. Cu Andrei Pleșu, alături de care îl prezint publicului pe Lucian Pintilie. E o glumă : nimeni nu-l prezintă mai bine pe L.P. decât L.P. însuși ! Mai ales că acesta e
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mangaliot, savurând dulcea căldură de toamnă care părea că mi dă viață. Draga mea, ce hiat oribil este separarea! Ce bine ai găsit cuvântul: singurătatea. Da, asta este. Îi aud pe cei doi copii, în sufragerie, pufnind în râs în surdină, și sunt singură; e o singurătate enervantă pe care ceilalți o tulbură și o sporesc cu prezența lor; și la școală sunt singură; mă îndrept spre condică, îmi scriu numele ca și cum literele ar fi strigăte de chemare prin necunoscut; în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe Stéphane acum douăzeci de ani, ba nu, acum treizeci; era frumos ca soarele, de o frumusețe de frescă grecească. [...] O să-i dai vești despre Cella, Pica, Riri etc. [...] Marți, 18 noembrie [1947] Mâine. Mâine de dimineață voi cânta în surdină la 6 ½ când mă voi scula, cu nasul în perină, happy birthday to you, voi săruta rând pe rând fotografiile, întâi pe cea de trei ani, apoi pe cea de la mare, apoi pe cea de la [Studio] Color, și la urmă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
înfrunți singură toate astea, chiar dacă asta înseamnă să-ți ceri scuze la patru sute de persoane în parte, în genunchi. Dacă fugi, atunci... ești doar o egoistă nesimțită și lașă. Se oprește respirând precipitat și îl aud pe Ernie plângând în surdină, în fundal. Sunt complet șocată, de parcă tocmai mi-ar fi dat o palmă zdravană peste față. — Ai dreptate, spun în cele din urmă. Îmi pare rău, spune ea, și nici ea nu pare mai veselă. Dar chiar am dreptate. — Știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
E o supapă de siguranță. Bătând pe jidani, țăranii se vor răcori și vor uita pe ceilalți boieri și arendași care nu-s jidani, dar Îi exploatează la fel, dacă nu și mai rău [...]. Urmărește toată presa ! Pretutindeni, mai În surdină, mai pe față, sunt justificate, aprobate, chiar blagoslovite sălbăticiile țăranilor răzvrătiți, cu scuza subînțeleasă «Jos jidanii !»” <endnote id="(209, p. 212)"/>. Sau : „Jidanii [arendași] sunt vinovați că ciocoii exploatează pe țărani ! Știi, la noi totdeauna jidanii sunt pricina tuturor relelor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
face el în cabinet. „Văd oameni, vindec” vine răspunsul calm și firesc. Aprinde o țigară, suflă fumul în toate părțile, îmi ia lumânarea din mână, o aprinde și o lipește de o piatră pe masă, apoi începe să fluiere în surdină. Privesc flacăra puternică și am senzația că cineva se uită curios la mine deși Alfonso privește doar spre flacăra lumânării, fluierând melodios și liniștit. „Ai multă energie... Ai o energie fluidă, care se adaptează la orice. Nu ai boli. Nu știu cât
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]