2,825 matches
-
de gulerul noptierei, și ți-am adunat într-o silabă surâsul părului, cu care-mi nechezi, la vecernii, sărutul. Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului, în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul. Azi, ... Citește mai mult JURNAL Alaltăieri,am scris un e-mail vieții mele celei duse,harfă cu geană de femeie și trup de zațrămas în cafeaua de dimineață.Am numărat neliniștile vocalelor seduse,din fiece pântec
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
ochelarii de gulerul noptierei,și ți-am adunat într-o silabă surâsul părului,cu care-mi nechezi, la vecernii, sărutul.Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul eiîmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului,în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul.Azi,... X. UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE POEZII, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 552 din 05 iulie 2012. AI SÂNGELE VERDE Ai sângele verde ca silaba unui copac. Și ochii: albaștri ca izvorul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
nr. 536 din 19 iunie 2012. Mă loveam în delirurile mele ca de un felinar frustrat de întunericul din preajmă. Viața mi-e asemenea unei prăvălii pline cu obiectele ontologiei tale, a căror identitate stă în etichetă.Afară, metafizica prezentului suspină ca un asasin grațios, violat de o victimă discretă. Ce infern mă picură peste emoțiile epidermei? Ce rai îmi mântuiește șomajul sufletului? Sforăitul gândurilor e ca un excitant inofensiv ce mă descompune spre a-mi concilia ortodoxiile așternutului în care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
putreziciunea. Fiindcă ea ... Citește mai mult Mă loveam în delirurile mele ca de un felinar frustrat de întunericul din preajmă. Viața mi-e asemenea unei prăvălii pline cu obiectele ontologiei tale, a căror identitate stă în etichetă.Afară, metafizica prezentului suspină ca un asasin grațios, violat de o victimă discretă.Ce infern mă picură peste emoțiile epidermei? Ce rai îmi mântuiește șomajul sufletului? Sforăitul gândurilor e ca un excitant inofensiv ce mă descompune spre a-mi concilia ortodoxiile așternutului în care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
din 08 ianuarie 2012. PRIVIND PESTE UMĂR Dragii mei, ne bate toamna-n poartă, Zăbrelele au ruginit pe trupuri, Prin păr o brumă își aleargă talpa, Și amintiri ne picură săruturi. Din când în când emoția ne plânge, Un clopoțel suspină pe un gând, Suntem din nou a XII-a F la Zinca, Adolescența în năzbâtii, fluturând. Pe umeri vremea și-a depus fiorul Ne-a prins în dinți o margine de lună, Azi la-ntâlnirea după trei decenii Profesori dragi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
de întâmplare ... Citește mai mult PRIVIND PESTE UMĂRDragii mei, ne bate toamna-n poartă,Zăbrelele au ruginit pe trupuri,Prin păr o brumă își aleargă talpa,Și amintiri ne picură săruturi.Din când în când emoția ne plânge,Un clopoțel suspină pe un gând,Suntem din nou a XII-a F la Zinca, Adolescența în năzbâtii, fluturând.Pe umeri vremea și-a depus fiorulNe-a prins în dinți o margine de lună,Azi la-ntâlnirea după trei decenii Profesori dragi vă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
tăticu, de moarte, nu ie frică !” . . . . . . . .Cum de altfel, eu la rându-mi, i-am șoptit la căpătâi Alinuței, când cu ochii, spunea : Nu pleca !. Rămâi !” . . . Ei și . . .iată-n primăvară, fata tatii a-nflorit ! . . . Freamătă întreg văzduhul . . .bunicuța-ncet suspină, Fericită . . . că Alinuța-n astă zi, ne-a dăruit, Suflețelul ce ne-aduce, zâmbet, cântec și lumină ! . . . = 24 APRILIE 2010 = Orele 12,00 . Mulțumim bunului Dumnezeu pentru câtă bucurie a adus în casa fiilor noștri și în sufletele noastre ! Referință Bibliografică
SUFLEŢEL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358338_a_359667]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > SE UITĂ DUMNEZEU... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 509 din 23 mai 2012 Toate Articolele Autorului 23 Mai 2012 Se uită Dumnezeu Din cer La chipul cel făcut de oameni Și suspină: „ Nu Sunt Eu, Nu Sunt Eu!” Omule, Nici tu cu tine Nu te mai asameni! Așa arată fața mea divină? Bătrân, Cu barba până la pământ... Cum poate fi căruntă O lumină, Cea născătoare pururi De Cuvânt?!... Referință Bibliografică: Se uită
SE UITĂ DUMNEZEU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358394_a_359723]
-
îmbracă-ntr-o lume de mister; Mă-nvăluie-nserarea cu zâmbetui celest Eu îmi adăp uitarea cu un albastru rest Din ziua ce mai trece, cu trena-i de regret; Pictat în ape-adânci...un singur interpret Alunecă pe gene, cu notele-i suspin; A mai trecut o viață, a mai murit un chin... Și-mi fură înserarea amiezi dogoritoare Și lacrima petalei din neatinsa floare Se-așează printre gene, născând melancolii Din asfințitul tainic, iubire, tu să-mi vii! Referință Bibliografică: Înserare / Violetta
ÎNSERARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358400_a_359729]
-
repede din minte și el își continua netulburat incantațiile magice, cu care voia să descifreze metoda de pătrundere în nivelele de comunicare vitale ale respirației. De aceea, cînd obsedatul ăla sexual, Caiafa, i-a luat locul în pat, Ignațio a suspinat liniștit deodată, pentru că un dram de conștiință mai pîlpîia în el, asemenea unui muc de lumînare, și se bucurase chiar că femeia aia, care fusese a lui, avea iar bărbat și tată la copii, ușurîndu-i lui viața și mai ales
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
al unui frate și cuvântul lui iubitor mă întâmpină și inima tresaltă de duhovnicească bucurie, un glas tainic dinlăuntru murmură: „Bine ești cuvântat, Doamne!”. În fața Sfântului Prestol când inima se topește înaintea milostivirii celei negrăite a Stăpânului, un fior adânc suspină: „Bine ești cuvântat, Doamne!” Uneori însă, nori negri și amenințători se ivesc pe cerul cel lăuntric și un vânt vrășmaș vrea să mă învăluie... Atunci cu spaimă, inima-mi rostește: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!”. Când piciorul șovăie și
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS, GRECIA – DUHOVNICUL MISIONAR, PROPOVĂDUITORUL APOLOGET ŞI MĂRTURISITOR de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/358373_a_359702]
-
de gulerul noptierei, și ți-am adunat într-o silabă surâsul părului, cu care-mi nechezi, la vecernii, sărutul. Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului, în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul. Azi, sprijinit în bastonul toamnei cu mersul tăcut, îmi pun pălăria plictisită de atâtea riduri și, ca un copac legănat în șezlongul târziului , scârțâi într-un cântec din tine căzut. O emoție de sânge sunt
PRIMA FILA DIN JURNAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358022_a_359351]
-
în palate de aur, argint și aramă - uitând de marele Alexandru Macedon, care a cerut să fie îngropat cu mâinile în afara cosciugului, să vadă lumea întreagă că nu a luat nimic cu el, din bogățiile imperiului, în lumea cea veșnică. Suspinând, frumoasa Sultănică a Domneștiului, își spune ca pentru ea: „până și zeii se sting!” Sorbindu-și cafeaua, Barbu Delavrancea o întreabă cum a scăpat vie din mâna tiranului căprar? - Simplu, îi răspunde, simplu, domnule Barbu. Am fost în audiență la
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
al trupului de suflet cu care mă târăsc sub gura cerului, rostit meticulos pe verbul gestului împăturit în pașii începutului. Viața mă doare explicativ, cojindu-și aerul, îngrămădit în pleoape de umbre, ca și cum întâmplarea respirației cu care mă privesc ar suspina pe colțul ferestrei rugăciunii de la subsuara inimii. Trăiesc, pipăindu-mi silaba crucii, înflorită-n propria-i rugină, pedepsită în zori să dezvăluie ascunsul dintre tâmplă și genunchi. Un singur argument mă cufundă în sunetul de dincoace de chipul Nimicului: hoinăreala
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
vise văile cuibăresc cețuri sărutul frunzei atinge pământul și geme un ochi de apă privește luna întoarsă cerul lacrimează cu stele gheara păsării, nu doarme sugrumă răsăritul și totuși o sageată de lumină scapă apoi toate inundă lumea sânul femeii suspină, geamul ferestrei tremură apăsarea doare și-și dorește iubire focul urăște întunericul și-l alungă roata grea a lumii răsucește pământul dinspre toamnă cu picături de ploaie rece și-ncuie vara trecută frunzele mor, pământul se îmbracă cu promoroacă apusul
GÂNDURI RUGINII de VIOREL MUHA în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358078_a_359407]
-
eu cu-această gloată: Crucificați-L pe Iisus Căci gloria Lui astăzi a apus! Voiau și ei, voiam și eu Să-L omorâm pe Dumnezeu Izvorul cel de-viață-dătător De-atuncea plâng și mă-nfior! Mă tângui, Te caut întruna Inima-mi suspină precum struna Care-a rămas atâta: cu o coardă Tu Doamne ai iertat această hoardă! Dar am aflat de învierea-Ți sfântă Ca un cuțit ce lama și-o împlântă În carnea noastră plină de păcat Când toți rosteau: Iisus
LA VREME DE CALVAR de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358234_a_359563]
-
răzbel: „- Trinule,să nu mai poți/ Să alergi mereu pe roți!/ O! să n-ai tip de odihnit/ Și să-mi rămâi părăsit!/ Suflet n-ai și nu te doare/ De-a mea mamă iubitoare./ Milă n-ai, n-o să suspini/ Că-mi duci tata prin străini...Trinu-i trin, nu este om.../ N-are milă și nici dor,/ Și de lacrimi nici că-i pasă,/ Nici de cel ce casa lasă”. În aceste sunete când molcome, când țipătoare, când tremurătoare precum
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
ar vrea ca să pătrundă,/ Chiar în inima-mi rănită... să mă mângâie cu milă,/ Să mă-mbărbăteze-n viață și curajul să mi-l țină./ Când copii plâng și-treabă, dacă tata o să vină;/ Soartă crudă, blestemată!... Inima ta nu suspină?/ Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți pasă.../ Pentru ce m-ai pedepsit și ești tare nemiloasă?” Sunt sigur că-i veți înțelege zbuciumul din „Doina de jale” a marelui artist, numai când veți citi acest
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
de-a uitat oare Dumnezeu În chipul tău atâta frumusețe?! În ochii tăi mă îngenunche Cerul, Ce văd acolo, dincolo de ei? Tu lasă-mi dar nedezlegat misterul Și nu mai fă gâlceavă între zei... În jur, când treci și Aerul suspină, Ce aripi cresc din umerii tăi goi! Nisipul din clepsidră se-nlumină- Vai, cum aș vrea să curgă înapoi!... Acum, când scriu, aud cum se destramă Ultimii cocori din gândul meu, De-o fi să plec, îți voi lăsa drept vamă
POEM NETERMINAT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357628_a_358957]
-
tău, sunt tot cu mine. Mă rog mereu la Dumnezeu, Ca, pân-acum, să te-ocrotească, Iar nepoțeii-n jurul tău, La fel ca noi să te iubească. De-atâtea ori eu te-am visat, În ochi aveai mărgăritare Și suspinai că am plecat Spre-această Binecuvântare. Așteaptă-mă ca altădat, Cu-n zâmbet cald și-o-mbrățișare, Loc mai tihnit eu n-am aflat, N-a fost și nu va fi sub soare ! Tu știi topi în mângâieri Tot focul
MĂICUŢA MEA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357658_a_358987]
-
spun adevărul. Ai văzut cu ochii tăi că și cele care devin Purtătoare înțeleg. Nu e același lucru să porți Sămânța unui pământean cu acela de a purta o Sămânță care ne va distruge în curând. - Nu am știut asta, suspină jenată de strânsoarea puternică, care îi tăia respirația. Eu nu am participat la Program niciodată. Și apoi, cine a adus altă Sămânță pe planeta noastră? El îi zâmbi, atât de straniu, că zâmbetul o încălzi pe interior. Îi mângâie obrazul
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357633_a_358962]
-
Ce greu îmi va fi fără tine! Ce zbucium m-așteaptă nu-i șagă Dar rabd, pentru-al puilor bine. Îi văd cum în prag te așteaptă Cu lacrimi torente curgând Și gândul atunci li se-ndreaptă Spre mine, rămas suspinând. Dar timpul aleargă, gonește, Se-nvârte mereu a lui roată Iar tata ce mult vă iubește, Nu știți, nu veți ști niciodată! O Doamne, mă ține-n putere Să rabd înc-un an de ,,armată”, Nu-s lacom, nu caut avere
TORENTE DE GÂNDURI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357657_a_358986]
-
Se revarsă luna noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă cu șeile în spate Figurile triste ușor resemnate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-întrebării De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios Un cânt de sirenă nespus de frumos Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 533, Anul II, 16 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357674_a_359003]
-
moment al timpului, replicând revelația. La Bacovia apa curgătoare este plânsul: „Plâns de ape se repetă, / Încă totu-i adormit...” (Matinală), mările, oceanele sunt ochii Pământului care văd nevăzutul lumii profane unindu-se cu lacrimile elevatului, materializate în interiorul eului care suspină apăsat de palidul chip teluric: „Dar pierdută, cu ochi bólnavi, / Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat. / Și privirea-ți cade vagă peste apa larg ovală” „(Poemă în oglindă). Bacovia coboară în negura de vremi ca un dorit al demiurgului și
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
iad, dezgust îmi este viața, / Nu este cum a fi mai rău” (Și dacă), ca apoi, în liniștea universală a inițiaților lumii, care din când în când își mai abat cu regret adieri de entități mărețe asupra egoului teluric, să suspine: „Un rai, plăcere este viața - / Nu are cum a fi mai bine” (Și dacă). Conștient de tot ce are să fie poetul-om trăiește nu pentru a fi, ci pentru ideea înălțătoare a eului creator, care se va desprinde din trupul
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]