1,110 matches
-
îndura nu numai privațiuni de libertate dar și mizerii de tot felul, a căror înșirare, numai, ar necesita multe pagini”. Gheorghiță Savel, din nou în rama ferestrei, tot larg deschisă, pentru a respira mai ușor, rămâne tot meditativ, tot pe tăișuri de întrebări cu răspunsurile sumbre, și tot monumental deși, în finalul cărții nota înțelept : “Îmi vine să cred că răul are mai mare putere de contagiune decât binele”, rămâne totuși statornic în credința că acest rău are vlagă și durată
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
dacă mi-aș fi iubit mai puțin soția și, cine știe, dacă n-aș fi fost, cu câteva ore-n urmă, atât de paralizat de magia pânzei lui Magritte în care soarele cade, din ciob în ciob, rănindu-se în tăișurile lor... Cu urechile pe spate Povestea care urmează este adânc îngropată în timp. Aveam pe-atunci douăzeci și șase de ani și credeam sincer că nu făcusem, deocamdată, nici un lucru rău în viață. Mult mai trist e că am rămas
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fi meritat onoruri imperiale“. Aceasta o spuse glasul mânios al lui Caius Silius, tribunus militaris aflat în acele zile la comanda legiunii sale, care, așezat lângă maestrul de arme, verifica mânerul splendidei sale săbii de paradă, acea ensis cu două tăișuri. — Un singur senator din cei șase sute s-a ridicat și a spus că fiica lui Augustus a fost lăsată să moară încet de sărăcie și inimă rea, slabă, înfometată, disprețuită de toți. Ceilalți cinci sute nouăzeci și nouă au tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui. Gladius și caliga A doua zi, maestrul de arme spuse că avea să facă pentru micuț, pe măsura brațului său, un mic gladius, arma care, în lupta corp la corp, avea să-l ferească de loviturile cu vârful și tăișul spadei. L-au învățat să atace, să simuleze lovituri și să se apere. Părea un joc. Însă nu i se putea spune copilului că în spatele jocurilor se ascundeau planurile unui război adevărat, îndreptat împotriva unor dușmani care nu erau străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ne înveșmântăm în trufie facem din legi cărămidă de zidire alteori însă placă tectonică pe obezitatea conștiintei supusă dietelor prostituția din suflet e valută forte în talpa ideii arde bătătura cum aburc pe acel pisc din adâncu-mi pe versanți cu tăiș spre abis mai aștept să vină un secol uituc vom reînvăța că toate ușile se deschid întâi ciocănind ușor apoi cu mâna capul deține altă întrebuințare în lumea de drept a celor drepți și vom afla cândva că nu e
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sânge rău degeaba, că dacă toți ar învăța carte, unde-am ajunge?... Am rămâne fără cămașă și n-ar mai avea cine să ne dreagă pingelele!... Așa că ascultă încoace la mine... Meseria, mă, e brățară de aur!... Vorbele cu două tăișuri ale secretarului general restabiliră liniștea și Ceaușescu, așezându-se înapoi pe scaun, scoase un carnețel din buzunar și începu să mâzgălească nervos ceva în el. La rându-i, Gheorghiu-Dej își puse ochelarii și reciti documentul pe care i-l înmânase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trei, în fine, disprețuiau din tot sufletul brutalitatea, demagogia și prostia cultivate de regimul comunist. Bucureșteanul Paulică Dobrescu era de felul său un tip cam zeflemist și foarte vesel, vorbăreț și glumeț, mare amator de bancuri și vorbe cu două tăișuri, gata oricând să treacă cu cea mai mare naturalețe de la lucrurile cele mai serioase la năzdrăvănii juvenile și din amfiteatre ori săli de seminar, în salonul zugrăvit și dichisit de la Carul cu Bere, localul său preferat. Desigur, s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
postură nu tocmai favorabilă, Gheorghiu-Dej făcuse precaut un pas înapoi, cedând funcția supremă în partid lui Gheorghe Apostol. Chiar dacă tot el rămânea de facto conducătorul, mișcarea sa politică putea fi înțeleasă drept un semn că vremurile se mai îmblânziseră. Ca și cum tăișul ferocei lupte de clasă se mai tocise întrucâtva și de acum înainte regimul avea să lase țara să mai răsufle, să-și mai vină în fire... Unii reveniseră pe neașteptate de prin pușcării, iar arestările se mai răriseră și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Îngropare a burlăciei dată pentru logodnicul tău. N-am aici nici un merit, cu mîna pe inimă spun că nu-mi place deloc genul ăsta de bețivăneală cu vin prost și... - Binevoiește și condu-o pe domnișoara, Pierre-Marie. Ordinul căzuse ca tăișul unei ghilotine. Înainte de a ieși, Marie nu se putu opri să nu se mai Întoarcă o dată spre bătrînul arogant. - Vă previn că partida va fi mai greu de jucat cu comandantul Fersen. Ușa se Închise În urma ei. Arthus, izbind sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
disprețuiam, așteptam să mă batjocorească, și uneori le auzeam cum râd. Atunci îmi spuneam: "De m-ar lovi și de m-ar scuipa în obraz", dar râsul lor asta și făcea, râsul lor întors către mine cu dinți și cu tăișuri care mă sfâșiau, și cât de dulci îmi păreau batjocura și suferința! Duhovnicul meu nu știa ce să mai creadă când mă auzea învinuindu-mă întruna: "Nu, fiule, n-ai dreptate, în tine sunt și multe lucruri bune!" Lucruri bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mare, până nu-mi pierd mințile. Ce umbră răcoroasă! Cum de se poate trăi în orașul de sare, în adâncul acelei căldări pline cu căldură albă? Pe zidurile drepte ale caselor, cioplite cu târnăcopul și netezite grosolan, urmele lăsate de tăiș se zbârlesc ca niște solzi sclipitori, îngălbeniți pe alocuri de nisipul auriu, dar când vântul mătură zidurile drepte și terasele, albeața lor strălucitoare îți ia vederea, sub cerul curățat până la scoarța albastră, eram ca orb în zilele când vâlvătaia încremenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cealaltă voce spuse că-i vor tăia preotului "știa el ce", dacă soldații nu vor fi în oraș. "Da de unde, a răspuns ofițerul, ba chiar părintele Beffort va ajunge aici înaintea garnizoanei, peste două zile." Nemișcat, întins la pământ sub tăișul săbiei, nu mai auzeam nimic, mi se făcuse rău, o roată de ace și de cuțite mi se învârtea în carne. Erau nebuni, nebuni de-a binelea, îi lăsau să se atingă de oraș, de puterea lor de neînvins, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Domnia răului va fi din nou întârziată, îndoiala va stăpâni iară, oamenii își vor pierde iar timpul visând la un bine cu neputință de atins, istovindu-se în strădanii deșarte, în loc să grăbească venirea singurei împărății cu putință, și priveam la tăișul săbiei care mă amenința, o, putere, numai tu domnești peste lume! o, putere, și orașul se liniști treptat, ușa s-a deschis, am rămas singur, cu sufletul ars, amar, singur cu idolul, și i-am jurat atunci că voi scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nou ciocanele răsunară, din nou marele hangar se umplu de larma binecunoscută și de mirosul așchiilor și al hainelor vechi, îmbibate de sudoare. Ferăstrăul cel mare huruia, mușcând din lemnul verde al doagei pe care Esposito o împingea încet sub tăiș. Din locul tăieturii izvora n rumeguș umed, care acoperea ca un fel de pesmet mâinile mari și păroase ce strângeau puternic lemnul, de o parte și de alta a lamei scrâșnitoare. După fiecare doagă retezată, de câteva clipe nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
între ei, cred. Se pare că unul îi era dator celuilalt niște grâu. Lucrurile sunt cam încurcate. L-a omorât pe văru-său cu un cosor. Cum ai tăia un berbec: hârști, și gata! Balducci se prefăcu a-și trece un tăiș peste beregată, și arabul îl urmărea acum atent, cu un fel de neliniște. Daru simți cum îl năpădește un val de mânie împotriva acestui om, împotriva tuturor oamenilor, a răutății lor jalnice, a urii lor neistovite, a setei lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu subînțeles. Și dacă ei nu înțelegeau ce voia să le transmită? Dacă era doar vina lui că nu reușise să se facă mai bine înțeles? Trebuia să se gîndească și la posibilitatea asta. Politica e o armă cu două tăișuri pe care, dacă nu te pricepi s-o mînuiești cum trebuie, ai șanse mari să te automutilezi. Termină cu naivitățile tale despre cum ar trebui să arate o revoluție adevărată, auzea și acum vorbele Bătrînului bîzîindu-i în urechi, așa ceva nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sau creator, aflat În interiorul nostru, dincolo de puterea de a-l insufla prin predare și rețete sau de a-l prezice prin știință. Încercările de a oferi rețete sau de a stabili formule cu privire la practică sau desfătare sunt Întotdeauna cu doua tăișuri, deoarece Întrebarea se pune nu atât dacă ele ar putea să Îmbogățească experiența normală a acelui lucru abstract, bărbatul sau femeia de rând, cât convingerea că ele trebuie cumva să vatăme cealaltă componentă esențială a procesului, contribuția artistului În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
a plecat de-aici? Short făcu un gest amenințător cu arătătorul. — Spune-i colegului tău că dacă îmi mai zice tataie, îl fac și eu boxer de doi bani! Spune-i că lipsa de respect e o sabie cu două tăișuri! Spune-i că eu însămi i-am reparat comandantului Horrall frigiderul Maytag 821. Cum mă vezi și cum te văd. Lee intră în baie. L-am văzut înghițind un pumn de pastile cu apă de la chiuvetă. Am revenit la tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
târziu, amintire, Visez cum din ceruri sclipirea Se stinge, pierdută-n privire... Pe aripi nocturne mă duc Hipnotic, în hău, cu părerea, Trecutul încerc să-l seduc Păstrându-mi fecioară durerea... Păgânele șoapte mă ardă Cu focul iubirii pierdute, Privirea, tăișul de bardă, Să-mi toace durerile mute; Să crească în mine tăcerea Așa ca-nainte de-a fi, Că n-am găsit nicăierea Deplină...o sigură zi...
AZI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83749_a_85074]
-
și-a dat repede seama că Iacob nu prea știa ce are de făcut. În fiecare seară, se așeza pe bamah cu cuțitul și-l ascuțea. De la apus până la răsăritul lunii, trei nopți la rând, l-a tot ascuțit până când tăișul a devenit atât de fin încât putea tăia un fir de păr făcând cea mai ușoară mișcare din încheietura mâinii. I-a cerut Adei să facă mici feșe, țesute din lână nouă luată de la prima tundere a întâiului miel fătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Mai-Baka să se repeadă la Auta și să-i taie frânghia de la mâini. Auta sări în picioare, însă tot atunci cei trei, părăsindu-și prietenul aproape mort, se năpustiră asupra lui Mai-Baka, fiecare cu un cuțit lung cu două tăișuri în mână. Acum nu le mai trebuia robi. Acum îi înfierbîntase pofta de răzbunare și mânia. Mai-Baka dădu să fugă spre mare; știa că urmăritorii nu l-ar mai fi ajuns. Dar își aduse aminte de Auta și se întoarse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
eliminare numeroase probleme potențiale, și se potrivea foarte bine cu descrierea lirică făcută de Du Maurier iubirilor, speranțelor și temerilor din copilărie, eforturilor făcute la maturitate pentru regăsirea unei lumi pierdute a senzațiilor. Dădu peste o expresie, „durerea provocată de tăișul amintirilor fericite“, care Întrupa starea de spirit generală. Totul avea mult farmec și delicatețe, iar Henry nu avu nevoie să se prefacă, la finalul lecturii, pentru a-l felicita pe autor și a-l Îndemna să Își continue munca. Jusserand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui William Archer era unul dintre cele mai favorabile, după cum constată Henry. Vedea În spectacol „mâna unui dramaturg Înnăscut“, dar comentariile cu privire la „dialogul fermecător și ordonat, măgulitor pentru ureche atunci când nu sună dramatic de adevărat“ constituiau un compliment cu două tăișuri. Aproape toți criticii observaseră nefericitul costum al lui Compton și, uneori, păreau să fi văzut mai mult haina decât piesa. „Motivul pentru care, la exterior, Christopher Newman trebuia acoperit Într-un veșmânt ciocolatiu, căptușit cu albastru ca cerul rămâne un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vorbise și cu detectivul respectiv ca, în caz de ceva, să o discrediteze. Erickson sări pe el, cu sabia. Agil, Vlad sări într-o parte, scoase sabia în mod natural (parcă dormea cu ea in mână, respira alături de ea, cădea tăiș pe tăiș până lucirea lamei tăia aerul în două). Se luptă cu forță. Cu masculinitate. Puternic, hotărât. Și flexibil. Îmi plăcu de acest Vlad. Îl învinse pe Erickson, neutralizându-l. Îl amenință cu sabia: Nu te-aș omorî, însă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu detectivul respectiv ca, în caz de ceva, să o discrediteze. Erickson sări pe el, cu sabia. Agil, Vlad sări într-o parte, scoase sabia în mod natural (parcă dormea cu ea in mână, respira alături de ea, cădea tăiș pe tăiș până lucirea lamei tăia aerul în două). Se luptă cu forță. Cu masculinitate. Puternic, hotărât. Și flexibil. Îmi plăcu de acest Vlad. Îl învinse pe Erickson, neutralizându-l. Îl amenință cu sabia: Nu te-aș omorî, însă mai bine tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]