1,727 matches
-
dinamic, care va să zică. 3 „Dorul imitației - se spune în celebra Introducție a Daciei literare - s-a făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul național.“ Departe de mine gândul de a polemiza cu Kogălniceanu sau de a-i tăgădui în vreun fel îndreptățirea observației, care viza, cu precădere, literatura. Dar trebuie totuși spus, din perspectiva de astăzi a lucrurilor, că între „dorul imitației“ și „duhul național“ nu se instituie neapărat relații de excludere. Că primul poate deveni, și chiar
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
unui oarecare aport etnic. Printre altele chiar și Sfântă Liturghie, ca de altfel și celelalte Sfinte Taine sauSfinte Ierurgii, cu alte cuvinte cultul în forma sa întregita, prezintă legături cu formele vechi ale cultului iudaic, care sunt firești și de netăgăduit deoarece acesta, ca orice organism spiritual, nu a luat naștere dintr-o dată, ca o creație spontană în întregime nouă și fără nici un precedent în trecut. Esență cultului este întemeiata de Mântuitorul, în ceea ce privește ideile principale care alcătuiesc nucleul și sâmburele lui
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
p. 21) sau precizează: „Astăzi că întotdeauna am fost îmbrăcat cu vestonul bleumarin foncé și cu pantaloni fantezi și cravată frumoasă, ansamblul admirabil, păcat că nu m-ai putut vedea și mata, tata! c’est dommage!” (p. 24). Fapt de netăgăduit, întrucat fotografiile din acea perioadă îl arată a fi un domn distins și elegant. Capitolul de Corespondență se încheie cu o duioasa scrisoare a mamei Țină către unicul fecior aflat departe de protectoratul familial, a cărei adresare cuprinde tot dorul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
minții), pe care aș numi-o „sindromul Jules Verne” și căreia i se datorează atât succesul literaturii de science-fiction (parazitară, aliterară, după opinia mea, firește cu nuanțările de rigoare), cât și unanima admirație cu gura căscată pentru zborurile cosmice. Nu tăgăduiesc, vai de mine, dreptul la admirație al acestor extraordinare performanțe. Dar atrag atențiunea că nu sunt decât performanțe, adică în fond niște lucruri banale. Lumea se minunează de așa ceva, dar nu se minunează de faptul cel mai fantastic, de miracolul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
adică, după Lysis, binele), care singură consacră adevărata prietenie, le reține totuși ca esențial necesare, chiar dacă nu suficiente. Mânat mai mult de umoare și lipsit de spiritul metodic al Stagiritului, Montaigne, comentându-i acest pasagiu, se pripește cam imprudent să tăgăduiască plăcerii și folosului caracterul de factori determinanți ai prieteniei : „Car, en général toutes celles (les amitiés n.n.) que la volupté ou le profit, le besoin publique ou privé forge et nourrit, en sont d’autant moins belles et généreuses, et
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de o atitudine detașată a inteligenței față de cursul existenței, e o manieră de a-l contempla în mers, oferindu-și-l ca spectacol. Constantin Noica folosește totdeauna, când vine vorba, formula „zeflemeaua lui Caragiale”. Desigur, zeflemeaua e o trăsătură de netăgăduit la Caragiale. Dar Noica nu vede la Caragiale decât asta, iar în asta un viciu iremisibil. De la Mitiță Sturdza la N. Davidescu, și de la acesta la Constantin Noica s-a găsit mereu cine să-i impute lui Caragiale „zeflemeaua”. Zeflemeaua
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
altă parte, este curmat de intervenția fermă, de adevărat gentleman, al lui Levi, care-i amintește lui Petru de irascibilitatea temperamentului său, tăindu-i-o scurt: „Dacă Mântuitorul a făcut-o vrednică [pe Maria Magdalena], cine ești tu ca să o tăgăduiești? Nu e nici o Îndoială, Mântuitorul o cunoaște foarte bine. De aceea o iubea pe dânsa mai mult decât pe noi”. În fine, Maria Magdalena se vede Învestită cu o funcție misionară, ea legitimând astfel răspândirea curentelor gnostice În paralel cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
tù d e„j tÕ ¤gion pneàma blasfhm»santi oÙk ¢feq»setai. Vă spun: oricine va mărturisi [că este] cu Mine Înaintea oamenilor, și Fiul omului va mărturisi [că este] cu el Înaintea Îngerilor lui Dumnezeu. Dar cine mă va tăgădui Înaintea oamenilor va fi, la rândul său, tăgăduit În fața Îngerilor lui Dumnezeu. Și oricui va spune un cuvânt Împotriva Fiului omului, aceluia i se va ierta. Dar celui care blasfemiază Împotriva Sfântului Duh nu i se va ierta. „Oricine va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
santi oÙk ¢feq»setai. Vă spun: oricine va mărturisi [că este] cu Mine Înaintea oamenilor, și Fiul omului va mărturisi [că este] cu el Înaintea Îngerilor lui Dumnezeu. Dar cine mă va tăgădui Înaintea oamenilor va fi, la rândul său, tăgăduit În fața Îngerilor lui Dumnezeu. Și oricui va spune un cuvânt Împotriva Fiului omului, aceluia i se va ierta. Dar celui care blasfemiază Împotriva Sfântului Duh nu i se va ierta. „Oricine va mărturisi [că este] cu Mine”: exact, „oricine va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și trimite automat spre „generația pustiei”. Așa cum evreii exodului se Îndoiau de Moise, generația prezentă se Îndoiește de Isus. Această analogie devine miezul discursului rostit de primul martir, Ștefan, În fața acuzatorilor săi: „Pe acest Moise - pe care ei l-au tăgăduit zicând: Cine te-a pus căpetenie (archonta) și judecător - pe acesta Dumnezeu l-a trimis și căpetenie și răscumpărător cu/prin (syn) mâna Îngerului care i se arătase În rug. El i-a condus afară, săvârșind miracole/semne și minuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
traducerile sau diortosirile de până azi? Iată-ne ajunși la punctul cel mai sensibil al discuției. Biblia și Părinții Bisericii La Începutul capitolului al VIII-lea din La Bible grecque des Septante, Marguerite Harl notează: „E un fapt istoric de netăgăduit: Părinții Bisericii, care, cei dintâi, au practicat cateheza, au ținut prelegeri și au predicat, au definit credința și au luptat Împotriva ereziilor, acești Părinți Întemeietori ai teologiei creștine, au lucrat cu Septuaginta, și numai cu ea, ca Vechi Testament”. Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ea se află abia la Început. Vechiul Testament, remarcă Daniélou, ridică mari probleme Încă de la apariția creștinismului, Întrucât, deși face parte din Sfânta Scriptură, semnificația sa literală a fost parțial depășită, perimată prin venirea lui Cristos. Aici, actualitatea Părinților pare de netăgăduit, deoarece numai metoda exegetică a Părinților, care văd În Vechiul Testament figuri (typoi) ale lui Cristos, poate face ca „Vechiul Testament să Înceteze a mai fi privit ca o simplă curiozitate arheologică și să devină o hrană vie pentru suflete”. Dar, Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
este incontestabilă. Dar și aici lucrurile trebuie analizate cu discernământ, nu așa cum fac unii care aruncă și copilul din copaie odată cu apa murdară. Numai un incult fanatic poate contesta valoarea acestei descoperiri. Dar dacă valoarea descoperirii În sine este de netăgăduit, nimeni nu ne oprește să-i analizăm și, de ce nu?, să-i relativizăm ori să-i dezamorsăm conținutul, dacă avem competența necesară și mai ales dacă o facem onest. MG: Până la urmă, care e povestea Evangheliei lui Iuda și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
relatările mele sînt reale, iar faptele lor, deși uneori pare puțin verosimil, s-au întîmplat aievea. Cîndva, Andreea Deciu, fosta mea colegă de facultate, îmi reproșa că „povestirea cu schija e marqueziană“ și aducea un argument, în opinia ei, de netăgăduit : sora care mănîncă găinaț e luată după Remedios (care mînca pămînt). Povesti rea o fi fiind marqueziană sau altfel, dar soră-mea chiar mînca găinaț cînd era mică - ce să-i fac ? E adevărat, relatarea unor întîmplări reale cu personaje
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lipsește înscrisul de putere probatorie, dar deși este nul, poate fi folosit ca un început de probă scrisă. Actul sub semnătură privată are putere doar între părți; este opozabil (se opune) terților, care pot să-l recunoască sau să-l tăgăduiască. Moștenitorii, de exemplu, dacă nu recunosc scriptura (scrisul, ca fiind a defunctului) sau semnătura, se pot adresa instanței de judecată. Datarea actului are o importanță deosebită între părți fiindcă de el se leagă și de la el curg o serie de
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
instituția aceasta are atâtea înfățișări câți inițiați. În orice caz, el personal s-a putut convinge că la noi nu era nimic din asemenea alegații; din contra religia și Dumnezeu au fost în primul rând puse și onorate. Nu putem tăgădui asta; a arătat totuși că instituția ar fi o zădărnicie. Se poate și asta, ca toate cele omenești. Că asta ar fi constituit "o scădere" pentru scriitorul M. S. I-am răspuns că voi lămuri cândva această chestie. Pentru moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
l-ar putea ajuta să o biruie. Acestui om, o suprafață fără adân cime, i-au sondat „adâncimile“, dedesubturile frivolității, stră fundurile aparențelor, mecanismul și secretul intereselor și entu ziasmelor sale. În cruzimea cu care l-au demascat nu vom tăgădui că intră o anumită eleganță; eleganța rezidă în expresie și în stil, nu în forța observației și în analiză. Dacă indiscreția lor nu cruță misterul nimănui este tocmai pentru că, în ochii lor, nimeni nu este înves tit cu nici un mister
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de asta, ei au mers până la a-l compara cu Nero; totuși, ar fi trebuit să-i arate mai multă îngăduință și să se considere fericiți că au de îndurat un absolutism atenuat de anarhie și de farsă. Este de netăgăduit că a fost dominat de niște inși fără scrupule, cu abatele Dubois în frunte. Dar nu este oare mai bine să trăiești sub un regim în care un anume grad de libertate este garantat de câțiva ticăloși, decât să te
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
face nici o impresie. Nu mă ascult decât pe mine și nu găsesc decât îndoială și obscuritate. Crede, se spune, este mai sigur; dar cum să crezi ceea ce nu înțelegi? Ceea ce nu credem poate exista, nu încape îndoială; prin urmare, nu tăgăduiesc viața viitoare; sunt ca un surd și un orb din naștere; un asemenea om admite că există sunete, culori; dar știe el ce anume admite? Dacă ajunge să nu tăgă du iesc, cu atât mai bine, dar asta nu e
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Ca întotdeauna, strălucirea mai presus de com petențăă Francezii, dacă e să-i dăm crezare lui Talleyrand, au făcut Revoluția din vanitate. Am putea spune același lucru și despre celelalte evenimente din istoria Franței. Toate popoarele sunt vanitoase, nu putem tăgădui asta, dar francezii sunt mai mult decât celelalte; iar cusurul acesta este atât de înrădăcinat în ei, încât devine, dacă nu o calitate, în orice caz un mobil care îi incită să producă și să acționeze, să scânteieze mai ales
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mult spirit; dorința de a părea că are și mai mult a făcut-o să prefere cunoștințelor agreabile științele cele mai abstracte: își imaginează că prin această particularitate va ajunge la o reputație mai mare și la o superioritate de netăgăduit asupra tuturor femeilor. Nu s-a mărginit la această ambiție, a vrut să fie prințesă; și a devenit, dar nu prin grația lui Dumnezeu, nici prin aceea a regelui, ci prin propria ei hotărâre. Ridicolul acesta i-a fost iertat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de ani, câți avea când l-am cunoscut, chipul lui era palid și veșted; ca să-și mai însuflețească tenul, își punea un strat gros de pudră roșie pe obraji, până și pe nas. Lucrul era evident, și el nu-l tăgăduia, spunându-ne că, dacă nu s-ar farda, ne-am speria de el. Această față, deja destul de comică, era înconjurată de o coafură atât de stranie încât, atunci când l-am văzut pentru întâia oară, am izbucnit în râs. Era o
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ca toată lumea; asta nu indică în nici un fel o viziune de linx. În catastrofa ducelui d’Enghien s-a compromis într-un chip ciudat; s-a înșelat în privința războiului cu Spania, din 1808, deși mai târziu a vrut să-și tăgăduiască sfa tu rile și să-și retragă cuvintele. Totuși un actor nu este prestigios dacă este cu totul lipsit de mijloacele care fascinează parterul: astfel că viața prințului a fost o permanentă mistificare. Știind ce anume scăderi are, căuta să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mare farmec; că în aerul acesta atât de călduț și atât de liniștitor, dând spiritelor toată dulceața și tot lustrul lor, ea nu le înmuia puțin și nu le înclina spre a se complace cu sine n-aș îndrăzni să tăgăduiesc, cu atât mai mult cu cât cred că am simțit asta eu însumi. Era, fără doar și poate, un salon în care nu numai politețea, ci și caritatea dăunau puțin adevărului. Se aflau, nu încape îndoială, lucruri pe care nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
onorabila familie van Krumpelstein (cea cu marea firmă de sicrie de lux Krumpelstein & Fiii), a rămas gravidă! Cum domnișoara Astrid Julie Lucie pretindea că stimabilul Iosif Placeanovici, al IX-lea conte Placean, ar fi fost tatăl copilului, iar Iosif Placeanovici tăgăduia cu încăpățânare o implicare decisivă în conceperea fătului ("că, deocamdată, nu putem încă vorbi despre un copil, cel mult despre un făt!") și cum cele două atât de onorabile (respectiv, stimabile) familii n-au ajuns la un acord, disputa a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]