2,234 matches
-
în Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016. Lacul codrilor albaștri plânge-n iarnă pe cavou, Plâng și plopii-n deal pe Bucium fără soț și fără El, Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel... Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou. Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel, Să-i picteze nemurirea într-un ireal tablou, Buciumul cu jale sara, l-auzim ca un ecou, Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
tu speranță a întregii Românii. Citește mai mult Lacul codrilor albaștri plânge-n iarnă pe cavou,Plâng și plopii-n deal pe Bucium fără soț și fără El,Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel...Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou.Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel,Să-i picteze nemurirea într-un ireal tablou,Buciumul cu jale sara, l-auzim ca un ecou,Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
drumul către Sine și astfel să devin mai înțelegătoare și mai tolerantă cu propria-mi condiție existențială.>> Spre surprinderea cititorului, demonii cei ce răscoleau sufletul autoarei nu s-au sinchisit de opreliștea consacrată de poarta mănăstirii . Și liniștea după care tânjea doamna Becart - căci, în mod explicit, pelerinul își declină identitatea - a fost o nemiloasă deziluzie. Și asta nefiind doar efectul incompatibilității cutumelor ortodoxe cu ale catolicilor (autoarea e de confesiune catolică), ci mai ales contradicția dintre dogmele religioase (fără deosebire
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
William Shakespeare (trad. adapt.) Cu câtă grijă am plecat la drum, mi-am ferecat puținul în cușcă bine sigilata, și-n mâinile-mi prea sigure acum păstrat-am a mea inima curată. Dar tu, ce-averi strălucitoare nu tânjești, cu gheara sorții ai rupt orice lacăt, și, cu-al tău suflet ros, mă păgubești, inima-mi simplă, tu, mi-o furi, în treacăt. N-am vrut să te încui în pieptul meu defel, oricum, de vii sau pleci, aici
SONET 48 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381352_a_382681]
-
IUBIREA MEA, TRISTEȚE-AMARĂ Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 2110 din 10 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Culorile vieții, cu tine de-acum, sunt șterse, ruginii, așa că toamnă asta, pastel, tabloul tău, cel expresiv, poemul scurt, din două cifre, tânjind mereu după răsfăț și mângâieri, lăsându-mi loc, să trec privind, deasupra lumii far`de cuvinte, văzându-ți farmecul din ochi, mai apoi, sclipind, lângă plânsul meu estetic, iubirea-mi... nejustificată, căzând pradă, unui chin, fără de margini, apoi în ispita
IUBIREA MEA, TRISTEȚE-AMARĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381432_a_382761]
-
APROAPE TOTUL DESPRE EVREI, de Harry Ross, publicat în Ediția nr. 2052 din 13 august 2016. Viața de azi a început cândva, de mult, cu o sublimă unire: de atunci Răul a s-a închis pentru iubire. Cu toate astea tânjim după Paradis căci am uitat acolo un pom cu mere de vis. • Adam și Eva, alungați din rai, cu mâna goală, au creat în urma lor o lume nouă. Ne căutăm rădăcinile în vechime, deși noi ne-am născut de curând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
puțin. Prigonit și decimat, poporul ereu simte nevoia să-și plângâ morții necontenit. Citește mai mult • Viața de azi a început cândva, de mult, cu o sublimă unire: de atunci Răul a s-a închis pentru iubire.• Cu toate astea tânjim după Paradis căci am uitat acolo un pom cu mere de vis.• Adam și Eva, alungați din rai, cu mâna goală, au creat în urma lor o lume nouă.• Ne căutăm rădăcinile în vechime, deși noi ne-am născut de curând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
cu oameni ce cad lângă tine, Aminte- ți aduci de cele senine Zile, ce-odată venite au fost, Când viața și soarta se-mpleteau cu un rost, Cad păsări prea franțe de gândul cel rău,, Grăuntele vieții din pântecul tău Tânjeau lângă apă de vis dătătoare, Să- și uite de moarte, să -nvețe să zboare, Cu tine pe aripi, cu tine-n pustiu, Să uite căderea sărutului viu, Căderea iubirii, în negura-n care, Iubirile toate se pierd în uitare Și
O FRUNZĂ DE CEAI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381511_a_382840]
-
că neiubitul mă face a ta roabă și rănile mă dor Când gelozia-ascunsă între dureri obscure mă-ndeamnă să-ți spun lucruri ce-apoi cu jind le rod cu întristarea-mi suplă, cu ochii-mi de pădure la fericirea ta tânjesc și-un gând nărod mă face doar să fiu bolnavă de iubire și-a ta tăcere sumbră să nu-mi fie jignire Sonnet 57 William Shakespeare Being your slave, what should I do but tend Upon the hours and times
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
ta-i amară și-i simt că neiubitulmă face a ta roabă și rănile mă dorCând gelozia-ascunsă între dureri obscuremă-ndeamnă să-ți spun lucruri ce-apoi cu jind le rodcu întristarea-mi suplă, cu ochii-mi de pădurela fericirea ta tânjesc și-un gând nărodmă face doar să fiu bolnavă de iubireși-a ta tăcere sumbră să nu-mi fie jignireSonnet 57William ShakespeareBeing your slave, what should I do but tendUpon the hours and times of your desire?... V. SONET 56, de
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
septembrie 2016. William Shakespeare (trad. adapt.) Cu câtă grijă am plecat la drum, mi-am ferecat puținul în cușca bine sigilată, și-n mâinile-mi prea sigure acum păstrat-am a mea inimă curată. Dar tu, ce-averi strălucitoare nu tânjești, cu gheara sorții ai rupt orice lacăt, și, cu-al tău suflet ros, mă păgubești, inima-mi simplă, tu, mi-o furi, în treacăt. N-am vrut să te încui în pieptul meu defel, oricum, de vii sau pleci, aici
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
trust. Citește mai mult William Shakespeare(trad. adapt.) Cu câtă grijă am plecat la drum,mi-am ferecat puținul în cușca bine sigilată,și-n mâinile-mi prea sigure acumpăstrat-am a mea inimă curată.Dar tu, ce-averi strălucitoare nu tânjești,cu gheara sorții ai rupt orice lacăt,și, cu-al tău suflet ros, mă păgubești,inima-mi simplă, tu, mi-o furi, în treacăt.N-am vrut să te încui în pieptul meu defel,oricum, de vii sau pleci, aici
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
dintre zonele mele de maximă rezonanță din antologie. Nu găsesc cuvinte care să nu pară banale referitor la picturile și grafica prezenta în antologie, (și, vai, sunt prea puține după părerea mea, îți trezesc gustul de frumos și te lasă tânjind la mai mult) care însoțesc în mod inspirat parte din creațiile literare. Așa cum de fapt nu găsesc nici cuvinte potrivite de a prea-lăuda întregul volum și munca doamnei Voichița Pălăceanu-Vereș. Las inspirația în seama celor care, negreșit, vor veni să
ANTOLOGIA FRUMOASĂ TOAMNĂ BOGATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381551_a_382880]
-
clipele,... XVI. IUBIREA MEA, TRISTEȚE-AMARĂ, de Costi Pop , publicat în Ediția nr. 2110 din 10 octombrie 2016. Culorile vieții, cu tine de-acum, sunt șterse, ruginii, așa ca toamna asta, pastel, tabloul tău, cel expresiv, poemul scurt, din două cifre, tânjind mereu după răsfăț și mângâieri, lăsându-mi loc, să trec privind, deasupra lumii făr`de cuvinte, văzându-ți farmecul din ochi, mai apoi, sclipind, lângă plânsul meu estetic, iubirea-mi... nejustificată, căzând pradă, unui chin, fără de margini, ... Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
ochi, mai apoi, sclipind, lângă plânsul meu estetic, iubirea-mi... nejustificată, căzând pradă, unui chin, fără de margini, ... Citește mai mult Culorile vieții,cu tinede-acum,sunt șterse,ruginii, așaca toamna asta,pastel, tabloul tău,cel expresiv,poemul scurt,din două cifre,tânjind mereudupă răsfățși mângâieri,lăsându-mi loc,să trec privind,deasupra lumiifăr`de cuvinte,văzându-ți farmeculdin ochi, mai apoi,sclipind, lângăplânsul meu estetic,iubirea-mi...nejustificată,căzând pradă,unui chin,fără de margini,... XVII. DINTR-UN APROAPE-ALBASTRU, de Costi Pop , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Lacul codrilor albaștri plânge-n iarnă pe cavou, Plâng și plopii-n deal pe Bucium fără soț și fără El, Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel... Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou. Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel, Să-i picteze nemurirea într-un ireal tablou, Buciumul cu jale sara, l-auzim ca un ecou, Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi
OMAGIU (SONET XXXII ) de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380935_a_382264]
-
aproape țărmul,îndepărtată-i zarea! De n-ai iertare-n suflet,zadarnică-i uitarea! Se scurge viața-n noi,precum o lumânare, Ce trece zi de zi,cu fiecare picătură! Arzând,va răspândi în jur,iubire și iertare, De va tânji către Lumina pururi fiitoare, Sau pâlpâind abia,când o "hrănim", cu ură! Ce o să spunem noi,plecând din astă lume, Când vom privi cu teamă,către Sfânta-i față, Căci întrebați vom fi,lipsiți fiind de fapte bune, Și trup
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
aproape țărmul,îndepărtată-i zarea! De n-ai iertare-n suflet,zadarnică-i uitarea! Se scurge viața-n noi,precum o lumânare,Ce trece zi de zi,cu fiecare picătură! Arzând,va răspândi în jur,iubire și iertare, De va tânji către Lumina pururi fiitoare,Sau pâlpâind abia,când o "hrănim", cu ură!Ce o să spunem noi,plecând din astă lume,Când vom privi cu teamă,către Sfânta-i față,Căci întrebați vom fi,lipsiți fiind de fapte bune,Și trup
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > SUFLETE ÎMPLETITE Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cum tânjește suflet după suflet, cum tulbur cu unde de fluviu în vârtejuri, nu înțeleg , mi-e greu când nu se întălnesc fluviile noastre, când apele se tulbură nisipos și oasele noastre se transformă în ramuri, înflorește ramul meu respirând prin al
SUFLETE ÎMPLETITE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380950_a_382279]
-
nu pot să le mai strâng. Covor de frunze, se așterne la picioare, Eu văd în el, culoarea bătrâneții, Las cu tristețe, banca-nselătoare, Ea nu-mi mai dă, dulceața tinereții. Iar toamna-mi pustiește sufletul, Cel trist și gol, care tânjește după tine, Iubirea-ti tandra mi-o aduce vântul, Însă, îmbrățișarea ta, va ști să mă aline. Referință Bibliografica: Lacrimi de toamnă / Margareta Merlușcă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2209, Anul VII, 17 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
LACRIMI DE TOAMNĀ de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374331_a_375660]
-
un moment dat se așază pe bancă.) Copilul: Am ajuns. E locul perfect. (Se uită la porumbei.) O să vă eliberez. A trecut mult timp de când v-am primit cadou și nu am citit pe chipul vostru decât tristețe. Cu siguranță tânjiți după libertate. Așază colivia lângă el.) Libertate! Ce frumos sună cuvântul libertate! Li-ber-ta-te! Partu silabe. E cuvânt plurisilabic. Două perechi. Depărtarea de singurătate. În curând voi eliberea perechea zăvorâtă în colivie. Când prima rază de soare va fulgera în văzduh
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
a o vedea cât mai curând. Îi era dor de ea. Cât a fost plecată la munte, a fost nervos mai tot timpul. Își imaginea cum profesorul poate să beneficieze de frumusețea sa și mai ales de dragostea după care tânjea și el în tăcere. Trebuie ca mâine să o vadă și nu știa cum să o facă. Va veni la fermă și chiar dacă va fi și Ramona prezentă, o va felicita pentru că și-a luat diploma de inginer. Era un
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374243_a_375572]
-
zorit de... Nici el nu știa. Comme d’habitude, aruncase întâia privire înspre tabloul său din rama ferestrei de la Răsărit. Același peisaj autumnal: copaci ușor melancolici, împuținați de frunze, ciori și pescăruși într-o gâlceavă aripată pentru supremație, doi guguștiuci tânjind de pe un ram de nuc la firimiturile matinale... Și-atât! Grăbi spre masa de scris, doar "Time stands still for no one", nu?! Îl aștepta Șarada, vicleana lui înșiruire de vorbe, cifre simbolice și desene ciudate, un fel de ghicitoare
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
fața oamenilor reci Iubiri din care să-și croiasca-n drum poteci. Și-am alergat cerând, știind că Domnu` poate, Atunci când El va vrea și va socoate, S-aduca-n viața mea, fie și la sfârșit Iubirea, după care tot timpul am tânjit. Mi s-a părut o vreme că mi-a bătut la poartă, Ca Domnu` mi-a trimis un luminiș în soarta, Și-n nebunească bucurie am aflat De fiecare dată, că m-am înșelat. Trecut-au ani-n șir cu-ceeasi
RESEMNARE de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374610_a_375939]
-
mirific dintr-un paranormal. Când luna plină îmbrățișează norii sunt și eu prin zonă ca să-i privesc - și chiar de vor veni în pași ușori și zorii se vor intersecta în peisaj cât mai firesc. Doar eu stau și privesc tânjind în zare văd cum renasc zeci și sute de povești - aștept cu mare dor în suflet a ta chemare aștept să-mi spui candid că mă iubești. Referință Bibliografică: SENTIMENTE DECIMATE PRINTRE GÂNDURI ÎN ALB ȘI NEGRU / Liviu Pirtac : Confluențe
SENTIMENTE DECIMATE PRINTRE GÂNDURI ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373303_a_374632]