KorAP: Find »[drukola/base=susan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...160 >

3,992 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

va rămâne la locul lui. Dar s-ar putea să dureze luni de zile până când să se poată deplasa din nou și va rămâne cu cicatrici profunde. Ce crudă situație, nu-i așa? a spus Nick uitându-se la chirurg. Susan nu a fost... nu este... foarte sigură pe sine atunci când vine vorba de aspectul ei exterior, dar mândria ei au fost întotdeauna picioarele. Ele erau singura parte a trupului de care era mulțumită... Bărbatul nu și-a încheiat fraza, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
era mulțumită... Bărbatul nu și-a încheiat fraza, pentru că vocea îi fusese copleșită de durere. Fiona și-a dres glasul. — Deci, cât credeți că va mai dura până când ne vom putea face o idee mai clară privind momentul recuperării lui Susan? S-o luăm pas cu pas, a răspuns doctorul nonșalant. Să așteptăm întâi să iasă din comă, după care vom mai vedea, a adăugat el și s-a întors către studenți. Ei, ar cam trebui s-o luăm din loc.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
se schimbe, e bine de știut că am alternativă. Nick a înconjurat patul și a sărutat-o pe Fiona pe obraz. — Îți mulțumesc pentru tot. Nu-i nevoie să-mi mulțumești, a spus ea și-a dat din cap către Susan. Să știi că și eu o iubesc. E o femeie incredibilă. —Știu, a răspuns bărbatul. Și abia aștept să-i spun asta chiar eu. Nu-ți pune toate speranțele în același ticălostc "Nu‑Ți pune toate speranțele în același ticălos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
strângă hainele și să adune rămășițele serii romantice în care-și pusese atât de multe speranțe. Un efort conștienttc "Un efort conștient" Nick patrula în dreptul ferestrei, uitându-se la mașinile de-afară și-apoi din nou la patul pe care Susan stătea nemișcată, înconjurată de Fiona, Julia și Alison. Fiona și Alison erau în jeanși și în pulovere, în schimb Julia arăta uluitor, ca de obicei, fiind îmbrăcată într-un costum negru mulat și o cămașă albă, apretată. —Au trecut trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
și o cămașă albă, apretată. —Au trecut trei zile, a spus bărbatul amărât, repetând ceea ce cu toții știau deja. Nu e bine, nu e deloc bine. Asta e ceea ce ți-a spus doctorul? l-a întrebat Julia îngrijorată, mângâind părul lui Susan și dându-i la o parte o șuviță rătăcită pe obraz. Nu chiar atât de direct, nu. Toți mă aburesc zicându-mi că e încă devreme. Știu că nu vor decât să fie drăguți, dar mie mi se pare că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a prăbușit pe scaunul de lângă fereastră cu capul îngropat în palme. Alison s-a dus lângă el și i-a pus o mână pe creștet ca să-l liniștească. Nici unul dintre ei nu ți-ar da speranțe deșarte. Sunt sigură că Susan o să se facă bine. Nick a ridicat puțin capul și s-a uitat direct la ea, cu ochii umeziți de lacrimi și colțurile gurii tremurându-i de frică. Doamne, sper să ai dreptate! Lacrimile au început să-i curgă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ușor isteric. M-am săturat să fiu puternic, Julia. Am fost nevoit să fiu puternic atunci când a murit Caitlin, apoi a trebuit să fiu puternic ca să-mi sprijin fetița rămasă fără mamă, iar acum iar trebuie să fiu puternic în vreme ce Susan se luptă să rămână în viață. La dracu! M-am săturat să fiu puternic! Nimeni n-a scos nici un cuvânt. Atmosfera din încăpere devenise, dintr-odată, încărcată de tensiune. După câteva secunde, Nick s-a ridicat și s-a dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
face griji. Am o piele de rinocer. Mă refer la duritate, nu la aspect, desigur. Nick a schițat un zâmbet, dar apoi a revenit la expresia serioasă. În prima zi a fost mai ușor de suportat pentru că mă așteptat ca Susan să-și revină în orice secundă, iar eu nu voiam decât să fiu acolo când se trezește, a explicat bărbatul și a oftat din rărunchi. În a doua zi, optimismul a început să mi se diminueze, iar acum mă tem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
și-a dat seama că obținuse tocmai efectul contrar. Impresie pe care și-a întărit-o când s-a uitat de partea cealaltă a patului și-a văzut-o pe Julia uitându-se urât la ea. — Deși sunt sigură că Susan o să-și revină mult mai repede de-atât..., a adăugat ea încercând să dreagă busuiocul. Cât e ceasul? a întrebat Fiona consultându-și ceasul cu gesturi teatrale, în încercarea disperată de a schimba subiectul. Ar cam trebui s-o iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
care-l vede când își revine să fie al meu... dacă o să-și revină. —Bine. Eu o să vin oricum ca să-ți țin companie. Fiona s-a apropiat mai tare de pat și s-a aplecat ca s-o sărute pe Susan pe frunte. — La revedere, draga mea. Ne vedem mâine, a murmurat ea înainte să-și întoarcă privirea la Nick. Apropo, Milly cum e? Bărbatul și-a frecat barba de trei zile. —E bine. E tot la Bill și Jenny acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
rândul ei, Fiona se chinuia să-și țină lacrimile în frâu. Singura care a rămas cu ochii uscați a fost Julia. Cu toate că și fața ei părea cam chinuită. Toți stăteau în picioare, în cerc, în jurul patului, uitându-se tăcuți la Susan. Știu că nici unul dintre noi nu e un spirit prea religios, dar ați fi de acord să spunem o rugăciune? a întrebat Alison. Julia era pe cale să respingă ideea și tocmai se pregătea să deschidă gura ca să se exprime în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
coborât și ele frunțile. Julia a rămas pe loc până când a văzut-o pe Fiona încruntându-se către ea și-atunci le-a urmat exemplul, lipindu-și bărbia de piept. —Doamne Dumnezeule, a început Nick, te rog, ajut-o pe Susan să-și revină complet de pe urma accidentului. Știu că nu m-am rugat prea mult în ultima vreme, de fapt, nu m-am rugat deloc... dar sper că o să mă poți ierta și... —Vai, Doamne! Fiona și-a dus o mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Vai, Doamne! Fiona și-a dus o mână la gură și a icnit cu ochii înotându-i în lacrimi. Nick s-a întrerupt din rugăciune și s-a uitat la ea nedumerit. Apoi i-a urmărit privirea până pe fața lui Susan. Femeia zăcea în aceeași poziție, dar ochii îi erau acum deschiși și clipeau des. Susan părea îngrozitor de nelămurită în vreme ce fixa, pe rând, cele patru figuri care se uitau în jos, la ea. — Ce mama naibii, a croncănit ea. A murit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
înotându-i în lacrimi. Nick s-a întrerupt din rugăciune și s-a uitat la ea nedumerit. Apoi i-a urmărit privirea până pe fața lui Susan. Femeia zăcea în aceeași poziție, dar ochii îi erau acum deschiși și clipeau des. Susan părea îngrozitor de nelămurită în vreme ce fixa, pe rând, cele patru figuri care se uitau în jos, la ea. — Ce mama naibii, a croncănit ea. A murit cineva? Nick începuse din nou să plângă, dar, de data asta, lacrimile erau de bucurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
pe rând, cele patru figuri care se uitau în jos, la ea. — Ce mama naibii, a croncănit ea. A murit cineva? Nick începuse din nou să plângă, dar, de data asta, lacrimile erau de bucurie și de ușurare. El și Susan rămăseseră singuri în cameră. Ceilalți se retrăseseră plini de tact, după ce strigătele de fericire ale femeilor alertaseră personalul medical, care venise alergând. — Doamne, nici nu știi ce bucurie e să te văd deschizând iar ochii! a exclamat bărbatul râzând printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
tact, după ce strigătele de fericire ale femeilor alertaseră personalul medical, care venise alergând. — Doamne, nici nu știi ce bucurie e să te văd deschizând iar ochii! a exclamat bărbatul râzând printre lacrimi. Am crezut că te-am pierdut pentru totdeauna. Susan și-a pipăit partea bandajată a capului și s-a strâmbat. — Am cea mai groaznică durere de cap din istoria omenirii, a anunțat ea. Apoi a ridicat cearceaful și s-a uitat sub el. —Și ce naiba s-a întâmplat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
groaznică durere de cap din istoria omenirii, a anunțat ea. Apoi a ridicat cearceaful și s-a uitat sub el. —Și ce naiba s-a întâmplat cu picioarele mele? Pe chipul lui Nick a reapărut expresia îngrijorată. —Nu-ți amintești nimic? Susan a strâmbat din nas și și-a îngustat ochii. Îmi aduc aminte ședința de yoga și că dup-aceea am băut o cafea cu Fiona, apoi... Femeia a clătinat din cap. Nu, nu-mi mai amintesc nimic altceva. —Ai fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
înaintat câțiva centimetri mai mult în partea opusă, probabil c-ai fi murit. Nick a tăcut câteva clipe. Îi era greu doar să se gândească la asta. Doctorii cred că te-ai lovit la cap atunci când ai căzut pe trotuar. Susan a deschis ochii larg. —Doamne! Și bietul șofer sau biata șoferiță? E bine? Nick a surâs. —Tipic pentru tine. Îți faci griji pentru alții, în vreme ce tu stai întinsă într-un pat de spital. Da, bărbatul de la volan e bine. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
n-a fost vina lui. Bărbatul a arătat cu capul în direcția ușii. — Asistentele mi-au spus c-a sunat în fiecare zi ca să afle cum te simți. Se simte îngrozitor de vinovat. —Ei, n-ar trebui să se simtă așa. Susan a așezat cu grijă cearceaful la loc, peste picioare. — Am să-i trimit un bilețel în care-o să-i spun că nu-l consider vinovat. Dac-aș fi fost în locul lui, și eu aș fi procedat la fel. Nick

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Nick s-a așezat pe marginea patului și s-a aplecat ca s-o sărute ușor pe frunte. —Apropo, Milly vine încoace cu Bill și cu Jenny, a spus el și s-a uitat la ceas. Trebuie să ajungă curând. Susan s-a luminat la față. — Abia aștept. Milly știe ce s-a întâmplat? Nick a clătinat din cap. Nu, i-am spus că amândoi suntem plecați cu serviciul. — Probabil se întreabă de ce n-am sunat-o. La gândul ăsta, fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a luminat la față. — Abia aștept. Milly știe ce s-a întâmplat? Nick a clătinat din cap. Nu, i-am spus că amândoi suntem plecați cu serviciul. — Probabil se întreabă de ce n-am sunat-o. La gândul ăsta, fața lui Susan s-a schimonosit puțin. Detest faptul c-ar putea să creadă c-am uitat de ea. Ei, dar de vreme ce vine-ncoace, o să putem să-i spunem adevărul, nu? Nick a dat din cap și-a început s-o mângâie pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a schimonosit puțin. Detest faptul c-ar putea să creadă c-am uitat de ea. Ei, dar de vreme ce vine-ncoace, o să putem să-i spunem adevărul, nu? Nick a dat din cap și-a început s-o mângâie pe păr. Susan s-a relaxat savurând senzația. Încă nu știa totul despre starea ei medicală, dar toate astea puteau să mai aștepte. Acum se bucura de felul în care, în mod evident, accidentul îl schimbase pe Nick. Susan vedea acum iubirea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
o mângâie pe păr. Susan s-a relaxat savurând senzația. Încă nu știa totul despre starea ei medicală, dar toate astea puteau să mai aștepte. Acum se bucura de felul în care, în mod evident, accidentul îl schimbase pe Nick. Susan vedea acum iubirea din ochii lui, îi simțea îngrijorarea și savura afecțiunea pe care, până atunci, Nick și-o cenzurase în public. — Îmi pare rău că te-am făcut să treci prin asta, a murmurat ea. Cred că a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ai revenit. Apoi bărbatul a sărutat-o din nou, de data asta pe buze, după care i-a prins mâna și i-a strâns-o cu putere. —Să nu mă mai părăsești niciodată. Niciodată. Nici măcar pentru o excursie cu bicicleta. Susan a părut nedumerită auzind acele cuvinte, după care, dintr-odată, și-a dat seama despre ce era vorba. A, da, nefericita mea excursie cu bicicleta. Îmi amintesc. Femeia s-a ridicat mai în sus, iar Nick a sărit în picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Înainte nu m-am obosit să te întreb. Eram prea ocupat să mă gândesc cum o să pot să mă descurc fără tine, cum o să organizez lucrurile pentru mine și Milly, dar, spune-mi, care a fost treaba cu excursia aia? Susan a zâmbit. —A, aste e o întrebare bună! a exclamat ea, după care a tăcut și a oftat. Presupun că a fost un gest pe care voiam să-l fac ca să reușesc să fiu observată. Sinceritatea răspunsului a surprins-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]