6,881 matches
-
acesta. Altfel, nu-mi pot explica deloc cum de femeia lângă care am stat, chiar puțin mai înainte, în bancă la slujbă, exact în vreme ce se interpreta un cântec - sublim cântec! -, și-a scos ușor ochelarii de vedere de la ochi și, tăcută, și-a șters cu insistență lacrimile fierbinți, care se încăpățânau să-i curgă și să-i tot curgă! Firește, de la muzică a plâns dânsa, pentru că muzica i-a vibrat în suflet! Și, de fapt, încă puțin mai trebuia și aș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
N-am alte explicații de dat; chiar și așa, ți-am împărtășit deja mult prea multe, și toate intime! După aceste dure vorbe ale sale, Șerban muți. Tăcând, zâmbi cumva amar. În toată vremea cât el vorbise, Victoria, deși stătuse tăcută, ceea ce auzise, în loc s o înduioșeze oarecum, s-o determine să-și schimbe poziția și s-o facă să-și reconsidere părerile, se vede că mai mult o întărâtă și o agită, iar asta nu se știe de ce. Broboane mari
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se deschide pentru a te primi. Ai împăturit cu grijă prosopul și l-ai lăsat pe margine. Reiko și Olga, prietena care a venit în vizită din America, sunt deja înăuntru. Japonezele zâmbesc, peste chipurile lor se așază o copilărie tăcută, adâncită în ea însăși ca o scoică. Imam, pakistanezul, povestindu-mi cu inocența orientalului, pe care noi nu am avut-o niciodată, despre corpul lui negru, hirsut, încovoiat de rușine în bazinul în care trupurile argintiu-lucitoare, ca de femeie, ale
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
clară a izvoarelor. Stau singur, cuprins de pace și simt cum toate acestea devin o parte din mine. Oh, mare maestru Soshitsu Sen al XV-lea. Mintea mea refuză să devină o parte din această grădină golașă, din această iarnă tăcută, pentru că nu se poate înălța dincolo de Rezvan. Cum ar putea? Învinsă în fața ludicului, trag cu coada ochiului. Poate că e și asta o formă de contemplație mă consolez, bicisnic. Iat-o acolo, în genunchi, în prag, cu robele ei negre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să accept, iar acceptarea mi se părea imundă. Pentru a nu tulbura, printr-o ah, cât de firească aducere în atenția tuturor a unei mici probleme: pentru Dumnezeu, mai avem nevoie de un scaun, pentru a nu tulbura deci armonia tăcută a grupului, acel wa fabulos care, asemenea unei meduze tremurătoare cu mii de tentacule, inspirând și respirând în unison cu timpul eternității, concentrează în sine energia vitală a corpului unic japonez, a oricărui grup japonez, oricât de mic ar fi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
turci, și de corsarii berberi, dar și-a făcut doi dușmani ce aveau să-l urmărească În tot restul zilelor sale. Mă refer la secretarul regelui, stăpânul nostru, Luis de Alquézar, și la sinistrul lui ucigaș italian plătit, spadasinul acela tăcut și primejdios care s-a numit Gualterio Malatesta, atât de obișnuit să omoare pe la spate Încât dacă din Întâmplare o făcea din față, cădea În adânci depresii crezând că-și pierduse Îndemânarea. A fost și anul În care eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se descoperise intrând În Încăpere, așa că acum Alatriste Îi putea vedea chipul În bătaia felinarului de pe masă, care Îi lumina pe cei patru bărbați și corpurile masive ale unor vechi biblioteci colbuite și roase de șobolani: era Înalt, slab și tăcut; avea În jur de treizeci și ceva de ani, fața ciupită de vechi urme de vărsat, iar o mustață fină și tușinată milimetric Îi conferea un aer ciudat, de străin. Ochii lui și părul, lung până la umeri, erau negri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În Spania, nici În restul lumii, Îngroșând rândurile acelor pierde-vară fanfaroni, zurbagii și bătăuși, gata să-și Închirieze brațele și spadele pentru orice lovitură neloială, murdară și ieftină. Printre ei era și Diego Alatriste. Totuși, căpitanul făcea parte din varietatea tăcută, și nimeni, niciodată, nu l-a auzit lăudându-se cu bătălii și răni, spre deosebire de atâția alții; mai mult, când duruise din nou darabana fostului său regiment tercio, Alatriste, ca și tatăl meu, ca mulți alți viteji, se grăbise să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-le tuturor să fie mai calmi, Înainte de a se Îndepărta cu o mișcare din șolduri care atrase toate privirile, În afară de cea a lui Dómine Pérez, cu nasul În tămâiosul lui, și a lui don Francisco, pierdut În contemplarea unor stafii tăcute: Intrai În casă, dar aicea sfada petelor pe pereți menea pieirea; Încovoiată-i cârja bătrânească. Învinsă-n vârstnicie-mi simții spada, și n-aflai colț să-mi odihnesc privirea, care de moarte să nu-mi amintească. Niște necunoscuți tocmai intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să treacă la mahomedanism. Să moară el de nu. — Numele dumneavoastră? Întrebă cel În haine gri. Era ciudat că rămăseseră În viață, fiindcă ereticii aceia erau și naivi pe deasupra. Ori poate rămăseseră În viață tocmai de aia. Oricum, Alatriste rămase tăcut și impasibil; nu era el omul care să facă mărturisiri, și cu atât mai puțin unor străini pe care fusese cât pe ce să-i căsăpească. Prin urmare, chiar că nu-și putea Închipui de ce credea fantele acela c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
atunci când, la lumina fanarului, Își Încrucișau spadele. Cred că nu mai avem nimic de Împărțit, spuse În sfârșit englezul. Și, Întorcându-se brusc cu spatele, Începu să-și pună mănușile. Alături de el, englezul mai tânăr, așa-zisul John Smith, rămase tăcut. Avea o frunte Înaltă, albă și nobilă, iar trăsăturile Îi erau fine, mâinile delicate și atitudinea elegantă. Toate acestea la un loc, În pofida costumului de călătorie, Îl trădau de la o leghe pe tânărul de familie foarte bună. Căpitanul Întrezări un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
era Încărcată de reproș. Să ard În focul gheenei dacă mă așteptam să te găsesc aci! — Unde mă duci? Nu pot să-ți spun. Și-așa am vorbit mai mult decât se cuvine. Eu rămăsesem În ușa celeilalte odăi, foarte tăcut și nemișcat, și locotenentul de alguazili se uită la mine a doua oară. Vrei să mă ocup eu de băiat? — Nu, lasă-l. Alatriste nici nu mă privi măcar, cufundat În gândurile lui. O să aibă grijă de el Lebrijana. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tarabă și vândute celui ce oferă mai mult. Dacă după răspunsul acesta se aștepta la comentarii, nu avu parte de ele. Mascatul se mulțumi să-l privească la fel de fix. — Acuma, desigur, știi cine sunt cei doi englezi. Alatriste rămase puțin tăcut, apoi lăsă să-i scape un scurt suspin. Dacă aș nega, m-ați crede?... De ieri o știe tot Madridul. Se uită În mod semnificativ Întâi la dominican, apoi la mascat. Și mă bucur că nu mi-am Încărcat conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
privi cu o seriozitate batjocoritoare, insolentă. Nici celălalt, care, Înainte de a pleca, a cerut ca domnii John și Thomas Smith să fie doar speriați bine, luându-li-se toate hârtiile și documentele, dar nu și viețile. Dominicanul și mascatul rămaseră tăcuți câtva timp. Păreau să reflecteze. Până la urmă vorbi tot mascatul, privindu-și unghiile pătate cu cerneală. Bănuiește cumva domnia ta identitatea acelui cavaler? — Nu bănuiesc nimic, fir-ar să fie. M-am văzut implicat În ceva ce mă depășește și regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ajutor? — Deocamdată, nu... Căpitanul Îi privea pe spadasini mijindu-și puțin ochii, ca și când vroia să-și Întipărească mutrele lor În minte. Și-n plus, domnia voastră are suficiente necazuri ca să nu se mai Încurce și cu ale mele. Don Francisco rămase tăcut un moment. Apoi Își răsuci mustața și, potrivindu-și ochelarii, le aruncă o privire hotărâtă și furioasă celor doi. — Oricum, conchise, dacă iese cu scandal, doi contra doi mai merge. Poți conta pe mine. — Știu, zise Alatriste. — Jap, jap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
atenție la cel care Îl șâșâise, un individ cu moacă de bandit, cu capa Împăturită În patru pe un umăr și cu mâna pe garda spadei. Reprezentația continuă, eu mă lăsai din nou furat de scenă, și deși căpitanul rămânea tăcut și nemișcat, tipul cu capa Împăturită Îl șâșâi iar, apoi Îl țâstui, privindu-l dușmănos și mormăind ceva despre prost-crescuții care nu respectă teatrul, nici nu-i lasă pe ceilalți să asculte. Am simțit atunci cum mâna căpitanului, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe căpitan, se Încruntă brusc, iritat și surprins totodată. Expresia lui deveni și mai serioasă, și Alatriste crezu că va chema chiar atunci gărzile ca să-l ia de acolo și să-l spânzure pe loc. Însă favoritul rămase nemișcat și tăcut, privindu-l pe căpitan drept În față așa cum acesta Îi ceruse. În sfârșit, ceva ce văzu În bărbia-i fermă sau În ochii-i albaștri-verzui și reci, care nu clipiră cât dură examinarea, păru a-l convinge. Poate că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Mama tăcea, dar eu cred că în adâncul ei era de acord cu mine. Ca să nu mai vorbim de muzică! am adăugat. De exemplu rapsodiile și sonatele lui Brahms! Voiam s-o ating drept în inimă. Și atunci, după ce rămăsese tăcută vreme îndelungată, mi-a spus ce hotărâse tata. Mai târziu, în cursul serii, i-am dezvăluit bunicului ce mă lăsase mama să aflu. De bună seamă, a spus el. Ea făcuse cum nu se poate mai bine. Tot ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
le țineam prezentări simple, fără pretenții și neprotocolare. Micile mele explicații erau primite întotdeauna cu mulțumiri. Aceasta, puteam eu să spun, este o pictură din ținutul Bohus, făcută de Carl Wilhelmson la Fiskebäckskil, la începutul anilor 1900. Pescarii se întorc tăcuți și serioși în bărcile lor de la slujba de duminică. Sau: Aici îl vedem pe Iisus cu cununa de spini, de Bellini. Este pictat în aceeași perioadă când Luther își începea revolta împotriva bisericii. Tabloul arată clar că Iisus iartă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
avea nevoie de mine, când vor fi îngenuncheate de soartă sau cu inima frântă de necazuri, de iubire, de durere... Arm se ridică de pe covor, dar Bart rămase mai departe așezat, cu mâinile petrecute în jurul genunchilor, uitându-se la ea tăcut și gânditor. Acum, Bart, trebuie să plec, fetele mă așteaptă și nu le place să întârzii. Se sperie ușor, pot să creadă că le abandonez... Da, încă mai au frica aceasta!... Mamă, mă doare! Vântul smulgea din copaci frunzele îngălbenite
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
oară... Și asta îmi dă și mai mult curaj... Și știu că am să-ți dau într-un sărut atâta cât am dat altădată în ani de sărutări... și mai știu că fiecare mângâiere va fi foarte prețioasă, intimă și tăcută, dezinteresată, plină de disperare, de dragoste și de tandrețe. Miere. Că am să dau, fără să cer nimic în schimb... Suav, maternal, ocrotitor, erotic, fierbinte... Știu ce puțin timp am să te tot caut și să te găsesc, să trăiesc
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
măcelăria lui cu tot, sigur, nu-i prea frumos, dar nu-și dorește nimeni un Făt-Frumos că ăștia până la urmă îți fac probleme cu toții, la fizic seamănă puțin cu bunicu-tău: umeri largi, burtă mare, cur căzut, pe jumătate chel și tăcut, dar e mai bine să fie tăcuți, bunicu-tău era și el mutălău câteodată, ciudat, dar aproape că nu-mi mai amintesc deloc de bunicu-tău, sunt lucruri pe care ai impresia c-o să le știi mereu dar le uiți și mai
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
uite la Vocea României și Suleyman Magnificul. Vocea României s-a întins pe patru ore, până după miezul nopții. În medie, a fost pe primul loc, dar a avut două ore în care, la nivel urban, Vocea a fost “mai tăcută”, la o diferență mică, în fața sultanului Suleyman, scrie Pagina de Media. Traian Băsescu a ridicat audiența postului B1 TV. Pe intervalul interviului, B1 TV a fost pe locul șase, atât la nivel național, cât și la nivel urban. Prima ediție
Românii au ales Vocea României și Suleyman, în locul lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/80660_a_81985]
-
mine și nu mai aud, nu mai văd și nu mai adulmec nimic din ce este în jurul meu. Dar în seara aceea m-am lăsat atrasă de freamătul din mica navetă terestră. Am observat că elevii de școală generală călătoresc tăcuți și îmbufnați, întrebându-se, probabil, ce caută în-tr-un spațiu închis plin de adulți. Unii se joacă pe mobil, alții privesc plictisiți pe geam. Nu prea vorbesc între ei, ca și cum nu ar vrea să li se audă glasurile subțiri. Mulți dintre
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
dusă pe lumea aialaltă... Pe întuneric devenim puțin infractori... Eu, povestitorul sântem doi, de fapt, două naturi băgate una într-alta, ca păpușile alea rusești, cum se întâmplă cu fiece om -, primul răutăcios, al doilea oarecum angelic și bun, dar tăcut, - tot eu, un alter-ego... * Pravila lui Matei Basarab care le îngăduia țiganilor să fure o pâine, un sac (nu cu carul). Toleranță de foști răzlețiți, de populații care au suferit în trecut, în contrast cu neamurile omogene, - vezi germanii... " Opera scuză nebunia
Fortuna, Anankè by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6997_a_8322]